"Oaia neagră" a PDL. Pur şi simplu, n-a vrut să înveţe că sinceritatea nu e tocmai o virtute în politica românească. A deprins alt principiu şi merge cu el până în pânzele albe: politica înseamnă dialogul unor oameni liberi. Urmează o radiografie a PDL în care se văd toate coastele rupte ale guvernării. Viitorul depinde însă de cine tratează contuziile: Antonie Solomon şi Gheorghe Falcă sau Cristian Preda şi Monica Macovei. Despre baroni naţionali, cetăţeni-sclavi şi un PDL în care mai jos nu se poate, alături de europarlamentarul PDL Cristian Preda.

EVZ: E un semnal faptul că numele avansate pentru cadidatura la şefia PDL la congresul din 2011 sunt Falcă, Blaga şi Videanu? Cristian Preda: Sunt oamenii cei mai cunoscuţi şi cei mai ambiţioşi, deocamdată. Problema trebuie însă formulată în termeni diferiţi. Nu e o chestiune de ordin personal. E şi o chestiune de ordin personal, domnule Preda. Îl vedeţi pe domnul Falcă făcând reformă în PDL?Eu sper ca acest congres să angajaze altceva decât o competiţie între persoane. Cred că e sănătos să avem un proiect de construcţie a partidului care să facă posibil ca oameni tineri să facă politică altfel decât pentru a li se garanta un loc călduţ în instituţiile controlate de partid. La fel, trebuie să avem un proiect de sincronizare europeană.

De pildă, cum gândim trecerea la euro? Nu trebuie să-i trimitem întrebarea lui Mugur Isărescu, pentru că va da un singur răspuns. Noi ce credem? Sunt chestiuni de opţiuni fundamentale pe care nici măcar nu le dezbatem în partid. Aşteptările oamenilor de asta sunt legate. Dacă nu vedem asta, vom deveni un partid minor. Un partid care ar putea avea soarta PNŢ? Nu cred. PNŢ a fost un partid care a ilustrat capacitatea societăţii româneşti de a spune că există dreptate în istorie. Rolul PNŢ a fost de a articula o conştiinţă anticomunistă. Rolul PDL ar fi să facă reforma de care vorbiţi? Da. Dar întotdeauna există răscruci în viaţa politică şi nimic nu e dinainte scris. PDL este deocamdată un partid care a produs, împreună cu PNL, intrarea României în Europa. Să amintim că a fost o mare emoţie în legătură cu asta. Nu ştiu dacă se duce cineva la urne în 2012 animat de gândul că PDL ne-a dus în Europa. De acord. De asta vă spuneam că există răscruci. Doamne fereşte, nu-mi doresc ca pentru PDL să rămână doar acest traseu bifat până acum. Proiectul pe care şi-l poate oferi PDL este mai mult decât sincronizarea politică, realizată în 2007. Putem să articulăm poziţii noi, dacă avem curaj acum să răsturnăm tendinţa actuală. Ce înseamnă curaj? Curaj să aducem oameni noi, curaj să nu-l aplaudăm pe Solomon, curaj să căutăm persoane capabile să anticipeze România 2020. Deocamdată nu i-am convins pe oamenii ăştia, dimpotrivă, i-am îndepărtat de politică. Înseamnă acest lucru, şi-l citez aici pe domnul Boureanu, o "rupere de bază actuală a partidului"? Îmi face plăcere să reamintesc că eu sunt baza partidului, iar domnul Boureanu e la vârf. Şi nu vreau să mă desprind de bază, stau foarte bine aici,. Nu vă doriţi să candidaţi pentru nicio funcţie la congresul PDL? Nu pot. Sunt din 2009 în partid, iar regula spune că trebuie să ai o anumită vechime. Eu am încercat în Comisia de statut să schimb ceva, nu în interes personal, ci pentru că altfel nu putem atrage oameni noi. Când am spus "hai să diminuăm condiţia de vârsta", mi s-a răspuns "bun, dacă e cineva, prin decret al Biroului Permanent poate să candideze". Nu mi se pare sănătos şi nici bărbătesc să începi o competiţie cerând o excepţie. NOII BARONI

"PDL s-a oligarhizat" Vorbeaţi anterior de curaj. Ce aşteptări aveţi de la viitorul congres al PDL?Ar fi interesant ca discuţia din congres să fie precedată de o recrutare de noi membri care să fie actorii unui dialog despre ce înseamnă un partid în Românai de azi.

