Nici nu s-au răcit bine iscăliturile partidelor pe Acordul politic privind suplimentarea Bugetului Apărării, că Victor Ponta a și propus, la rîndu-i, două Pacte: Unul pentru autostrăzi, altul pentru Cultură.
Se pare că e vremea Pactelor.
Luptei politice, provocatoare a Dezbinării împotriva căreia lupta pe vremuri Ion Iliescu, i-a luat locul Propunerea de Pacte. În cazul lui Klaus Iohannis, propunerea, îndeplinită, a avut menirea de a da semnalul unei Președinții a Consensului, a lui Strîns uniți în jurul Președintelui.
Dar propunerea lui Victor Ponta?
Ce l-a apucat?
Recunoscînd că uneori Victor Ponta îmi devine inexplicabil, mă mulțumesc să avansez cîteva ipoteze, sperînd că cititorii acestui blog, mult mai ageri decît mine, vor găsi explicația adevărată.
Așadar, grăbindu-se să propună și el două Pacte, Victor Ponta:
- A vrut să se dea bine pe lîngă Klaus Iohannis, arătîndu-i că moare după politica pactelor.
- A vrut să compromită prin exagerare inițiativa lui Klaus Iohannis.
- A vrut să arate că e egalul lui Klaus Iohannis și, prin urmare, își permite să propună și el pacte.
- A vrut să dea un ghiont PNL scoțîndu-i ochii cu politica de împăcare a lui Klaus Iohannis.
- Pur și simplu n-a avut ce să zică.
Recomandările noastre
