După ce a cutreierat prin statele americane lucrând ca ucenic în profesii ocolite de toţi, cunoscutul prezentator şi producător este interesat să descopere noi meserii murdare pentru Discovery Channel.

Mike Rowe, creatorul şi producătorul executiv al emisiunii "Meserii murdare", de la Discovery Channel, nominalizată la Premiile Emmy, a lucrat ca ucenic în mai bine de 200 de profesii pe care cei mai mulţi oameni le evită.

Iniţial, Mike a intenţionat să facă doar trei episoade speciale, de câte o oră, pentru emisiunea ce se difuzează acum în 173 de ţări. Au trecut şapte ani de atunci, iar Mike a extras cărbune, a crescut viermi sau a castrat berbeci în aproape fiecare stat din Statele Unite.

Fără vreo pregătire Mike Rowe şi-a început cariera ca muzician profesionist, reuşind să intre la Opera din Baltimore. A mai fost prezentator tv la QVC Cable Shopping Channel şi a devenit cunoscut cu apariţiile de la CBS, ca prezentator al programului "Evening Magazine".

Simpaticul prezentator vorbeşte, într-un interviu acordat EVZ, despre cât de greu se lucrează la o astfel de emisiune şi despre proiectele pe care le are în noul an.

Slujbe memorabile EVZ: Cea mai murdară meserie votată pe site-ul emisiunii e munca într-o canalizare... Mike Rowe: Nu m-aş apuca să-i contrazic pe fani în această privinţă. Ai parte de o zi grea dacă trebuie să te trezeşti şi să înoţi printrun lac format din fecalele altora ca să înlocuieşti cine ştie ce piesă. Asta s-a întâmplat efectiv în primul sezon şi, de atunci, aş spune că am mai încercat vreo nouă sau zece slujbe cel puţin la fel de memorabile - dacă nu şi mai rele. Da, oamenii îmi adresează zilnic întrebarea asta şi, de obicei, îmi tot schimb răspunsul, ca să păstrez lucrurile cât mai interesante, dar, sincer să fiu, nu mă pot gândi la ceva mai "bun" decât momentul când înlocuieşti o pompă dintr-o uzină de tratare a apei reziduale - unde ai parte de mizerie, mirosuri grele, groază, spaimă, îngrijorare şi şoc - toate în stare pură .

Ce meserie pe care ai testat-o ţi-a fost de mai mare folos în viaţă? Am strâns multe informaţii şi aş spune că am învăţat câte ceva - deşi nu foarte mult - practicând aceste meserii. Rolul şi obiectivul meu în acest program nu este să devin foarte priceput în vreuna dintre aceste meserii, ci doar să mă comport ca un ucenic şi să le arăt telespectatorilor cum funcţionează aceste meserii şi să-i las să sesizeze diferenţa dintre eforturile mele şi cele ale unui specialist autentic. Deci, deşi e adevărat că am învăţat câte ceva despre animale, tâmplărie, tratarea deşeurilor, reciclarea gunoaielor şi vreo 300 de alte lucruri, nu sunt calificat să practic niciuna dintre aceste meserii şi nici măcar nu aspir către o calificare în domeniu.

Adevărata mea menire este să ajut telespectatorii să-şi formeze o imagine asupra fiecărei meserii, deşi eu arăt de fiecare dată ca un peşte pe uscat, fiindcă de fapt chiar asta sunt. Nu mă pricep nici acum mai bine decât mă pricepeam în sezonul 1, deşi iată că am ajuns la sezonul al 7-lea.

Ce-i determină pe oameni să o facă? De fapt, acest program TV nu se preocupă în primul rând de meserii şi nici măcar de murdărie. Programul vrea să prezinte oameni obişnuiţi, care adesea practică meserii periculoase sau dezgustătoare, dar le fac cu un umor la care nici măcar nu te-ai aştepta. Oamenii nu se aşteaptă să găsească decât mizerie şi orori în lumea celor care practică asemenea meserii. Marea surpriză a programului - şi motivul pentru care se difuzează încă - e că această presupunere nu este, de fapt, adevărată. Noi am învăţat mai multe decât ne aşteptam de la ace şti oameni care practică "Meserii murdare". Am învăţat că ei, ca grup, ştiu mai multe lucruri decât ne-am fi imaginat noi şi, în general, e mult mai plăcut să-ţi petreci timpul cu asemenea oameni - indiferent că e vorba de mineri, pescari de crabi sau orice alţi meseriaşi de pe lista noastră. Mai lucrez şi astăzi la acest program fiindcă e distractiv şi fiindcă oamenii sunt cu adevărat dornici să ne prezinte poveştile lor şi să ne primească în lumea lor. De multe ori, când filmăm, nici măcar nu ne mai cazăm la hotel, ci stăm la cei cu care vom lucra. Sunt foarte generoşi, muncesc din greu şi au mult umor. Ăsta e adevăratul motiv pentru care programul continuă să funcţioneze atât de bine.

