Oamenii care au stat în spatele succesului diplomatic de la Haga, în cazul “România versus Ucraina”, vin cu metroul la serviciu şi mănâncă din pachetul adus de acasă. Bogdan Aurescu are 35 de ani şi un curriculum vitae care se întinde pe zece pagini. Dintr-acelea “strânse” în tăcere, cu ani de şcoală în spate, cu puţin timp liber şi multă pasiune. Tânărul diplomat, şef al unei echipe româneşti transformate în ultimele zile în eroul colectiv preferat şi anonim al publicului românesc, poartă un nume, multe referinţe şi un noian de nebuloase. Aurescu lucrează într-un birou minuscul, care se umple atunci când intră şi doi dintre colaboratorii cu care a învins la Haga, co-agentul Cosmin Dinescu şi cartograful Octavian Buzatu.
Călcând pe culoarele întortocheate ale Ministerului Afacerilor Externe, Olivia Horvath, ofiţerul de presă al echipei care ne-a reprezentat la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, ne duce spre biroul acestui domn pe care niciun oficial nu s-a înghesuit să-l întâmpine la aeroport, la revenirea în ţară. România s-a mulţumit să se exalte mediatic, revenind rapid şi previzibil la normalitatea cu aer tabloid şi gust de cancan.
EVZ vă prezintă dimensiunea umană a unei echipe care ne-a oferit una din cele mai rare mostre reperabile în spaţiul românesc: gustul succesului. “Cine sunteţi dumneavoastră, domnule Aurescu?”, l-am întrebat pe juristul ale cărui argumente şi ţinută au adus ţării cea mai mare extindere de drepturi suverane şi jurisdicţie din 1918 încoace.
Răspunsurile au developat imaginea unui om care crede cu tărie în normalitatea sa şi a muncii pe care o depune. Încă ceva: pariază pe România şi generaţiile sale viitoare. Şi nu s-a gândit niciodată să plece spre zări mai primitoare: “Mă simt mai util aici, îmi place profesia mea, călătoresc mult oricum. Aşa sunt eu făcut. N-aş putea părăsi definitiv România.”
O echipă prea mare pentru un birou atât de mic Dacă verdictul de la Haga în cazul delimitării graniţelor maritime dintre România şi Ucraina ar fi avut dimensiunile biroului în care lucrează zi de zi Bogdan Aurescu, atunci ţara noastră ar fi primit, cel mult, câţiva metri cubi de gaze şi ceva litri de petrol. Recent numitul secretar de stat în ministerul condus de Cristian Diaconescu se ocupă de dilemele juridice ale Afacerilor Externe într-un spaţiu care primeşte cu greu mai mult de patru persoane, obligând la exerciţii de echilibristică şi la multă, multă răbdare.
Asta nu l-a împiedicat pe Bogdan Aurescu să construiască un dosar impecabil, punând bazele unei pledoarii care a convins Curtea de la Haga că dreptatea este, mai mult, de partea României. “Lumina cade pe Agent, care este şeful echipei, dar de fapt este vorba despre un efort comun, o s-o spun până n-o să mai audă nimeni”, precizează încă din start Aurescu, încercând parcă să alunge demonii mediatici care i-au atribuit personal succesul din Olanda.
În septembrie, la audieri, delegaţia României a fost compusă din 18 persoane, colegi din minister, doi coagenţi, câteva persoane de la Oficiul pentru Frontiere şi Delimitări Maritime, oameni de la Ministerul Apărării plus câţiva experţi străini, cu etichetă de Cambridge sau Oxford, recrutaţi pe post de consilieri. “Se lucrează de generaţii întregi la cazul ăsta, gândiţi-vă că toată povestea a început în 1967”, aminteşte Bogdan Aurescu.
“Merg cu metroul, nimic deosebit”
Omul din spatele profesionistului? Un tip absolut comun. “Nu am foarte mult timp liber, de acum înainte o să am probabil şi mai puţin. Ce mi-aş dori? Timp liber!”, ne dezvăluie tânărul diplomat din dilemele omului căruia cele 24 de ore ale unei zile nu îi mai ajung de mult. “Îmi împart săptămâna între facultate şi minister”, ne spune Aurescu-profesorul, care dezvăluie din tainele dreptului studenţilor de la Universitatea din Bucureşti.
