SENATUL EVZ: Sarkozy, Schengen şi generălimea română salvată de clopoţel

SENATUL EVZ: Sarkozy, Schengen şi generălimea română salvată de clopoţel

Din păcate, rezultă că am avut dreptate, dar nu pentru motivul care trebuie. Estimam acum vreo două luni în această pagină că nu vom intra la anul în Schengen, sau în tot cazul, nu în martie, cum era vorba.

Spuneam că mijlocul lui noiembrie o să vină, o să treacă, iar noi o să fim tot cu temele neîncheiate şi o să intrăm în criză de timp cu decontarea cheltuielilor până la finalul lui 2010. Iată că aici suntem: terminalul de la aeroportul Otopeni nu e finalizat, vama de la Porţile de Fier nu e finalizată. La vama Albiţa s-au pus nişte petice de asfalt în craterele penibile de pe partea română, cea moldovenească fiind impacabilă, dar în general, mai nimic nu e chiar gata, şi nu din vina oamenilor de la baza piramidei din MAI şi Transporturi.

De sistemul de informaţii în timp real, ce să mai vorbim, în contextul scandalului Mărar-Şoric? Prin acest sistem, poliţistul român aflat în patrulare oriunde în ţară ar trebui să poată intra în baza europeană de date securizate, să verifice identităţi de persoane, cine este dat în urmărire, de ce, de când etc. Trecem peste aspectele tehnice ale proiectului, gestionat de STS, pentru care încă nu s-a testat funcţionalitatea platformei, pentru ca banii să poată fi decontaţi la timp. Trecem peste faptul că, şi atunci când sculele vor fi gata, trebuie luni de zile de training şi simulări pentru ca mii de cadre de poliţie să ştie cum şi după ce proceduri se scot şi se introduc informaţii în această bază de date de mare sensibilitate.

Dar cine te mai lasă să te atingi de ea, dacă ofiţerii superiori care ar trebui să conducă acest sistem, precum dl Şoric de la Neamţ şi alţii ca el, sunt prinşi în relaţii imobiliare incestuoase cu cercurile locale de crimă, cu guler alb şi kaki? Nu vedeţi că de fiecare dată când se întâmplă un mare pocinog precum recentul asasinat, se saltă un colţ de preş şi se constată că acolo există o încrengătură barocă de interese de care ştia de fapt tot târgul: şeful poliţiei îşi parca maşina la interlop în curte (probabil era cel mai sigur loc din oraş, să nu-i fure cineva oglinzile) şi îşi abuza subordonaţii care dădeau amenzi fraţilor Măraru în trafic?

Ne puteți urmări și pe Google News

Nu trebuie cine ştie ce structură specializată de informaţii interne ca să se afle lucrurile astea la minister, deci probabil că se şi aflaseră. Aşa cum s-or fi ştiind acum multe şi despre poliţiştii de la Dolj sau din alte părţi, puşi în funcţie cu ani în urmă şi trecuţi paşnic pe sub toţi miniştrii, cu condiţia să ţină caracatiţa bine coordonată şi unsă, fără scandaluri publice penibile, deşi ei or fi tot ca dl. Şoric, un fel de Mr. Bean.

Ei bine, ziceam, exact când întreg eşafodajul de justificări şi acţiuni mimate, menite să ascundă restanţele pe Schengen, stătea să cadă şi urma să-i aliniem la raport pe dl. Tutilescu, coordonatorul întregii operaţiuni, şi restul generălimii de prin MAI responsabilă cu diverse componente, iată că toţi sunt salvaţi în mod neaşteptat de clopoţel. Anume, preşedintele Franţei se pune contra aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din motive nu tehnice, ci evident politice.

Diplomaţia română a luat corespunzător poziţia echer astă- vară, în chestiunea expulzării romilor, dar pentru aia iată că dl Sarkozy nu ne face acum concesii. Din motive de politică internă, s-a enervat brusc fiindcă autorităţile de la Bucureşti acordă cu prea mare largheţe cetăţenia etnicilor români din Moldova. Gestul poate părea nedrept şi absurd, în primul rând pentru că vine exact după semnarea tratatului de gestiune a frontierei cu Moldova, adică un pas înainte în direcţia cerută de el; în al doilea rând, pentru că Franţa însăşi a acordat în jur de o sută de mii de cetăţenii anul trecut unor persoane provenind din afara spaţiului UE, faţă de câteva mii acordate moldovenilor de România.

Dar asta e situaţia şi trebuie luată ca atare: Sarkozy e nervos pe noi. Cred că nimeni nu s-a bucurat de această neaşteptată complicaţie pe relaţia Schengen decât echipa dlui Tutilescu, care se vede astfel eliberată de răspunderea unui previzibil eşec.

Sau fostul ministru Blaga, care va avea ce neîmpliniri după plecarea sa să arate cu degetul. Între timp, se străduieşte din greu să-şi desprindă de pe fund pupăturile organelor TV de partid, care în contextul victoriei regizate a duetului suspect Udrea-Falconetti în organizaţia Bucureşti a PDL, l-au transformat prin ricoşeu în îngeraş reformator al partidului. Ce bine ar fi fost să fie aşa, iar dl Blaga să nu-l fi numit pe Şoric la Neamţ, să fi terminat Schengenul la vreme şamd.