RISCURI

"Cred că am fost în spital de vreo şase ori" Ţi-a fost afectată în vreun fel sănătatea? Pe termen lung, sper că nu. Dar pe termen scurt - da, am fost în spital cred că de vreo şase ori. Noi ne luăm măsuri de siguranţă când filmăm, evident, şi de multe ori nu prezentăm telespectatorilor tot ce facem ca să fim în siguranţă. Când suntem în zone foarte periculoase, în spaţii închise, cu vapori, gaze şi alte asemenea chestii, facem cursuri de siguranţă şi ne luăm ceea ce sperăm că sunt măsurile de siguranţă necesare. Acum câţiva ani am făcut un episod special din "Meserii murdare" numit "Siguranţa e pe al treilea loc", în loc de "Siguranţa e pe primul loc".

Când intri într-o fabrică sau pe un şantier, aici, în SUA, vezi întotdeauna aceleaşi panouri pe care scrie "Siguranţa e pe primul loc". Dar după ce mergi ani întregi prin asemenea locuri, mesajul încetează să mai aibă vreo semnificaţie, te complaci, oamenii ajung să adoarmă în timpul şedinţelor de protecţia muncii. (...) Cel mai important lucru e meseria în sine, ceea ce ai de făcut. Apoi sunt banii - evident, de asta mergem cu toţii la serviciu.

De ce crezi că place emisiunea? Din mai multe motive. Cred că există o curiozitate autentică referitoare la elementele care fac să funcţioneze civilizaţia. Oamenii sunt foarte curioşi, la modul general, dar nu e doar asta. Cred că "Meserii murdare" le reaminteşte despre o perioadă în care cei mai mulţi aveau fie un bunic, fie un tată, fie un unchi sau poate o mamă care făcea meseria respectivă. (...) Unii văd programul ca pe un avertisment, alţii - ca pe un omagiu. Unii spun că e o comedie, alţii consideră că e dezgustător, iar alţii îl privesc ca pe o pierdere de vreme.

Cam cât timp crezi că vei mai face această emisiune? Ştii vorba aceea "Niciodată să nu spui niciodată". Nu ştiu când se va termina acest program. Ştiu că am promis să mai fac încă o jumătate din sezonul următor, cu care aş ajunge deci spre sfârşitul anului viitor, cred. Dar nu ştiu... N-am avut nicio pauză de când am început să filmăm şi s-au adunat vreo şapte ani de murdărie, zi de zi... Cred că prima chestie pe care o s-o fac când ne vom opri va fi să-mi iau o vacanţă.

INEDIT

România, invitată să propună meserii pentru emisiune

Cine îţi spală rufele când vii de la filmări? Depinde... Iubita mea, în primele sezoane... Am făcut atunci o înţelegere să nu mai vin cu hainele murdare acasă. Nici măcar nu pot să mă supăr pe ea pentru asta, aşa încât nu se pune problema să-mi spele cineva lucrurile. Îmi cumpăr haine foarte ieftine şi reciclabile, pe care le las de fiecare dată în motelul unde stăm, cu un bilet de scuze către cameristă şi câţiva dolari. Aşa încât nici nu-mi spăl rufele la spălătorie, nici nu le aduc acasă. Mă întorc doar cu un rând de haine curate, cu care sunt îmbrăcat, deci asta nu mai reprezintă o problemă acasă. Nu ştiu cum procedează ceilalţi membri ai echipei, dar, orice ar face, sunt convins că e ceva asemănător. Credeţi-mă, hainele alea nu mai merită să fie păstrate.

