În Cambodgia, chiar şi la trei decenii de la căderea regimului lui Pol Pot, unul din cele mai criminale din istorie, reconcilierea cu trecutul este încă o problemă delicată. Pentru prima oară însă, torţionarii khmerilor roşii intră în boxa acuzaţilor, puşi faţă în faţă cu propriul trecut şi cu cele două milioane de vieţi pe care le-au curmat.

Chum Manh este unul din cei 14 supravieţuitori ai centrului de exterminare S-21 “pus pe picioare” de Pol Pot şi acoliţii săi la mijlocul anilor ’70, după preluarea puterii în Cambodgia.

S-ar zice că, pentru bărbatul de 78 de ani, “răzbunarea” vine târziu şi inutil. Într-o ţară în care milioane de destine s-au frânt sub visele schizofrenice ale khmerilor roşii, nicio clarificare suplimentară a trecutului nu poate fi însă tardivă. În premieră de la căderea regimului lui Pol Pot, un oficial al khmerilor roşii este adus în faţa justiţiei.

Are 66 de ani, i se spune Duch şi a gestionat celebra închisoare S-21, asigurând funcţionarea unui adevărat abator uman: din 17.000 de prizonieri, doar 14 au supravieţuit.

În arestul oficialilor cambodgieni se mai află încă patru înalţi reprezentanţi ai khmerilor roşii, dar este incert dacă ei vor fi puşi vreodată sub acuzare. În context, merită de remarcat că orice locuitor de peste 30 de ani al ţării este fie o victimă, fie un călău, ceea ce transformă reconcilierea cu trecutul într-o chestiune vitală pentru viitorul Cambodgiei.

ÎN ŢARA LUI POL POT Trei ani, opt luni şi douăzeci de zile

Cambodgia a fost de-a lungul veacurilor sub influenţa colonială franceză. Saloth Sar, celebru în lumea întreagă ca Pol Pot, şi-a făcut o parte dintre studii la Paris. Acolo a învăţat ce înseamnă şi ce vrea extrema stângă.

S-a întors în Cambodgia pentru a deveni liderul mişcării comuniste cunoscute sub numele de „khmerii roşii“. Structurată în jurul „Fratelui numărul unu“, organizaţia a condus Cambodgia (pe care a redenumit-o Republica Democratică Kampuchea) din 1975 până în 1979, impunând un regim căruia i-au căzut victime aproximativ două milioane de persoane (25% din populaţia ţării).

Revoluţia proletară a devenit în interpretarea de tip maoist a lui Pol Pot „comunismul epocii de piatră“. Noii lideri au căutat independenţa totală de lumea exterioară, militând pentru o colectivizare de tip agrar şi pentru relocarea totală a populaţiei urbane la sate. Regimul lui Pol Pot friza paranoia: şcolile, spitalele, fabricile şi băncile au fost închise, moneda a fost eliminată, religia - interzisă, iar populaţia - supusă unui regim menit să readucă „vechii oameni“ (agricultorii) în locul celor „noi“ (orăşenii, intelectualii, burghezia, străinii).

Centrele de exterminare ocupau un loc central în mecanismul de funcţionare a regimului: numai în celebra închisoare S-21 (Tuol Sleng), din cei aproape 17.000 de deţinuţi se cunosc doar 14 supravieţuitori.

Pol Pot a murit pe 15 aprilie 1998, la 73 de ani. Oficial, el a făcut infarct în timp ce dormea. Legenda spune că s-ar fi sinucis.

3 ani, 8 luni şi 20 de zile. Atât a domnit Pol Pot. A fost de-ajuns să facă din Cambodgia un imens lagăr de exterminare şi să fie socotit „criminalul secolului“. Unul care n-a plătit niciodată.

Citiţi şi: I-a învins pe khmerii roşii cu fabulele lui Esop