OPINIE. Regizorul a discutat despre noul său lungmetraj, "The Way Back" - a cărui distribuţie îi include pe Colin Farrell, Ed Harris, Dragoş Bucur şi Alex Potocean - la o sesiune de întrebări şi răspunsuri citată în indieWire.
Trei ani a durat realizarea lungmetrajului "The Way Back", a mărturisit cineastul la o discuţie cu criticii şi publicul la Arclight din Sherman Oaks. Filmul se bazează pe o carte de memorii intitulată "The Long Walk" (1956) de Slamovir Rawicz, best-seller timp de decenii bune.
De altminteri, au existat 20 de variante de scenarii din 1960 până acum. Autorul, ofiţer de cavalerie polonez, a fost închis în gulagul siberian în 1939 şi a reuşit să evadeze un an mai târziu, în compania a şase alţi prizonieri. Scenariul îi aparţine tot lui Peter Weir, iar designul costumelor, soţiei cineastului.
Controversa şi KGB-ul
"Am crescut iubind poveştile exploratorilor, cele de aventuri, aşa că prima mea întrebare pe când deschideam cartea a fost «E adevărat?». Controversă a existat de când volumul a fost publicat, iar, pentru documentarul din 2006, au scos dosarele de la KGB şi au găsit informaţii potrivit cărora Rawicz nu participase la marş, fusese încarcerat, torturat, dar nu făcuse călătoria. El se mai apărase de multe ori, dar murise când au descoperit dosarele KGB", explică Weir. "A fost suficient ca să decid că renunţ la proiect. Am fost întotdeauna precaut în ceea ce priveşte filmele autobiografice, mă simţeam mai în largul meu când era vorba de filme artistice. Mi-am spus «Nu pot să fac asta»", rememorează cineastul.
"Am găsit trei oameni care participaseră la marş şi am ajuns la supravieţuitori şi martori care au confirmat că primiseră îngrijiri într-un spital din Calcutta. Am vorbit cu copiii lor - unul din Noua Zeelandă şi altul din Londra. Iar aceştia au confirmat că marşul chiar a avut loc. Aşa că am făcut un compromis, adică să dedicăm filmul acestor necunoscuţi, dar îi vom da un titlu nou, vom da nume noi personajelor şi ne vom inspira din memoriile lor", precizează Weir.
Obsedat de adevăr
"Totul, de la elementele majore ale scenariului până la obiectele care apar şi fiecare detaliu, trebuia să aibă o provenienţă (...) Am devenit obsedat de adevăr şi, în consecinţă, am modelat scenariul într-un mod minimalist, ca să evit «burţile», să mă abţin în ceea ce priveşte muzica, pentru ca ea să nu te conducă înspre o emoţie şi încercând ca emoţiile să fie cât mai reale cu putinţă", a povestit regizorul nominalizat la Oscar de cinci ori.
"Cinemaul independent e singura opţiune (...). În ce priveşte studiourilor, e o atmosferă foarte conservatoare acolo. Mi-am zis «S-a îngustat plaja, nu glumă!». Există aceste extreme. Vor să facă bani, dar şi să simplifice lucrurile, cum se întâmplă în cazul genului de film. Instinctul pariorului a dispărut cu desăvârşire de la Hollywood", se pronunţă ferm Weir.
La întrebarea dacă personajul lui Colin Farrell nu e doar un gangster rus şi dacă are şi o latură care să îl umanizeze, Weir a povestit că actorul şi-a abordat rolul într-un mod impresionant, încercând să înveţe limba rusă, nu doar accentul. "Am întâlnit un mafiot rus la începutul anilor 80, l-am intervievat şi am tradus înregistrarea. Mi-a povestit că avea 10 ani când i-au dispărut părinţii, apoi mi-a citat câteva versuri, foarte importantă pentru ruşi şi pentru oamenii care au răit în acele vremuri. Am terminat interviul şi am întrebat traducătorul «Ce a spus, ce dorea?». Voia reportofonul, aşa că am scos caseta şi i l-am dat", îşi aminteşte Peter Weir.
Recomandările noastre
