Blogurile au ajuns în 2009 o zonă notorie a internetului românesc. Aproape orice român conectat ştie despre beneficiile de reputaţie - sau de brand personal - pe care ţi le poate aduce un asemenea mic site, pe care îl poţi proiecta şi realiza singur, actualizându-l ca pe un miniziar.
Lucru demn de luat în seamă, costurile pentru un asemenea instrument de „brand virtual“ sunt aproape zero. Dar în România, se ştie, există însă un număr de miliardari în euro, cu probleme de reputaţie ca urmare a modului cum şi-au pus bazele averii în anii ’90. Ei se numesc Patriciu, Vîntu, Voiculescu şi deţin grupuri media. Analogia se impune de la sine: Realitatea-Caţavencu, Intact/Antena sau Adevărul Holding pot fi gândite, mai în glumă, mai în serios, şi ca „superbloguri“ ale proprietarilor lor, bloggeriimoguli sau, pentru economie de spaţiu în acest articol, bloguli. Cum ar arăta jurnalele acestora?
Dinupatriciu.ro: în ton cu discreţia un pic ocultă a petrolistului, aici ni se năzare un design minimalist, fără poza autorului. Numele blogului e scurt, „Adevărul adevărat“ sau „Adevăratul Adevăr“. Însemnările sunt semnate cu iniţiale, D.P., şi se referă la generalităţi geo-politicoeconomice, pe care „D.P.“ le descâlceşte sec, dar pertinent, uneori, dar nu prea des, trimiţând nişte săgeţi greu de identificat către duşmani. Blogulul Rompetrol-Adevărul scrie rar şi aproape niciodată despre el însuşi. Vom şti că se întâmplă ceva la/cu afacerile lui mai ales atunci când pe blog nu apare nimic. Totuşi, gogoşile vor lipsi.
Sorinovidiuvintu.ro. Propunere de nume: Realitatea Caţavencului. Cel mai tânăr şi mai neliniştit dintre moguli îşi schimbă tema (aspectul grafic) al blogului odată pe săptămână. Blogul lui are treizeci de categorii (rubrici), fiecare cu câte-o însemnare, cel mult două, în ele. Există obligatoriu postări despre pescuit, cu care Vîntu cochetează atunci când se plimbă cu şalupa prin Deltă, dar şi alte istorii pescăreşti pe alte teme. Semnătura: lipsă. În ciuda activităţii febrile, Vîntu găzduieşte pe blogul propriu şi câteva zeci de invitaţi care redactează în nume propriu „guest posturi“, însemnări de invitat. Ştie el de ce. Şi mai ales, ştiu invitaţii. Din când în când, blogul lui Vîntu o ia razna, se strică, pe el apar prostii care sunt şterse la cinci minute după.
Danvoiculescu.ro. Culoare dominantă: maro. Plin de fişiere audio furate din calculatorul lui Valentin Stan. Săgeata mouse-ului dobândeşte forma capului lui Mircea Badea atunci când trece peste cuvintele subliniate care trimit la alte pagini. Dan Voiculescu este un blogul tipic pentru spaţiul virtual românesc: pasional, zgomotos, sectar, spurcat la gură. Însemnările sunt semnate cu numele fiicei, „Camelia Voiculescu“. În subsolul lor se iscă de fiecare dată scandal. Atrage atenţia, în toată gălăgia, o rubrică de binefacere cu care blogulul vrea să stârnească un fenomen de solidaritate virtuală, dar sfârşeşte prin a finanţa singur acţiunea de caritate. Nume de blog: „în bătaia Vîntului“. Cu „î“ din i.
Gluma ar putea continua şi cu alte instituţii media. Adriansarbu.ro ar putea fi un site colorat (în roşu, verde şi albastru), plin de gândire pozitivă şi manele patriotice, mobilizatoare (să terminăm cu „Of, viaţa mea!“, nu e în conceptul Pro). Multinaţionalele cu activitate în România (săgeată perfidă către editorul „Evenimentului zilei“, Ringier) ar include multe poze de blonde r’n’b, jocuri şi concursuri, sexologie, sondaje de internet. În ce-l priveşte pe Dan Diaconescu, el nu mai are nevoie de nimic. Blogul lui e chiar OTV.
Recomandările noastre