Care e cea mai grea meserie pe care ai practicat-o vreodată, în afara emisiunii? Când eram mic, am săpat morminte. Am lucrat într-un cimitir. Da, ca să sapi o groapă e nevoie de efort. Oare asta a fost cea mai grea meserie ? Nu ştiu... Am lucrat la reparat acoperişuri şi mia plăcut, dar am făcut asta pentru programul nostru, deci nu prea contează. Aş spune că meseria cea mai grea şi mai neplăcută pe care am făcut-o în viaţa reală am făcut-o în colegiu, când vindeam prin telefon abonamente la nişte reviste. Nu era neapărat o meserie murdară, dar simţeam totuşi nevoia să fac un duş de fiecare dată când mă întorceam acasă. Cu adevărat îngrozitor era faptul că, deşi meseria îmi displăcea, eram destul de bun şi în felul ăsta miam câştigat banii cu care mi-am plătit şcoala - dar uram meseria respectivă în fiecare clipă.

Nu-mi plăcea nimic din ce aveam de făcut: uram faptul că trebuia să sun lumea acasă, uram ideea că oamenii mă urau, dar tot am fost capabil să vând revistele respective şi să îmi termin şcoala. Nu cred că o să mai fac aşa ceva vreodată, dar atunci am făcut meseria respectivă. Ţinând cont de toate astea, prefer să vomit în mijlocul unei propoziţii mai degrabă decât să pun din nou mâna pe telefon şi să vând cuiva un abonament la o revistă de care, de fapt, nici nu are nevoie. Când vei ajunge cu "Meserii murdare" şi în alte ţări ? De pildă, în România? Mi-ar face mare plăcere şi e posibil ca anul acesta să mergem şi în străinătate. Până acum nu am făcut asta fiindcă am vrut ca telespectatorii din SUA să poată vedea oamenii din program şi să simtă o legătură cu ei într-un mod practic şi personal. Cu alte cuvinte, dacă intru într-o canalizare... Sunt convins că şi canalizările din România sunt uimitoare, ştiu că şi cele din Paris sunt incredibile, dar pentru telespectatorii din SUA, dacă prezint un muncitor din canalizare şi suntem amândoi acoperiţi cu materii fecale, aş vrea ca telespectatorul să se gândească: "Chestiile alea ar putea proveni chiar de la mine...".

Vreau să se simtă puternic legat de programul nostru, aşa încât ăsta e motivul pentru care am rămas doar pe teritoriul SUA până acum, dar adevărul este că sunt gata să duc acest program şi în alte ţări, fiindcă am fost în absolut toate statele americane şi am cam rămas fără idei aici. Deci categoric, dacă aveţi ceva deosebit de murdar în România, scrie-mi vreo două rânduri şi trecem pe la voi.

200 de profesii murdare sau periculoase l-au avut până acum ucenic pe Mike Rowe

Ce anume face o meserie să fie cu adevărat dură? Din punctul meu de vedere, cel mai greu lucru este să fac şi meseria în cauză, şi să lucrez pentru program, în acelaşi timp. Vă pot spune că, referitor la program, e foarte dificil, fiindcă eu am de lucrat ceva anume, iar echipa mea de filmare trebuie să fie alături de noi tot timpul. Nu există un scenariu prestabilit, nu putem face repetiţii, nu tragem niciodată o a doua dublă, nu ne documentăm dinainte, nu angajăm actori şi, din acest motiv, există multe lucruri pe care nu le ştim - ca echipă - când ne începem ziua de filmare. Deci partea cea mai dificilă pentru noi - şi pentru mine - este că trebuie să încerc să practic meseria respectivă, dar în acelaşi timp să discut cu oamenii cu care lucrez, să mă asigur că sunt implicaţi în ceea ce fac.

Pe de altă parte, trebuie să mă asigur şi că echipa de filmare e acolo, lângă mine, şi filmează totul, aşa încât pentru mine ăsta e un element de dificultate cu care mă confrunt tot timpul. Lucrurile pot să difere uşor, în funcţie de meseria de care ne ocupăm, dar adevărul este că, dacă iei o meserie importantă şi dificilă... Să zicem, instalarea turbinelor eoliene, înalte de 100 m, care generează energie electrică. Aveţi şi voi, în Europa, avem şi noi, aici. E complicat, dar la fel poate fi şi ideea de a culege afine cu copiii ca să faci plăcinte după aceea. Marea provocare, pentru mine, este să filmăm programul care să conţină toate aceste chestii. După cum am mai spus, nu am două zile care să fie la fel.

