Sâmbăta trecută, Victor Ponta a așteptat două minute. Două minuțele întregi, numărate, cu o sudoare rece pe frunte, de președintele PSD Gorj, Florin Cârciumaru, care învăța, pe pielea lui, că lungimea unui minut depinde de ce parte a ușii Biroului Electoral Județean te afli, mai ales când îl ai și pe șeful de partid lângă tine.
Ca să-și repare onoarea feștelită, Cârciumaru s-a răstit la șeful BEJ, omul, altminteri, judecător: „Avem un prim-ministru, aşa, da?! Bine, stăm noi de vorbă! Nu se poate aşa ceva!”. Crima acestuia fusese că înscrisese mai întâi candidatura unui reprezentant al Forței Civice, pentru simplul fapt că acesta se prezentase primul.
Ai zice că Ponta ar fi înțelegător când așteaptă și el, notoriu fiind faptul că începe ședințele de guvern cu cel puțin 30 de minute întârziere. E drept că punctualitatea este apanajul regilor, dar Ponta nu e monarhist, dovadă stând faptul că în această seară s-a lăsat așteptat la Palatul Elisabeta, la manifestările organizate cu prilejul Zilei Regelui.
În fine, revenind la ieșirea de la Gorj, aceasta nu este, din nefericire, un fapt divers. Este România în care o să trăim dacă PSD va câștiga și Cotroceniul. O Românie în care candidații PSD se înscriu peste rând pentru că au un prim-ministru pe care să-l etaleze ca pe un breloc. O Românie în care un ziarist pune o întrebare și primește două picioare în gură (Bunea Stancu, că doar nu l-ați uitat). O Românie în care premierul poate eticheta drept fascist pe oricine-l critică, fără să aibă de dat socoteală pentru o acuzație – în orice alt colț al lumii civilizate - extrem de gravă. O țară în care premierul dictează verdicte la televiziune (Băsescu – la închisoare, Mazăre și Duicu – nevinovați), în care Portul Constanța nu este un port, ci o anumită cantitate de voturi, iar Parlamentul o mașină de spălat parlamentarii penali. În care Armata îi dă onorul militar premierului pe fugă, ca să nu apară la eveniment președintele Traian Băsescu, căruia, ca ocupant al celei mai înalte funcții, acestea i s-ar cuveni. În care Ponta anunță că-și mută biroul din Palatul Victoria și nimeni nu-i atrage atenția că bate câmpii.
Sloganul PSD, reluat la europarlamentare, “România puternică”, este o minciună, poate cea mai mare a acestei campanii. Nu o Românie puternică vrea PSD, ci o Românie în genunchi. Și se simt atât de siguri de victorie încât nici nu se mai ostenesc să se ascundă.
Recomandările noastre
