Imediat după Revoluţia din 1989 s-a simţit nevoia de reformă, iar primul domeniu supus transformărilor a fost cel al educaţiei. De la renunţarea la examene de admitere până la introducerea unor noi probe, schimbarea în sistemul de notare, mai multe drepturi pentru elevi, şcolile particulare, învăţământul acreditat la distanţă şi chiar prin corespondenţă, toate sunt numai câteva dintre câştigurile şcolii româneşti de după '89. Însă, în ultimii ani, o nouă tendinţă prinde contur în sistemul educaţional din România. Cunoscută sub denumirea occidentală de "homeschooling" şi cea românească de "şcoală de acasă", această formă de învăţământ, deşi nu lipsită de interes din partea celor implicaţi - părinţi şi elevi- nu are încă o bază legislativă la noi.

 Modelul vine din America unde, de altfel, este popular şi bine implementat. În România, însă, este nevoie nu atât să fie depăşite barierele prejudecăţii, cât , mai ales o bună informare cu privire la învăţământul la domiciliu, la avantajele şi dezavantajele pe care le implică, dar şi o poziţie clară a Ministerului Educaţiei în această privinţă. Şcoala de acasă, ilegală în România

Legea educaţiei prevede că învăţământul la domiciliu în România este illegal, excepţie făcând cazurile în care copilul cu vârstă şcolară  este nedeplasabil. Tot legea prevede ca, în astfel de cazuri, elevul să beneficieze de profesori de specialitate şi psiho-pedagog,  orele pe care aceştia le vor efectua la domiciliu fiind incluse în norma didactică.

Condiţiile în care se acordă şcolarizarea la domiciliu, conform Legii învăţământului,  sunt următoarele:

• Un nou personal pentru activităţi de predare, ca învăţător, profesor de specialitate sau profesor psiho-pedagog.
• Şcolarizarea la domiciliu se acordă copiilor, elevilor cu cerinţe educative speciale nedeplasabili, precum şi elevilor din şcolile de masă care sunt nedeplasabili, din motive medicale pe o perioadă de timp mai mare de 21 de zile.
• Elevii şcolarizaţi la domiciliu vor fi înscrişi într-o unitate de învăţământ de stat sau particulară, unde li se vor completa toate documentele şcolare.
• Rezultatele la învăţătură ale elevilor şcolarizaţi la domiciliu se vor evidenţia prin sistemul de evaluare aplicabil în învăţământul preuniversitar.

Aceste prevederi legale sunt valabile până la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

Meditaţiile,  cursurile de acasă

În rest, în România, singura formă de învăţâmânt la domiciliu nelegiferată, dar foarte răspândită şi tacit acceptată, este aceea a meditaţiilor.  Părinţii apelează la acestea din diferite motive, de la teama de examene, până la neîncrederea în calitatea desfăşurării procesului educaţional din şcoli.

În plus, manifestările de violenţă juvenilă înregistrate în ultimul timp în unităţile de învăţământ  i-au determinat pe părinţi să se gândească tot mai mult la varianta  şcolii de acasă.

Plusuri şi minusuri

Avantajele şi dezavantajele unei astfel de forme de şcolarizare sunt oarecum echilibrate. Cei care pledează în favoarea acesteia aduc drept prim argument eficienţa, datorată predării materiei în funcţie de capacitatea de asimilare a elevului, insistându-se mai ales asupra acelor porţiuni de materie mai dificil de înţeles. 

În plus, rolul profesorului poate fi luat şi de unul dintre părinţi, sau de orice adult suficient de pregătit. Alternativa înlocuirii cadrului didactic cu o persoană fără studii de specialitate nu este privită cu ochi buni de către Ministerul Educaţiei, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care studiile la domiciliu nu au fost legiferate.

În acelaşi timp, specialiştii nu ezită să recunoască şi unele avantaje ale acestui sistem educaţional:

• elevul progresează cu acumularea cunoştinţelor în funcţie de capacitatea sa de asimilare
• se reduc considerabil factorii de distragere a atenţiei, elevul putându-se concentra mai bine asupra explicaţiilor, a aplicaţiilor şi a studiului
• o mai mare posibilitate de experimentare pe baza cunoştinţelor acumulate
• este posibilă dezvoltarea gândirii şi experimentării independente
• copilul va analiza rezultatele lui în funcţie de timpul investit, de posibilităţile şi abilităţile folosite, şi nu prin comparaţie cu rezultatele colegilor
• este mai uşor de verificat, dacă elevul şi-a însuşit materia sau dacă şi-a făcut temele

Tradiţie sau New Age? Specialiştii în educaţie spun că sunt două tipuri de părinţi care aleg forma de şcolarizare la domiciliu: părinţii ultra religioşi şi părinţii cu viziuni moderne. Pentru fiecare dintre categorii, educaţia la domicliu este o formă de activitate care le permite să păstreze pentru copil modul de viaţă ales de ei, prin ţinerea sub control permanent a educaţiei primite de copilul lor. 

Despre prima categorie de părinţi, „Evenimentul zilei” a mai vorbit în urmă cu trei ani. Familia Curcubeţ este din Odorheiu Secuiesc. Capul familiei, absolvent de Teologie şi  pastorul bisericii presbiteriene din oraş este şi profesorul de istorie şi geografie al copiilor săi. Mama, casnică, este şi educatoare şi învăţătoare pentru cei trei copii, Ilie (4 ani), Matia (6 ani) şi Estera (8 ani). Aceasta a absovit studii postliceale de asistenţi medicali şi şcoala de diaconi în Ungaria. Sufrageria lor arată precum o sală de clasă, cu hărţi şi planşe, iar manualele folosite sunt atât cele aprobate de Ministerul Educaţiei, cât şi cărţi ale unei edituri americane, dedicate copiilor şcoliţi acasă.

Psihologii şcolari nu sunt de acord

Sistemul de învâţământ la domiciliu este aspru criticat  de către psiho-pedagogi. Aceştia sunt de părere facilitează formarea unui stereotip al copilului timid, pasiv şi letargic, din cauza izolării lui de la mediul social normal din şcolile publice. Doctorul David Bliss precizează într-unul dintre studiile sale că o greşeală frecventă în cazul educatorilor la domiciliu, referitor la integrarea  în societate, este aceea că protejează copiii în mod excesiv de lumea reală.

Cu toate acestea, în Statele Unite, unul din patru elevi care beneficiază de studiu la domiciliu este în avans cu cel puţin o clasă faţă de colegii lui de promoţie.

Curriculumul după care se ghidează învăţământul la domiciliu este variat şi este un amestec de educaţie clasică, metoda Montessori, Teoria inteligenţelor multiple, dar şi metode Waldorf, multe dintre acestea fiind deja adoptate şi de numeroase şcoli din sistemul public de la noi.

Ţările europene în care această formă de învăţământ este legală sunt: Austria, Franţa, Irlanda, Slovenia şi Marea Britanie, în timp ce în Germania, ca şi în România, sistemul rămâne fără suport legal.

Printre personalităţile care şi-au desăvârşit educaţia în sistemul „homeschooling” se află: Abraham Lincoln, Che Guevara, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, George Washington şi Thomas Edison.

Ce părere ai despre „homeschooling”? Eşti de acord cu legalizarea şi în România a acestei forme de învăţământ?