Putem spune că un bărbat nu e bărbat dacă nu îşi murdăreşte mâinile ? Ce ar fi necesar să poată face şi o femeie? Sigur! Murdăria are un renume prost în această ţară - şi nu ar trebui să fie aşa. În fond, dacă te murdăreşti, eu cred că e un semn de etică profesională. Doar că, în ultimii ani, această murdărie a devenit mai degrabă sinonimă cu viruşii şi poluarea. Dar murdăria nu înseamnă aşa ceva, de fapt ! Murdăria este doar un produs secundar al muncii susţinute, aşa încât programul nostru este, în fond, un soi de omagiu adus muncii grele - indiferent că e munca unui bărbat ori a unei femei. E nostim... Avem o chestie pe care eu o numesc "indice de murdărie".

Eu am inventat ideea asta, dar cred că poţi judeca o societate după cât este de dispusă să se murdărească şi după cât de mult îi apreciază pe oamenii care practică meserii murdare. Când o societate îşi pierde acest gen de apreciere, încep să se întâmple multe lucruri interesante, dar în rău... Fără să mă îndepărtez prea tare de la subiect, « Meserii murdare » este un program care mi-a permis să abordez o multitudine de aspecte, cum ar fi, de pildă "lipsa de abilităţi".

Chiar şi în condiţiile în care există mulţi şomeri, tot nu avem destui instalatori, electricieni, oameni care să instaleze conducte - şi să practice diverse alte meserii murdare. De asemenea, avem o problemă de infrastructură şi una de producţie, aşa încât, ca să răspund la întrebare, dacă nu eşti dispus să te murdăreşti pe mâini, dacă nimeni dintr-o societate nu e dispus să practice meseriile murdare, atunci cu adevărat nu va mai exista civilizaţie - iar acesta este al doilea mare punct de rezistenţă al programului.

Te referi la indicele de murdărie din SUA? Da, aşa îi spun eu... Dacă ne uităm la ultimul secol, de pildă... Acum 100 ani, eram o societate în care principalele activităţi erau cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Ştiam că, dacă ne cultivăm pământul şi ne murdărim pe mâini, vom avea de lucru şi vom avea bani, aşa încât ne iubeam fermele. Mai târziu, o dată cu apariţia societăţii industriale, comercianţii au început să fie şi ei murdari... Dar noi ne uitam la murdăria de pe ei şi vedeam progres, infrastructură şi prosperitate, aşa încât îi iubeam şi pe negustorii noştri cei plini de praf... Astăzi suntem într-o situaţie cu totul diferită.

Trăim în lumea tehnologiei, a informaţiei, în care avem servicii financiare şi tot soiul de industrii mari, care nu le mai cer oamenilor să se murdărească. Acum, indicele nostru de murdărie este foarte scăzut şi, ca urmare, nu mai apreciem aceste meserii ca pe vremuri. Sigur, încă avem nevoie de acele meserii şi de acei oameni, cum am avut întotdeauna, dar nu îi mai recunoaştem şi nu îi mai apreciem aşa cum o făceam pe vremuri. Ăsta e doar un fel foarte întortocheat de a spune că "Meserii murdare" e un program care se transmite la TV şi astăzi fiindcă le reaminteşte oamenilor de o vreme în care bărbaţii şi femeile nu se temeau să se murdărească pe mâini.

Ai putea să enumeri câteva din calităţile unei meserii cu adevărat satisfăcătoare? Care crezi că sunt elementele care îţi asigură o carieră bună? Cred că unul dintre lucrurile pe care le uită oamenii când trebuie să definească o meserie bună... Apropo, chiar asta e discuţia care se poartă acum, cel puţin în SUA: "De fapt, ce înseamnă o meserie bună ?" Eu cred că atât de mulţi oameni dintre cei prezenţi în program sunt satisfăcuţi fiindcă e vorba de sentimentul de a finaliza ceva. Cele mai multe meserii murdare îţi oferă o confirmare vizuală a ceea ce faci, pe parcursul unei zile.