Admite jovial: “Acum sunt mai norocos, că e perioadă de sesiune şi nu trebuie să mă duc la cursuri”. Pentru diplomat, normalitatea se poartă în subteranele metroului bucureştean, pe o rută zilnică care-l fereşte de nebunia cotidiană de la suprafaţă. Omul care a pledat pentru victoria de la Haga nu are şofer şi maşină la scară – asta e o ştire cu care demnitarii României nu s-au împăcat niciodată prea bine.
Aurescu e altfel. Explică simplu şi dezarmant: “Vin cu metroul la minister, mă întorc cu metroul acasă, în Militari. Şi nici nu vreau să schimb ceva. Nu e nimic deosebit”. Nu mănâncă nici la fast-food, nici la resaturante luxoase: “Vin cu pacheţelul de acasă, cu câte un sandwich”.
EPILOG
”După ce s-a terminat faza orală, m-am simţit rău”
Bogdan Aurescu recunoaşte că la mijlocul lui septembrie, după ce s-a terminat faza orală a procesului, s-a simţit rău: “Eram obişnuit să fiu mereu în priză, nu-mi mai găseam rostul. Stresul nu s-a văzut la audieri, dar a fost, credeţi-mă. Am pierdut multe nopţi”. Expertul român lucrează la acest caz de opt ani, din 2001. În cei peste patru ani în care a reprezentat România în faţa Curţii, ucrainienii au schimbat trei agenţi.
Aurescu a rămas pe poziţii, în prima linie a unui diferend vechi de două generaţii. Cum au reacţionat, la aflarea verdictului, omologii din statul ex-sovietic? “Ne-am strâns mâinile, civilizaţi. Erau şi ei fericiţi că s-a terminat procesul”. Cum au sărbătorit românii? “Nu în sensul în care îşi imaginează toată lumea. Ne-am adunat în ambasadă, am mâncat ceva şi am vorbit chestiuni tehnice, am făcut informări, pe canalele oficiale, către centrala Ministerului Afacerilor Externe. Am muncit, ne-am făcut datoria”.
“N-am apucat să bem o bere”
Au avut timp pentru un pahar de şampanie? “N-am băut nimic, nici şampanie, nici măcar o bere. N-am apucat”. Când a revenit în ţară, miercuri seară, echipa României (a cărei medie de vârstă e uluitoare: 32 de ani!) a fost aşteptată doar de familii. Pe Bogdan Aurescu l-au deranjat abordările “de stadion” ale cazului de la Haga: “N-a fost o victorie ca la fotbal, n-am bătut Ucraina cu 8-2. A fost o victorie a dreptului internaţional, în primul rând. Am primit ce ni se cuvenea, nu mai mult, nu mai puţin”.
Există şi “o parte de amărăciune”, cum îi spune diplomatul: “Noi, românii, nu ştim să ne bucurăm. Imediat transformăm un succes într-un eşec, găsim conotaţii oculte. Presa a alunecat imediat pe panta mediatizării intereselor economice din zonă, catalogate în fel şi chip”. Marele câştig nu sunt miliardele de dolari pe care le-ar putea obţine România în urma exploatării resurselor naturale care ne revin după verdictul de la începutul lunii, crede Aurescu.
“Cel mai mult mă bucură că am reuşit să depăşim tragismul nostru ‘mioritic’. Eram obişnuiţi să spunem mereu că nouă nu ni se dă drepate, nici atunci când avem, că toţi conspiră împotriva noastră. Generaţia mea nu mai gândeşte aşa. Am văzut şi pe forumurile ziarelor că mulţi au început să gândească la fel ca noi. O văd şi la studenţii mei, de aceea sunt optimist”.
