Mircea Mihăieş: "Tare suciţi mai suntem!"
În perioada negocierii pentru formarea guvernului, urlam din rărunchi că vrem un executiv cu sprijin parlamentar puternic. Experienţa şantajului acceptat de „minoritarii“ lui Tăriceanu a dus la dezastre în serie, aruncând ţara în haos. Subînţelegeam că, în felul acesta, guvernul nu va mai fi condus din umbră şi nu se va mai ajunge la derapajele doctrinare la care-au fost constrânşi liberalii: din titulari ai politicii de dreapta, s-au trezit cel mai de stânga guvern de după 1990. Pretenţia era logică, argumentele aşijderea: se anunţau vremuri grele, guvernul urma să ia măsuri dure, ţara trebuia salvată - şi alte mari vorbe de acelaşi fel. Comentatori, politicieni, ţaţe, târgoveţi, toată şleahta cea vestită a întregului Răsărit, vorbeau la unison.
A fost suficient însă ca Traian Băsescu să îmbrăţişeze această perspectivă raţională pentru ca argumentul unanim acceptat cu cinci minute înainte să se transforme într-o monstruozitate politică rău prevestitoare: Băsescu vrea regim de mână forte, Băsescu vrea puteri absolute, Băsescu vrea dictatură! Ura e atât de mare şi neruşinarea atât de compactă, încât nici nu mai conta ce spusese în realitate, cu subiect şi predicat, şeful statului. Imediat după decizia pesedeilor de a se alia cu pedeliştii, Traian Băsescu a afirmat: „Avem în sfârşit un guvern sprijinit de o majoritate puternică transparentă“. Ei bine, tocmai cuvântul-cheie, „transparentă“, a dispărut (probabil la montaj!) din comentariile spumegânde ale comentatorilor. Tot ce-a rămas a fost nuanţa înfricoşătoare a sintagmei „majoritate puternică“: iată ce ne pregăteşte dictatorul! Iată la ce visează bampirul ce suge sângele boborului! Adus din foarfece, citatul i-a dat, zile în şir, delicii cvasisexuale unei imoderate moderatoare cu numele Şincai. Şi cu toate că pe la emisiunea ei s-au perindat zeci de invitaţi, nimănui nu i-a trecut prin minte să spună: „Cucoană, dragă, minţi de îngheaţă apele!“.
Numai cineva care-a locuit în ultimii doi ani pe Marte nu ştie la ce se referea preşedintele: din 2007 încoace, România a fost condusă tot de un guvern cu sprijin puternic (peste 80 la sută din parlament, şi nu 70, precum cel actual.) Diferenţa enormă consta - dar cine se mai încurcă în amănunte?! - că sprijinul era netransparent, adică nerecunoscut ca atare. Ceea ce nu i-a împiedicat pe guvernanţi să suspende preşedintele ţării, să-şi mărească discreţionar pensiile şi să adopte orice lege, cât de idioată era ea. Nimeni, însă, dintre jurnaliştii vigilenţi de după 30 noiembrie 2008 n-a avut nici cea mai neînsemnată tresărire de indignare. Dl Băsescu saluta, aşadar, punerea cărţilor pe masă. Iar năimiţii de la televiziunile oligarhice - complici neruşinaţi ai sinistrei guvernări liberale, care-a călcat în picioare tot ce ţine de bun-simţ şi raţiune - văd în transparenţă un act reprobabil, o încercare josnică de a instaura dictatura. Iar prostimea continuă să-i creadă! Stilul carnasier de abordare a evenimentelor politice la televiziuni arată cât de înrădăcinate în noi sunt resentimentul şi ura viscerală. Suntem ţara care şi-a împuşcat miniştri şi prim-miniştri, suntem poporul care, în ultimii cincizeci de ani, şi-a trimis în faţa plutonului de execuţie doi şefi de stat. Aceste modalităţi de a rezolva problemele spun totul despre violenţa latentă ce zace în noi, despre felul stupefiant în care minciuna monstruoasă îşi găseşte, prin instigarea neobosită, pe faţă, la televiziuni, calea spre omul de rând. Modelul Stanlaptop- Badea aproape că s-a generalizat. În orice program de comentarii politice vei da peste rictusul altminteri greu de imitat al acestora şi peste „poantele“ aşa-zis sarcastice, de bâlci amărât, produse de ei pe bandă rulantă.
Realitatea TV, post care promitea să iasă din zona gri a vulgarităţii şi relei-credinţe, s-a îngropat în ultimele luni până-n gât în murdărie, grosolănie şi manipulare. Evident că un moderator nu poate fi o moluscă ce zace placid într-un colţ de studiou. Dar nici modul incalificabil în care o doamnă Chiriac ori nişte domni Prelipceanu sau Dumitrescu se înfăţişează în totală impunitate nu poate dura la nesfârşit. Aceste personaje, şi altele ca ele, au uitat în camera de machiaj şi onestitatea profesională, şi necesara imparţialitate a omului de presă. Aşa cum îi percep eu, ne aflăm în faţa unor mercenari care execută cu zel partitura ce li s-a distribuit la intrarea în schimb. Prezenţa cvasipermanentă pe post a unor Ciuvică, Adrian Ursu, Zoe Petre, Corina Drăgotescu şi a suprarealistului Ciorbea (incredibil: acest individ agitat, de neoprit în peroraţiile sale monomaniace, zguduit de gigantice accese de furie, a fost cândva prim-ministrul României!) arată în ce direcţie şi în ce ape pestilenţiale a ales să plutească postul de televiziune al lui Vîntu. Singura condiţie necesară pentru a apărea în prime-time e să fii neruşinat, să nu te temi de ridicol şi, mai ales, să-l urăşti pe Traian Băsescu. Tot ce mai rămâne de spus e că individul care a încercat, la sediul OTV, să-l vâre în tomberon pe Dan Diaconescu a greşit adresa.
Recomandările noastre
