O carte biografică, scrisă din jurnalele şi scrisorile actriţei şi proaspăt lansată în America şi Franţa, o prezintă într-o nouă lumină pe celebra divă americană.
"Fie întârzia tot timpul la ore, fie ajungea chiar cu o secundă înainte să se închidă uşile...", este descrisă Marilyn Monroe în cea mai nouă carte biografică, lansată zilele trecute în Franţa şi Statele Unite. Volumul este compus din istorisiri pe care scriitorul Bernard Comment, publisherul noului volum, "Fragments: Poems, Intimate Notes, Letters by Marilyn Monroe", (îngrijit de Editions du Seuil pentru Franţa şi de Farrar, Straus&Giroux pentru Statele Unite), le-a pus cap la cap, din diverse însemnări, scrisori sau jurnale ale actriţei.
Cele două Marilyn Monroe
Câteva dintre fragmente aduc, dacă se mai putea, o imagine nouă a actriţei, chinuită de amintirile copilăriei chiar şi pe vremea în care abia lua primele lecţii de actorie: "Strecurându-se înăuntru fără pic de machiaj, cu părul ei luminos, ascuns sub o eşarfă, încerca să treacă neobservată. De obicei ocupa unul dintre locurile din spate ale învechitei camere ale studiourilor Malin. Când ridica mâna să vorbească, se auzea o voce timidă, aproape în şoaptă. Nu voia să atragă atenţia, însă colegii ei nu aveau cum să nu observe faptul că cea mai cunoscută actriţă din lume studiază chiar în aceeaşi clasă cu ei".
La câteva blocuri mai încolo de studiouri se afla cealaltă Marilyn - aceea pe care o ştia toată lumea, de 1,52 înălţime, strălucitoare ca în acea "postură indecentă" din filmul lui Billy Wilder, "The Seven Year Itch" (1955), celebrul cadru cu rochiţa albă ridicată de curent.
Când venea rândul ei să exerseze scene bazate pe memorie, Marilyn descria un incident bizar, povestind cum s-a simţit, singură fiind, într-o cameră, cu mulţi ani în urmă, când a intrat un domn al cărui nume nu-l cunoştea. "Doar spune-ne ce auzi. Nu ne spune cum te simţi" - i-a spus profesoara. Marilyn a început să plângă.
O altă studentă, o actriţă pe nume Kay Leyder, şi-a amintit: "După cum îşi descria hainele, ceea ce auzea, cuvintele care i-au fost spuse, a început să plângă, să suspine, până când, în cele din urmă, a fost devastată. Era aceasta adevărata Marilyn Monroe: o femeie de 29 de ani, timidă şi nesigură pe ea?".
Unul dintre puţinii bărbaţi faţă de care nu avea repulsie
Într-un document de cinci pagini şi jumătate, Marilyn "s-a uitat în urmă" la mariajul ei timpuriu cu primul ei soţ, James Dougherty, un om inteligent şi atractiv, care i-a stat alături timp de aproape cinci ani. S-au căsătorit în iunie 1942 când ea avea 16 ani. În scrisoare îşi descrie stările de nelinişte, de nesiguranţă şi de singurătate care au încercat-o în timpul unei căsnicii gândită mai mult ca o modalitate de a scăpa de statutul de orfană.
Marilyn nu era chiar orfană, însă mama ei, Gladys, care era schizofrenică, a stat mai mult prin spitale, lăsându-şi fiica în grija cui se nimerea. Soţului ei i-a plăcut ideea de a fi el cel care o salvează pe "micuţa şi timida frumuşică ce şi-a abandonat şcoala pentru a se căsători cu el". Pe 13 septembrie 1946, cei doi au divorţat.
"Relaţia mea cu el a fost nesigură încă din prima noapte pe care am petrecut-o singuri. Eram foarte atrasă de el, era unul dintre puţinii bărbaţi faţă de care nu aveam repulsie din punct de vedere sexual, ceea ce mi-a dat, la momentul respectiv, falsa impresie de siguranţă şi că el posedă acele calităţi pe care eu nu le aveam", scria Marilyn.
Memoriile sale despre mariajul cu Dougherty relevă şi temerile sale că acesta ar fi preferat- o pe una dintre fostele sale iubite, Doris Ingram, o regină a frumuseţii cunoscută în Santa Barbara. Volumul prezintă şi istorisiri despre celelalte două căsnicii ale sale, despre emoţiile şi temerile sale şi fragmente analitice cu privire la deciziile luate până la 36 de ani, când actriţa a murit în urma unei supradoze de medicamente.