Acum e o oportunitate extraordinară să întrebăm ce opţiuni avem şi ce personaje să conducă, nu după congres, când am plantat deja la vârf oamenii pe care îi cunoaştem, rugându-i că eventual să mai adauge alţii. Pentru că vor veni, în aceste condiţii, aceiaşi români dezumanizaţi de oamenii politici, puşi în condiţie servilă, de sclavi ai unor interese de partid. De ce nu a făcut PDL până acum, în 2010, acest exerciţiu al dialogului?Pentru că e un partid care s-a oligarhizat. Eu sau Monica Macovei avem avantajul că venim din exterior, din societate şi ne purtăm ca nişte oameni liberi. Pentru că suntem liberi, iar un partid trăieşte din libertate. Nu cumva partidul vă percepe ca fiind nişte corpuri străine? Dacă un partid se închide într-o cameră, la un moment dat se stinge lumina. Problema e să reuşeşti să mai şi ieşi în societate din biroul de partid în care iei decizii. Personal, n-am intrat în PDL pentru mari ambiţii, dar cred că simt foarte bine ce înseamnă aspiraţiile oamenilor şi care sunt aşteptările oamenilor demni, care refuză servitutea voluntară şi dominaţia birocraţilor de partid.

Momentan, încerc să spun câteva lucruri elementare, care ţin de cultura democratică din oricare alt partid european. Şi mi se răspunde băţos, cu nasul pe sus. Încălcaţi regulile partidului, au spus-o chiar colegii dumneavoastră. Asta dovedeşte faptul că miza discuţiei pe care o propun eu, sau Monica Macovei, sau orice coleg de generaţie cu acelaşi tip de gândire este tocmai desprinderea de dependenţa vinovată pe care partidele au construit-o în ultimii ani. Miza intrării noastre în politică este autonomizarea, ieşirea de sub tutela oribilei aserviri birocratico-afaceriste a politicii democratice.

Acesta e peisajul politic dominant, iar noi spunem că trebuie să scăpăm de aservire. Cei care ne răspund sunt chiar cei care au construit această dependenţă. Sunt baronii naţionali ai politici. România s-a europenizat, dar baronii locali au ajuns naţionali şi vor să confişte politica pe termen lung. PDL s-a pesedizat? În general, partidele din România au transformat modelul pe care-l brevetase PSD. De asta e peisajul general atât de rigid şi blocat, pentru că actorii seamănă. DIAGNOSTIC

"Partidul e mult prea slab ca să o penalizeze pe Roberta Anastase" Cum poate partidul să vorbească despre principii, când nu o sancţionează pe Roberta Anastase pentru eroarea de la votul pentru legea pensiilor? E un caz foarte bun de discutat pentru că face vizibilă precaritatea întregului sistem. Din nefericire, în Parlament s-a instalat o practică absolut penibilă potrivit căreia, în numele filosofiei chiulului, este suficient ca proporţia celor prezenţi în Camere să respecte ponderea partidelor în ansamblu pentru a se considera că votul poate merge înainte.

