Scriu aceste rânduri cât CEx-ul PSD nu s-a consumat încă, dar absența unei decizii a acestui for de conducere a partidului de guvernământ în privința ministrului Ana Birchall ne permite să ne lăsăm pradă scenariilor, atât de dragi nouă, românilor.
Ministrul Justiției este, fără îndoială, un personaj straniu în lumea pestriță a PSD-ului de după epoca Liviu Dragnea. Ajunsă ministru după demisia lui Tudorel Toader, cerută tot în structurile de conducere ale partidului, Birchall a preluat funcția pe 24 aprilie, cu o lună înainte de dezastrul PSD la alegerile din 26 mai și de arestarea lui Dragnea, din 27 mai.
Din prima clipă, Birchall s-a remarcat prin declarații ce păreau desprinse din discursurile inamicilor politci ai PSD, dar acest lucru nu a sărit prea tare în ochi pentru că, speriat de ofensiva votanților, pesediștii se întreceau între ei în a se delimita de vechea linie politică, agresivă. Ce importanță avea ce spune Birchall, din moment ce Viorica Dăncilă declara că nu există statul paralel?
A urmat o hotărâre a CEx care-i retrăgea sprijinul politic Anei Birchall și s-a și trimis hârtia către Cotroceni, însoțită de propunerea ca în fotoliul ministerial să fie instalată Dana Gârbovan. Măsura nu venea pe fondul disputelor de ordin declarativ, ci în urma unui act concret al ministrului. Sub emoția produsă de cazul din Caracal, Ana Birchall a făcut un proiect de ordonanță de urgență în care a introdus, pe lângă înăsprirea pedepselor pentru pedofili, violatori și ucigași, și îngreunarea condițiilor de eliberare condiționată, creșterea vârstei pentru scăderea pedepsei și autoriza perchezițiile la orice oră, pentru orice infracțiune.
Niște prostii, pentru că nu aveau legătură cu Gheorghe Dincă și a sa saga criminală, deoarece el va beneficia oricum de legea cea mai favorabilă de pe parcursul dosarului său, adică în forma veche. Prevederile erau strecurate ”milițienește”, profitând de șocul unei națiuni și par desprinse din bătrânul Patriot Act, documentul care a restrâns libertățile civile sub imperiul ororii din 11 septembrie 2001.
De altfel, la puțin timp a apărut ca din senin un mesaj al procurorului general al SUA, William Barr, prin care ne anunța că o așteaptă pe Birchall la el. Citez din mesaj, pentru că aceste rânduri, demne de un Valletine’s Day Card, au rolul lor în micul meu scenariu: ” Departamentul de Justiție al SUA a lucrat îndeaproape cu Ana Birchall și o vede ca pe un partener vital și de încredere în lupta împotriva corupției. Prezența sa în fruntea Ministerului Justiției a venit într-o perioadă vitală pentru România, în care controversele au ridicat întrebări legate de angajamentul României față de valorile statului de drept și au redus încrederea publică și au generat îngrijorări crescânde în rândul comunității internaționale. Sub conducerea lui Birchall, România poate să devină din nou exemplu în regiune pentru progresele luptei anticorupție.”
Viorica Dăncilă nu a adoptat decât o parte din ordonanță, renunțând la milițienismele prea evidente, dar, la următoarea listă de schimbări în Guvern propusă lui Klaus Iohannis, Ana Birchall a dispărut. A apărut însă altceva în agenda noastră, vizita Vioricăi Dăncilă în SUA, în perioada 22-29 septembrie.
Nu speră într-o șapcă nouă, dar câteva poze alături de vicepreședintele Mike Pence face sută la sută. Din delegație fac sigur parte miniștrii Ramona Mănescu și Eugen Teodorovici, dar nu se știe dacă nu va fi acolo și Ana Birchall, ea fiind, de exemplu, singura pesedistă care păstra legătura cu George Maior în perioada când ambasadorul nostru la Washington era dușmanul public al PSD și ALDE.
Acum, Birchall cere modificarea Secției speciale care îi cercetează pe anchetatori, un adevărat afront la adresa partidului care s-a luptat să o înființeze. Tensiunile din partid sunt mari. O schimbă înainte de vizita premierului în SUA? Vedem. Liniște, începe CEx-ul.
Recomandările noastre
