Ce se întâmplă după ce murim? Se termină totul sau există un fel de viaţă după moarte? Dintotdeauna această întrebare a suscitat un interes profund şi dezbateri aprinse. Un studiu recent, efectuat asupra pacienţilor care au fost declaraţi morţi din punct de vedere clinic pe o durată de câteva minute, însă s-au reîntors la viaţă, arată cum parte dintre aceştia ar fi rămas conştienţi pe durata „moritii clinice”. Cum era de aşteptat, rezultatele studiului sunt intens dezbătute – suscitând pe de o parte un viu interes, pe de alta scepticism profund. Să vedem deci despre ce este vorba.

Fiecare dintre noi se întreabă ce se întâmplă atunci când murim. Mulţi cred că nimic – de îndată ce se termină viaţa, se termină totul; nu mai rămâne nimic din noi; alţii cred că ceva, o formă de conştiinţă sau sufletul, rămâne, chiar dacă corpul nostru nu mai există. Există deci o formă de viaţă după moarte? Vorbim oare de spirite sau fantome? De şedinţe de spiritism? Nicidecum! Studiul pe care vi-l prezint a fost efectuat asupra unui număr de circa 2000 de pacienţi din 15 spitale din mai multe ţări (Anglia, SUA şi Austria) care au suferit un atac de cord grav în urmă căruia inima a încetat să bată,  respiraţia a încetat la rândul ei şi pupilele au rămas fixe şi diatate. Creierul, la rândul lui, nu dădea semnale de activitate.  Studiul acesta  a durat circa patru ani. Pacienţilor studiaţi li s-a oprit inima pe o durata de câteva minute, după care au fost readuşi la viaţă prin eforturile disperate ale medicilor şi ale infirmierilor. Un grup de cercetători de la Universitatea din Southampton din Anglia, condus de Sam Parnia, i-a studiat pe cei „întorşi la viaţă”.

Spre surprinderea lor, mulţi dintre aceştia, circa 40%, susţineau că aveau amintiri despre ce s-a întâmplat cu ei pe perioada în care erau din punct de vedere clinic morţi – adică nu le mai bătea inima şi creierul nu dădea semne de viaţă.

O parte dintre aceşti pacienţi avea amintiri extrem de clare – reuşind să povestească detalii despre experientă extra-corporală pe care au avut-o. Circa o cincime susţinea senzaţia de a fi ajuns într-o stare de pace şi linişte; o treime a avut senzaţia trecerii timpului în mod accelerat sau, dimpotrivă, încetinit. Câţiva au văzut clasicul tunel cu o lumina în final. Au fost însă şi câţiva care au trăit senzaţii negative, asemănătoare ce cele care le simt cei care sunt în pericol să se înece fiind acoperiţi de apă.

Sam Parnia susţine că procentul celor care ar fi putut avea experienţe cognitive după ce au fost declaraţi morţi ar putea să fie mai mare, ţinând cont de faptul că o parte dintre pacienţi a siferit daune cerebrale, aceştia nefiind în stare să povestească ce anume au simţit – şi dacă au simţit ceva.

În ciuda faptului că multe experienţe de acest gen au fost deja povestite (NDE – Near Death Experience) acesta este primul studiu clinic efectuat în condiţii în care starea pacienţilor era documentată în mod precis. Deci se avea certitudinea unei adevărate morţi clinice.

Cum era de aşteptat mulţi alţi cercetători – majoritatea – susţin că acesta „viaţă după moarte” este de fapt rezultatul unor procese halucinatorii, sau a unor procese chimice care au loc în creier; alţii susţin că lipsa de oxigen sau a schimbărilor nivelului de dioxid de carbon din creier ar putea să fie cauza.

Sam Parnia răspunde că nu crede că aceste povestiri ar fi rezultatul halucinatiilor, întrucât ceea ce aceşti pacienţi întorşi la viaţă povestesc este extrem de structurat şi clar – nu are caracteristicile unei halucinaţii.

Ne întoarcem astfel la marea întrebare: ce anume este conştiinţa? O întrebare care-i frământă pe filozofi, pe biologi, chimişti şi fizicieni, dar şi pe cei care nu au nimic de-a face cu ştiinţă. Fiecare dintre noi ar dori să ştie ce anume se întâmplă atunci când murim; dar şi ce anume ni se întâmplă când suntem în viaţă – ce ne face să fim noi înşine şi să avem trăirile, sentimentele şi senzaţiile pe care le avem? Chimia şi fizică creierului sunt importante – fundamentale chiar. Există însă şi ceva în plus?

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro