La jumătatea acestui an, editura „Tracus Arte” şi-a mai adăugat la palmares un nou eveniment editorial: romanul-poem „Să locuieşti într-un lătrat de câine”, al jurnalistului, scriitorului şi bloggerului Ştefan Mitroi.
Un volum care a fost îngrijit de filologul Teodor Dună şi a cărui copertă este semnată de faimosul artist plastic Eugen Mihăescu).
O lume incomodă
În 2011, Ştefan Mitroi primea la Madrid Premiul Niram-Art pentru romanul “Biblia para hormigas”, o carte halucinantă despre călătoria pe lumea cealaltă a marelui scriitor portughz Jose Saramago. Acum, lumea din cel mai recent roman al lui Ştefan Mitroi este şi ea halucinantă şi totodată incomodă. Povestitorul, un băiat homeless de 11 ani căruia i se zice „mucea”, trece prin orice experienţă imaginabilă legată de traiul fără casă: prietenia cu un câine, foamea, frica, visarea şi lupta. Adăpostul este canalul sau vagonul de tren, iar viaţa, dură, plină de temeri, dar şi de un soi de dulceaţă a traiului sărac, care arată că există dragoste în orice cotlon.
„Să locuieşti într-un lătrat de câine” „e ca un album select de fotografii, menit să prezinte o lume de care ne ascundem”, potrivit constantinpistea.wordpress.com. O lume brutală, directă, în care viaţa se trăieşte ca într-un abator: fără speranţă, cu foamea-n gât şi cu primejdia la tot pasul: „Mie îmi plăcea pe pământ. În timpul zilei vreau să spun, fiindcă noaptea… Şi-mi plăcea să-mi fie foame. Şi să-mi treacă durerea singură atunci când mă durea ceva”...
Recomandările noastre