1.713 pagini au însumat documentele scrise din dosarul înaintat de România la Haga în diferendul cu Ucraina
400 de pagini de pledoarii a elaborat echipa României în faza orală a procesului de la Haga
FALŞII SPECIALIŞTI “Ne dăm cu părerea, contraproductiv”
Bogdan Aurescu nu agreează butada clasică: românii se pricep la orice şi comentează în consecinţă. Întors de la Haga, diplomatul s-a “lovit” de aprecierile “specialiştilor”. “Citeam declaraţiile unor aşa-zişi experţi prin presă care spun ‘linia pe care Curtea a dat-o e exact linia propusă de URSS în 1987’. Total fals! În 1987 noi am fi primit în jur de 4000 de km2 din circa 8000 aflaţi în dispută. Curtea dă României astăzi 9700 de km2, deci este clar că linia actuală este mult mai bună decât cea mai favorabilă propunere sovietică”, arată Aurescu.
“Altcineva spunea că dacă am lua doar 80% din totatul zonei disputate, ar fi un eşec. Fals! Fac o afirmaţie ipotetică: poate că partea română a înaintat şi ea cereri mai mari în raport cu realitatea obiectivă, din teren. Dar poziţia noastră a fost mai rezonabil apropiată de ceea ce aveam cu adevărat dreptul efectiv. Ce a fost înainte, că unul a pretins mai mult, altul mai puţin, că unul e mulţumit, altul nu, asta e. Ăsta e şi farmecul jocului juridic”, crede diplomatul.
Tuşa finală: “Facem aprecieri contraproductive, şi nu doar acum, ele au fost şi înainte de anunţarea verdictului. Se spunea că Haga va da o soluţie ‘fifty-fifty’, că va fi un compromis politic. Iată că nu a fost deloc aşa”.
Decizia de la Haga, in original
În presa ucraineană s-a scris că “victoria” ar fi fost, de fapt, a lor. Aurescu nu e mirat: “Fiecare încearcă să-şi minimizeze dimensiunea eventualelor dezamăgiri. Eu am remarcat că se spune că instanţa de la Haga a confirmat că Insula Şerpilor aparţine Ucrainei, ceea ce este o formulă stranie şi falsă, pentru că procesul nu s-a referit la Insulă. Doi, ei au scris că Haga a decis că Insula este insulă, ceea ce este iarăşi fals.
Curtea nu s-a pronunţat, pentru că ea stabilise deja că Insula nu poate fi punct de delimitare. Trei, am vazut că ei aduc în discutie faptul că s-a admis că, coastele relevante ale Ucrainei sunt mai lungi. E adevărat că la Haga s-a acceptat acest lucru, dar dincolo de asta nu a existat niciun efect. Curtea a arătat că asta nu are nicio relevanţă în influenţarea liniei de delimitare.”
“Ne-am făcut datoria. Atât şi nimic mai mult. Cred că, dacă fiecare în ţara asta, acolo unde îi este locul, şi-ar face treaba, fără eroisme şi patetisme, lucrurile ar merge mult mai bine” Bogdan Aurescu, şeful delegaţiei României la Haga
“Uneori, oamenii care-şi fac treaba bine sunt ignoraţi. Este o ocazie foarte bună pentru a arăta că, în ciuda a ceea ce se spune public, există şi în zona de funcţionărime foarte mulţi profesionişti adevăraţi. Ei nu sunt sub focus sau flashuri şI nici nu vor să fie” Bogdan Aurescu, şeful delegaţiei României la Haga
VRĂJITORUL CARTOGRAF Momentul decisiv: valurile de la Sacalin Octavian Buzatu este o mică legendă printre membri echipei. I se spune „Tavi- Vrăjitorul”, cu afecţiune şi admiraţie, fiind „ţinut” responsabil pentru munca cartografică desfăşurată mai mereu în condiţii de criză. Hărţile care au desenat în permanenţă pretenţiile teritoriale româneşti sunt mâna acestui om pentru care orice greşeală, fie ea şi milimetrică, ar fi fost fatală.
„Să zicem că am făcut minuni, dacă am obţinut rezultatul ăsta. Oricum, nu ne puteam aştepta să primim 100%”, admite, cu modestie, Octavian. Asta deşi mâna şi calculele nu i-au greşit niciodată, în ciuda unui stress enorm.
Povestea cea mai suculentă ne-o spune la urmă. Când s-a făcut proiecţia ţărmurilor, partea română s-a lovit de o dilemă: „Se tot punea problema punctului de inflexiune, pentru că la Sacalin ţărmul românesc ia o turnură spre vest bruscă. Şi pentru a aduce argumentele necesare mi-a venit ideea să generez pe calculator nişte valuri care s-au întâlnit exact pe linia noastră de echidistanţă. Cred că asta a avut un impact deosebit”.
TRIO. Cosmin Dinescu (stanga), Bogdan Aurescu si Octavian Buzatu
Petrol, gaze şi încă ceva
Cosmin Dinescu a fost co-agent în cadrul echipei. Lucrează cot la cot cu Bogdan Aurescu, şi în cazul „canalului BĂstroe”. Secretul succesului: „Toţi suntem şi prieteni, stăm atâta timp împreună în minister, ne ştim dintotdeauna, ne unesc pasiunea, vârsta, preocupările comune”.
Dinescu e mândru că munca lui va aduce bani României: „Sunt estimate resurse însemnate de acum. Poate peste o sută de ani, cu noi tehnologii, vor fi şi mai importante. Iar regimul juridic al zonei implică mai mult decât simpla exploatare energetică, după petrol şi gaze. Putem vorbi şi de pescuit, puţin practicat acum”.
IMPECABIL Talentatul domn Aurescu
- născut pe 9 septembrie 1973 la Bucureşti
- licenţiat în drept şi istorie la Universitatea din Bucureşti
- doctor în drept, titlu obţinut în 2003 cu o teză coordonată de Adrian Năstase
- ascensiune fulminantă în Ministerul Afacerilor Externe: de la referent al Direcţiei Juridice în 1996 la secretar de stat, în prezent
- profesor la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti
- autor a zeci de studii şi lucrări juridice
- consilier al lui Petre Roman în perioada ministeriatului său la Externe de la sfârşitul anilor ’90. O poză, surprizându-l pe Aurescu într-o vizită la Vatican, alături de Papa Ioan Paul al II-lea, e păstrată cu sfinţenie astăzi în biroul liliputan al diplomatului. Alături de ilustrată, o icoană.
„Am o amărăciune: mai avem de lucrat la capacitatea noastră de a ne bucura de un succes măcar o zi sau două. Iată discuţiile care se poartă pe tema colaterală a petrolului şi a firmelor implicate în exploatarea sa. Poate că ar trebui să ştim să ne şi bucurăm de o victorie, mai ales atunci când este una de o asemenea anvergură, fără să o transformăm într-o înfrângere”
Bogdan Aurescu, şeful delegaţiei României la Haga
„Nu mă simt singur în România, sunt foarte mulţi tineri foarte bine pregătiţi. Ar trebui să-i vedem mai mult, dar ce e important e că prin munca invizibilă a acestor tineri lucrurile se vor schimba vizibil” Bogdan Aurescu, şeful delegaţiei României la Haga
Echipa care a reprezentat România la Haga în procesul contra Ucrainei a avut următoarea componenţă: Bogdan Aurescu, Cosmin Dinescu, Călin Fabian, Liviu Dumitru, Ioana Preda, Mirela Pascaru, Catrinel Brumar, Irina Niţă, Octavian Buzatu, Eugen Laurian, Ovidiu Neghiu, Gicu Boroşi, Mihai German. În plus, din echipă au mai făcut parte şi cinci consilieri străini: prof. Allain Pellet (Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Defense), prof. James Crawford (Universitatea Cambridge), prof. Vaughan Lowe (Universitatea Oxford), Daniel Muller (cercetător la Centrul de Drept Internaţional din Nanterre), Simon Olleson (membru în Baroul Angliei).
Recomandările noastre
