În toiul iernii, chiar şi noaptea pe ninsoare, sute de turişti şi de locuitori ai Budapestei se îmbăiază în uriaşele bazine termale.

Dacă la Băile Lukacs este nepoliticos să se vorbească tare, ele fiind şi acum un loc de întâlnire pentru elita intelectuală din Budapesta, la animatele Băi Széchenyi este o forfotă neîncetată. În contrast cu arhitectura opulentă a clădirii în stil neobaroc, atmosfera de la băi e foarte relaxată: hainele şi prosoapele stau atârnate peste tot, iar oamenii ce ies încălziţi din băile interioare fug zgribuliţi, adesea desculţi, peste piatra cubică rece din curte, coborând în piscinele de afară. Cei mai curajoşi dintre ei se tăvălesc prin zăpadă îmbrăcaţi doar în costume de baie.

Şah în apă, un brand al băilor ungureşti

Băile merită însă vizitate fie şi numai pentru fabuloasa clădire cu arcade şi coloane bogat decorate, construită la începutul secolului XX. Impunătoare în timpul zilei, băile sunt şi mai fermecătoare seara, în lumina gălbuie a felinarelor.

Curtea interioară, cu fântâni arteziene, copaci, cuiere elegante din fier forjat şi statui ce străjuiesc piscinele, este punctul maxim de atracţie. Deşi apele termale ale Budapestei sunt bune în special pentru tratarea afecţiunilor ce apar odată cu vârsta înaintată, Széchenyi a devenit un loc de întâlnire preferat şi de cuplurile tinere. Dar simbolul băilor sunt, cu siguranţă, domnii care joacă şah ore în şir, scufundaţi în apă până la brâu, indiferent dacă afară ninge sau soarele arde cu putere la 40 de grade Celsius.

Înot în apă rece, sub ninsoare

Cu cele trei bazine exterioare şi 12 interioare, Széchenyi este unul dintre cele mai mari complexe de băi din Europa. Acestora li se adaugă numeroase saune şi cabine pentru masaj, terase pe care vara se face plajă, săli de fitness şi de gimnastică aerobică. Aceasta din urmă se poate face, sub îndrumarea unui instructor, şi în apă.

Iarna, cele mai căutate sunt bazinele cu şuvoaie de apă caldă, de 36-38 de grade Celsius, foarte bune pentru masaj subacvatic. În schimb, bazinul de înot din curte, ce are temperatura apei de numai 26 de grade, este folosit doar de câţiva temerari care vor să se menţină în formă.

O zi la băi costă în jur de 50 de lei

Un bilet de intrare la băi costă între 3.100 şi 3.650 de forinţi (între 48 şi 57 de lei). Dimineaţa devreme şi seara, după ora 19.00, preţul este mai mic. De obicei, complexul Széchenyi este deschis de la 6.00 până la ora 22.00. Apa este bogată în calciu, magneziu, sodiu, acid metaboric şi este indicată pentru boli şi inflamaţii ale articulaţiilor, reumatism, tratamente posttraumatice sau ortopedice.

În curte se află şi un local de unde se poate cumpăra apă medicinală de băut pentru cură internă. Intrarea nu se face pe bază de bilet, ci cu ajutorul unei brăţări cu senzori de forma unui ceas: fiecare turist primeşte o astfel de brăţară, care trebuie purtată în interiorul complexului. Vestiarul pentru lucrurile personale se închide cu acelaşi ceas (cabinele nu pot fi deschise decât cu ajutorul ceasului folosit pentru închidere).

Băile din Budapesta, de la celţi la comunişti

Cultura Băilor face parte de secole din viaţa oraşului de pe Dunăre. Bogate în izvoare termale, adâncurile acestuia au fost exploatate încă înainte de epoca romană, când nişte triburi de celţi au întemeiat aici o aşezare numită "Ak-ink" ("ape abundente"). După cucerirea romană, oraşul a fost numit Aquincum.

Astăzi, cele mai multe clădiri de băi din acea perioadă pot fi văzute într-un muzeu în aer liber. A doua perioadă de faimă pentru apele din aceste ţinuturi a fost în timpul stăpânirii turceşti, când otomanii au ridicat băi publice deasupra izvoarelor termale.

Mai târziu, în secolul al XVIII-lea, împărăteasa Maria Tereza a ordonat să se realizeze o evidenţă a apelor minerale de aici, iar în anul 1934 Budapesta a câştigat titlul de "oraş al Băilor". În anii '50, după ce conducerea comunistă a închis cafenelele, rolul lor a fost preluat de băi, unde intelectualii se întâlneau din primăvară până în toamnă.

În prezent, în fiecare zi, aproape 70 de milioane de litri de apă termală vin de la 118 izvoare naturale şi foraje de adâncime, la temperaturi cuprinse între 21 şi 78 grade Celsius.

LA NOI

Bucureşti: potenţial mare, dar neexploatat

În 1983, în urma unor foraje realizate de Întreprinderea de Foraje şi Lucrări Geologice Speciale pentru a cerceta structura geologică, s-a descoperit că şi Bucureştiul stă pe un zăcământ în care se află ape termale. Însă, spre deosebire de Budapesta, unde stratul cu apă se află la o adâncime maximă de 1.000-1.200 de metri, la noi el este situat între 1.700 şi 3.000 de metri, ceea ce face o eventuală exploatare mult mai dificilă, arată Ştefan Marincea, directorul Institutului Geologic al României.

Zăcământul se află în nordul Capitalei, începând de la Aviaţiei până spre Snagov şi Izvorani. Apele au temperaturi variate: dacă sub Bucureşti nu au mai mult de 45 de grade Celsius, la Otopeni au 62-65 de grade, la Moara Vlăsiei 78-79 de grade, iar la Snagov 83 de grade, arată Gicu Boroşi, director pe activitatea de ape geotermale la firma Foradex (fostul IFLGS). Potrivit lui, realizarea unui foraj până la 1.700 de metri costă 1.700.000 de euro, iar până la 3.000 de metri în jur de 2.300.000 de euro. Un metru liniar de foraj costă între 800 şi 1.000 de euro.

Analiza apelor făcută la momentul descoperirii lor a arătat că au proprietăţi terapeutice, fiind similare celor de la Mangalia, Oradea sau Herculane. "România are un potenţial de balneţie uriaş. Vă garantez că investitorii vor veni", mai spune Marincea.