Acum avem de-a face şi cu o lipsă de onestitate generală, pentru că un politician corect ar fi spus că trebuie demişi toţi cei care au greşit, nu doar Roberta Anastase. PNL nu are o problemă de pildă cu Mihai Voicu, care stătea lângă Anastase la vot. Pe de altă parte, soluţia nu era personalizarea dezbaterii. În primul rând, PDL trebuia să propună reluarea votului şi, în momentul în care a văzut că opoziţia utilizează împotriva sa această cutumă folosită de toate partidele, să spună deschis ce se-ntâmplă de ani de zile. S-a ratat complet momentul acesta. S-a ratat dintr-un soi de înverşunare, din cauza acelei mentalităţi de cetate asediată şi a ideii că suntem infailibili. A doua zi trebuia să spunem: din păcate s-a construit această cutumă, ne cerem scuze în numele tuturor celor care au practicat-o şi redefinim regulile.

Sunt lucruri odioase care ţin de cultura parlamentară de la noi, iar asta nu e de imputat doar unuia dintre aceşti actori. E nedrept ca doar Roberta Anastase să păţească ceva, pentru că vina e a organizaţiilor politice. Nu demisia rezolvă lucrurile şi nici nu sunt convins că situaţia politică s-ar debloca doar prin acest act unilateral. În Parlamentul European cum se votează, de pildă? A existat la un moment dat chiar această opinie, că lucrurile nu diferă nici acolo. Nu e adevărat. În PE se votează doar la anumite ore şi toată lumea îşi organizează programul în funcţie de asta. Votul e, însă, sfânt. Doar o cultură instituţională nouă ne poate salva. Şi de asta spuneam că episodul e foarte bun pentru a analiza şi blocajul, şi lipsa de onestitate a tuturor actorilor. Problema nu e Roberta Anastase, ci acest tip de sistem care ne-a adus până aici. Punctual atunci, cum se iese din cercul vicios? Că actualul parlament nu-l putem dezasambla. Şansa a fost ratată. Era un foarte bun moment ca PDL să spună adevărul şi să reia votul. În acel moment, s-ar fi stins totul şi nu s-ar fi exagerat acest incident. Din punct de vedere politic, nu sunt foarte abili cei care au adoptat o tactică de negare, când era evidentă vinovăţia.

Dar în loc să discutăm despre cum e batjocorită reprezentarea în Parlamentul României, vorbim despre Roberta Anastase, un chip între sutele de chipuri care au crezut că poţi să furi prezenţa ca la şcoală şi să mimezi majoritatea. Pentru un parlamentar, e un lucru odios să faci asta. Strungarul sau gazetarul sau frizerul nu lucrează cu majorităţi, parlamentarul însă o face. Iar publicul vede că unii care deliberează în numele majorităţii nu fac decât să mimeze. Publicul mai vede şi ca Roberta Anastase nu e penalizată, în niciun fel, de PDL.Partidul e mult prea slab ca să penalizeze preşedintele Camerei. Marile probleme ale PDL sunt lipsa de autoritate şi incapacitatea de a lua decizii. Imputabile cui? Actualului Birou Permanent. Preşedintele Băsescu a spus că acesta s-a transformat într-o instanţă care nu mai discuta marile decizii ale partidului, ci rezolvă probleme punctuale ale diverşilor aleşi. Are dreptate. Domnii Videanu şi Blaga n-au ieşit din guvern tocmai pentru o mai bună coordonare a partidului? Nu-i văd pe Videanu şi Blaga propunând sancţionarea Robertei Anastase. Dacă şefă la partid era Monica Macovei cred că o penaliza. La fel Traian Băsescu, dar nu vreau să speculez cu privire la poziţia sa. Dacă eraţi dumneavoastră? Nu pot să mă identific cu o asemenea poziţie. Eu mă văd doar la baza partidului. Dacă prezenţa mea în politica românească va însemna ilustrarea acestei capacităţi a unui membru de rând al partidului de a spune în mod liber ce cale trebuie să urmeze partidul, eu sunt foarte încântat.

Nu-mi doresc mai mult. Vreau să acreditez această autonomie a unui membru care, fără să aibă o funcţie de conducere, poate să-şi spună părerea, poate să suscite opinie şi poate să angajeze dezbateri publice. CONTINUAREA ÎN PAGINA URMĂTOARE > > >