Oamenii care au meserii murdare ştiu întotdeauna în ce stadiu sunt, dar multe dintre celelalte meserii nu îţi oferă genul ăsta de confirmare. De pildă, voi sunteţi scriitori sau reporteri. Cu toţii aveţi birouri pline de hârtii, aveţi computere şi telefoane... Poate că pe birourile voastre e ordine - sau nu - dar la sfârşitul unei zile de muncă, probabil că birourile voastre arată cam la fel cum arătau şi la începutul zilei respective. Deci nu aveţi un indiciu vizual clar referitor la felul cum s-a derulat munca voastră, pe parcursul unei zile întregi.

În "Meserii murdare", când culegi de pe şosea un animal călcat de o maşină, când construieşti un pod, când pescuieşti sau când lucrezi într-o canalizare, te uiţi în jurul tău şi în fiecare moment ştii cum şi dacă progresezi. Chiar dacă eşti un simplu săpător de şanţuri... Când vii dimineaţa la muncă, nu e nicio gaură, dar până la ora prânzului a apărut deja un şanţ. Te uiţi în urma ta şi vezi că efectiv ai făcut ceva. Cred că ăsta e unul dintre motivele pentru care oamenii cu "Meserii murdare" par să fie destul de bine echilibraţi. Pur şi simplu, ei ştiu cum stau cu munca pe care o fac, în fiecare moment al unei zile de lucru.

Există vreo meserie pe care, atunci când ai încercat-o, te-ai gândit că ai putea s-o practici "de-adevăratelea"? Da. Unele meserii nu sunt chiar atât de dificile, sunt doar murdare. De pildă, când faci cărbune sau când pescuieşti, nu întâmpini dificultăţi tehnice, ci faci doar o meserie solicitantă din punct de vedere fizic. Eu nu mă tem de muncă, deci aş putea să fac asemenea meserii.

Ţi-ar plăcea să faci aşa ceva? Sigur. De fapt, ştii ceva ? Retractez. Personal, prefer să fac în fiecare zi altceva. Îmi place diversitatea, deci mi-ar fi foarte greu să fac în fiecare zi acelaşi lucru - chiar şi meseria pe care o fac în televiziune. Pentru mine, e important să pot combina mai multe chestii, aşa încât pentru mine, "Meserii murdare" e un program foarte bun, fiindcă nu am două zile care să fie la fel. Dacă aş căuta o meserie murdară care să fie similară cu prezentarea unui program TV numit "Meserii murdare", ia să vedem... Probabil aş alege să lucrez la întreţinerea unui pod, fiindcă aceşti meseriaşi au zile de muncă extrem de diverse.

Acum mergi pe un cablu suspendat, la sute de metri deasupra unei strâmtori, şi schimbi nişte becuri, iar a doua zi poţi să cobori într-un turn subacvatic, reparând ceva din interiorul piciorului de pod. În altă zi poate asfaltezi şoseaua care trece pe pod şi tot aşa. Probabil că aş căuta o meserie de genul ăsta, care să îmi ofere diversitate, dar adevărul este că nu voi renunţa la ceea ce fac acum. Cred că o să mai prezint o vreme programul TV.

Care meserie ţi se pare cea mai urât mirositoare? Aş spune... Ia să vedem... Îmi vin în minte chiar două meserii. De fapt, probabil că există vreo duzină de meserii care s-ar lupta pentru acest titlu, dar există un loc în Oklahoma numit Skulls Unlimited, unde angajaţii fac o chestie cam dezgustătoare: pregătesc schelete pentru muzee sau universităţi. De asemenea, pregătesc cranii umane pentru universităţi, spitale şi alte asemenea locuri. În ziua când am fost eu acolo, lucrau la un bivol mort. Cineva le trimisese un asemenea animal, pe care l-am pus într-o oală uriaşă, plină de substanţe chimice şi apă în clocot, ca să desprindem carnea de pe oase.

Dacă fierbi un bivol timp de câteva ore, mirosul care umple încăperea este ceva de care îţi vei aminti tot restul vieţii. Apoi îţi petreci restul zilei curăţând toată carnea de pe oase şi golind craniul de creier... Şi după ce faci toate astea, te apuci să asamblezi din nou oasele, să le pui la locul lor. Oricum, eu personal am mirosit atât de urât după acea zi, încât nu mi-au dat voie să urc în avion şi am fost obligat să mai aştept o zi, până când hainele mele, părul şi pielea mea au încetat să mai miroasă în halul ăla... Asta a fost o zi urât mirositoare.

