Lunca Cernii a fost, până mai ieri, una dintre cele mai izolate comune din România. Situaţia s-a schimbat un pic, pentru că acum cei 960 de locuitori de aici au parte de un drum practicabil. Până la amiază, aproape jumătate dintre locuitorii arondaţi secţiei principale din comună votaseră. Mulţi dintre ei ne-au spus că au vrut să-şi facă datoria şi, astfel, să poată avea pretenţia ca şi viitorul preşedinte să facă la fel.
După ora 12.00, în centrul satului Lunca Cernii de Jos începe să se anime. Locurile de parcare de lângă şcoală şi Primărie se ocupă brusc. În pâlcuri de câtre trei, patru, cinci, frumos îmbrăcaţi, bătrâni ieşiţi de la slujba de la biserică intră pe poarta şcolii, traversează terenul de fotbal apoi folosesc intrarea secundară în imobil ca să ajungă la secţia de votare amenajată într-o sală de clasă.
Aproape linişte
De la 56 de alegători înregistraţi până la ora 12.00, în o oră şi jumătate se fac peste 150. La secţia de vot 393 sunt înregistraţi 392 de alegători, adică jumătate din populaţia cu drept de vot a comunei. În secţia de votare nu e aproape nicio schimbare faţă de orele dimineţii, când doar din 10 în 10 minute mai intra cineva. E linişte. Preşedintele şi locţiitorul comisiei îşi fac treaba destul de uşor. Observatorii trimişi de partide şomează. Stau liniştiţi la masă şi atât. Nici măcar nu discută între ei. Cu toate că afară sunt mereu vreo patru-cinci alegători care aşteaptă, în secţie sunt încă destule momente în care se aude clar ticăitul unui ceas de perete agăţat undeva într-un colţ, lângă tablă. Monotonia este spartă din când în când de câte un alegător care mai scapă câte o glumiţă şi de unul dintre membrii comisiei car mai aruncă în sobă câte două trei lemne. "Aşa e la noi, ce vă miraţi?! La noi a fost aşa de linişte la alegeri chiar şi la locale. N-au fost niciodată probleme", spune unul dintre cei puşi să supravegheze la bunul mers al procesului de votare.
Fiecare cu durerile lui
Oamenii pun buletinul în urmă, lasă ştampila, salută şi ies pe uşa secţiei. Din zâmbitori şi liniştiţi, cum erau în secţie, se încruntă în faţa reportofonului: "Eu sunt nevăzătoare şi-am venit să votez. Mi-am făcut datoria. Am respectat legea. Asta aşept şi de la viitorul preşedinte: să-şi facă datoria şi să respecte legea. Şi să mai facă el cumva cu sistemul ăsta sanitar să avem şi noi doctor în comună. Dispensar este, loc de cazare este, dar doctor avem doar o oră pe săptămână", spune Ana Bublea (57 de ani) în timp ce-şi ţine soţul strâns de braţ. Gheorghe Bublea explică: "Până la Hunedoara sunt 60 de kilometri, iar autobuz avem doar lunea, miercurea şi vinerea. Ne e greu să ajungem la doctori, tare greu. Mai mult, avem şi un băiat diabetic, dependent de insulină. Am avut un doctor care venea mai des, da' o murit săracu' ". Neluţu Lupulescu (43 de ani) mărturiseşte că a votat şi el cu speranţa că noul şef al statului va reuşi să impulsioneze o schimbare a felului în care merg lucrurile în România: "Sunt crescător de animale şi ca să trec iarna cu ele cu bine am nevoie de bani. Trebuia la 1 septembrie să primesc 20.000 de lei subvenţie de la APIA. E 2 noiembrie şi încă n-am primit nimic". Printre localnicii uşor de recunoscut după îmbrăcăminte îşi face apariţia un tânăr ce pare a fi orăşean. Nu e vreun turist rătăcit pe Valea Cernei. E Oliver, are 35 de ani, e ecologist convins şi s-a stabilit în Lunca Cernii cu cinci ani în urmă. Spune că s-a săturat să trăiască în vria oraşului. A votat şi el şi are şi el "pretenţiile" sale, deloc exagerate: "Vreau ca viitorul preşedinte să respecte legea, să aibă iniţiativă şi să recâştige suveranitatea României, suveranitate pierdută prin aderarea la Uniunea Europeană. Ah şi, foarte important, să nu permită fracturarea hidraulică". Oliver nu doreşte să-şi spună numele întreg şi nici să fie fotografiat. Mai pesimistă este Maria Cotârnescu (65 de ani), născută şi crescută la Lunca CerniiL: "Auz' domnule! Când vin să votez, îmi aduc aminte de o treabă care să tăt întâmpla la noi în sat când eram io mică. Era unu' Ion, angajat la Primărie' şî, din când în când, ieşa cu toba pă drum, bătea-n ea şî strâga: «Cine are, are! Cine n-are, n-are! Cum o fost, aşe rămâne!». Tăţ' au bube-n cap şi n-are cine să le vindece".
Teama de regras
Conectarea comunei Lunca Cernii la lumea înconjurătoare a durat 50 de ani. În 1970 aici trăiau peste 5.000 de oameni. Acum mai sunt vreo 960. În anii '80 cei mai mulţi au plecat ori în Banat, ori în Ţara Haţegului, ori la Hunedoara. Izolarea satelor a provocat fenomenul. Singurul telefon era la Primărie. Era vorba de un telefon cu manivelă conectat la o centrală din comuna Sarmizegetusa. "În caz că se cerea intervenţia unei ambulanţe, dura trei ore până când apelul telefonic ajungea la Serviciul de Ambulanţă din Hunedoara şi încă trei ore, pe puţin, până când venea şi Salvarea", cum povesteşte Aurel Pascotescu, fost primar al comunei. Până în 2000 s-a folosit această linie telefonică. Până în 2008, când au ajuns şi aici telefonia fixă şi antenele TV care receptează şi alte canale decât TVR 1, oamenii se considerau bogaţi, spunând că aveau tot ce le trebuia. Apoi au văzut cum se trăieşte în alte părţi ale lumii, iar acum nu mai spun asta. Până anul trecut, un drum Hunedoara – Lunca Cernii dura şi două ore şi jumătate, iar, în unele zile, iarna, era imposibil de parcurs pe ultimii săi 15 – 20 de kilometri. Anul trecut, un proiect european de 23 de milioane de euro derulat de Consiliul Judeţean a transformat total drumul, astfel încât distanţa se parcurge în 40 – 50 de minute, fără probleme. Semaforul de la o îngustare din dreptul unui tunel a fost spart însă de nişte petrecăreţi veniţi din altă parte, la o nedeie din comună. S-a întâmplat în vară şi tot spart a rămas. Localnicii din Lunca Cernii spun la unison că au votat pentru un om care să pună sistemul la treabă. Adică să nu mai fie nevoiţi să aştepte luni în şir pentru banii de la APIA, cinci ani pentru un medic care să apară aici mai des de o dată pe săptămână, trei ani pentru pedepsirea vinovaţilor pentru semaforul spart şi recuperarea pagubelor, 20 de ani pentru un telefon acasă şi 50 de ani pentru un drum practicabil.
Recomandările noastre