Există vreo meserie pe care nu o vei face. Şi, dacă da, din ce motiv? Singurele meserii pe care am refuzat să le fac sunt cele pe care ştiu că postul TV nu le-ar difuza, până la urmă: meserii care sunt imposibil de prezentat cu vreun fel de umor. De pildă, cei care fac curat la locul unde s-a comis o crimă. Sau îmbălsămătorii... Pur şi simplu nu poţi să faci glume când îmbălsămezi un cadavru. Adică poţi, însă de obicei sunt glume de prost gust şi cei de la televiziune nu m-ar lăsa să prezint un asemenea program, aşa încât încerc să evit genul ăsta de meserii. Dar, în general, dacă vorbim de meserii legale şi dacă stau lângă un om care chiar practică meseria respectivă, sunt în regulă, fiindcă unica mea răspundere în acest program este să încerc. Nu trebuie să reuşesc şi nu trebuie să devin un bun meseriaş. Nici măcar nu trebuie să pară că aş fi bun. Trebuie doar să fiu dispus să încerc - şi eu sunt întotdeauna dispus să încerc!

Ai trăit vreodată o situaţie cu adevărat periculoasă, în timp ce lucrai la acest program? Dacă am schimba titlul programului în "Meserii periculoase", nu cred că ar protesta cineva. Categoric, nu toate meseriile sunt periculoase, dar aş spune că aproximativ jumătate din ele sunt. De pildă, e periculos să vopseşti poduri sau să pescuieşti crabi în Marea Bering. Acum câţiva ani am testat un costum din inox - un costum de protecţie contra rechinilor. Am umplut apa cu sânge şi resturi de carne, am lăsat rechinii să înconjoare barca şi apoi am sărit în mijlocul lor şi i-am lăsat să ne muşte, în timp ce eram îmbrăcaţi cu costumele respective. Deci am fost muşcat de rechini, lovit de struţi, lentilele mele de contact au fost topite de o explozie a unui furnal...

Am avut nevoie de câteva zeci de copci. Mi-am rupt două degete de la mâini şi unul de la picior, am avut o coastă fisurată... E o meserie care implică multe riscuri fizice, am avut de îndurat una, alta... Dar acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu ceilalţi din echipă. Deci da, aş spune că e o meserie periculoasă şi îmi petrec o mare parte din timp fiind înfricoşat. Nu sunt un iubitor de cascadorii, nici un spirit îndrăzneţ sau un amator de senzaţii tari. Sunt doar un tip obişnuit, aşa încât am tot timpul îndoieli, dar - repet - meseria mea este să încerc măcar, aşa încât asta fac.

Care e cel mai dezgustător lucru pe care l-ai făcut la filmări? Răspunsul la această întrebare este o carte în sine, dar o să vă spun doar vreo câteva propoziţii. Cred că oamenii au înţeles destul de bine cum va fi programul "Meserii murdare" încă de când s-au uitat la primul episod. Stăteam pe o ambarcaţiune, lucram cu un cercetător în domeniul rechinilor. Marea era destul de agitată, iar eu foloseam o maşină de tocat ca să mărunţesc nişte carne. Îmi fusese rău cu o zi înainte, aşa încât nu mă simţeam prea grozav. În mijlocul discursului meu de început, privind direct către cameră, mi-am aplecat capul şi am vomitat peste bord. A fost o vomă clasa întâi ! N-am mai vomat niciodată aşa. A fost extraordinar şi a durat vreo trei secunde.

După ce am terminat, m-am întors către cameră şi mi-am terminat propoziţia, iar acel discurs a intrat în serial... Ca urmare, nu vă pot spune cel mai dezgustător lucru pe care l-am făcut vreodată, dar, privind în retrospectivă, sunt destul de mândru că am reuşit să prezint primul segment din "Meserii murdare" în timp ce vomam peste bord - şi, în plus, am mai şi reuşit să fac ca materialul respectiv să fie difuzat pe post!

Te-ai obişnuit cu dezgustul şi teama? În ceea ce priveşte spaima, e un lucru relativ şi nu ai cum altfel să o înfrunţi decât mergând înainte. Prinde bine când lucrezi cu oameni care sunt experţi în ceea ce fac, dar spaima face parte din multe meserii din acestea şi nu ştiu cum i-ai putea face faţă. Fie o ignori, fie îţi vezi mai departe de drum, cu spaimă cu tot. Singura dată când îmi aduc aminte ca spaima să ne fi împiedicat pur şi simplu să lucrăm a fost în Hawaii, anul trecut. Spălam geamurile unei clădiri înalte din Pearl Harbour, la o înălţime de vreo 230 m în aer. Nu foloseam o schelă, ci un soi de scăunel atârnat în chingi. Când speli geamurile, stai într-un soi de balansoar - de fapt, e o bucăţică de lemn care stă suspendată, iar tu ai o găleată cu apă şi săpun agăţată într-o parte şi o cârpă cu care speli geamurile.

Eram la foarte mare înălţime şi bătea vântul, iar noi nu puteam să purtăm cablu de siguranţă. Trebuia să ajungem în partea laterală a clădirii şi deci să ne aşezăm fundurile în balansoarele respective - inclusiv eu. Nu ai cum altfel să filmezi programul: oamenii se ţin după mine şi coboară pas cu pas, după mine. Oricum, operatorul principal nu a reuşit să facă asta. Eram prea sus şi omul nu a fost capabil să îşi treacă picioarele peste marginea scăunelului şi să se aşeze pe "banchetă". A fost singura dată când ţin minte ca spaima să fi împiedicat un membru al echipei să îşi facă meseria. Ai făcut vreodată în program o meserie despre care până atunci habar nu aveai că exista? Da, da! Astea sunt cele mai bune, dar şi cel mai greu de găsit. Există o scoică anume, care seamănă foarte tare cu un penis de cal. Am mai mâncat asemenea scoici în baruri de sushi, dar nu le mai văzusem niciodată în natură. Au cam 60 cm lungime, cresc în nisip şi trebuie scoase una câte una. E o meserie relativ simplă, dar - vizual vorbind - nu seamănă cu nimic din ceea ce ai putea vedea pe un post TV pentru întreaga familie... De fiecare dată când găsim o meserie de care cei mai mulţi oameni nici măcar n-au auzit, ştim că o să iasă un episod foarte bun. Deşi, repet, asemenea meserii sunt tot mai greu de găsi. O să încerc să mai găsesc vreo câteva pe parcurs. Probabil că am avut în jur de 20 şi ceva - în special la început, în primele sezoane.

CONCURS

Întrebare de la un cititor

Care e cea mai murdară şi în acelaşi timp cea mai inutilă meserie? Să vedem... Nu cred că am găsit vreo meserie care să fie inutilă. Dar e o întrebare bună, fiindcă mulţi oameni se aşteaptă să găsească elemente neserioase în acest program. Dar eu am învăţat că tot ce generează un venit are şi o utilitate, ba chiar aş spune că unele dintre aceste meserii... Există locuri de muncă în fabrici, de exemplu... într-o fabrică pentru produse din carne, există locuri de muncă pentru care trebuie să stai în acelaşi loc, în picioare, multă vreme, făcând în mod repetitiv aceleaşi mişcări.

Asta poate să pară la un moment dat o chestie inutilă, fiindcă niciodată nu apuci să vezi produsul finit, dar eu n-aş folosi niciodată termenul "inutil", fiindcă, de fapt, orice meserie ai elimina dintre cele prezentate în program, s-ar produce undeva, în "lanţul trofic", o mare problemă. Aşa încât nu mă pot gândi nici măcar la o singură meserie prezentată în program care să fie inutilă. Dureroasă? Da. Epuizantă? Categoric. Murdară şi dezgustătoare? Negreşit. Dar nu inutilă!

• Griober Tiberiu din Slobozia, de profesie inginer electro-mecanic, a câştigat concursului lansat de Discovery Channel România şi EVZ. "Am avut parte de asemnea activităţi când am lucrat în zootehnie. Atunci mi-am pus întrebarea dacă n-ar fi mai bine să le lăsăm să fie rezolvate de natură", a spus bărbatul referindu-se la întrebarea pe care a formulat-o.