Ioana, o mare fană a desenelor animate asiatice, are un ţel neobişnuit în viaţă: când va fi mare, vrea să se facă japoneză. Pictează cu sârg literele hiragana şi vrea să se mute în Japonia.

La înscrieri, printre oamenii mari, mai mult sau mai puţin obligaţi să înveţe expresii din limba Ţării Soarelui Răsare, s-a strecurat Ioana Alexandru, o fată de-o şchioapă, elevă în clasa a VII-a. Ea nu avea de gând să facă afaceri cu japonezii şi nici nu plănuia în viitorul apropiat vreo călătorie.

Desenele animate au convins-o să meargă să înveţe o limbă cu scriere şi pronunţie total diferite de cea latină. "Totul a început dintr-o joacă. Mă uitam la desene animate japoneze, la anime şi manga. Urmăream subtitrarea şi învăţam câte un cuvânt. Apoi o prietenă de-a mamei a văzut că-mi place şi mi-a adus un manual de japoneză", povesteşte Ioana cum a început să îndrăgească japoneza.

După liceu, studentă în Japonia

La început, mama Ioanei a crezut că e doar o joacă şi va trece repede. S-a mirat când a văzut că fiica ei ia totul în serios, când a văzut că pune mâna pe o pensulă şi că se apucă de pictat - imita scrierea în japoneză aşa cum văzuse la televizor şi pe internet. Aşa că, în decembrie, anul trecut, au început cursurile cu sensei, profesoara de limba japoneză.

De atunci stă toată ziua printre caracterele limbii japoneze. "E o limbă destul de grea, şi dacă nu exersezi zi de zi o poţi uita destul de repede. N-am ajuns încă la nivelul în care să pot spune că vorbesc fluent, însă dacă îmi vorbeşte cineva mai rar mă descurc. Japonezii vorbesc destul de repede", spune Ioana.

A mai fost un pas care a contribuit la naşterea unei adevărate pasiuni: ascultă muzică japoneză, citeşte cărţi semnate de autori din ţara din Extremul Orient. Mai mult, planul după terminarea liceului e bătut în cuie, va merge să studieze design la una dintre universităţile din Japonia.

"Mai uşoară decât franceza"

Ioana n-ar zice nu dacă ar schimba orele de franceză cu cele de japoneză. De chiulit nici nu încape vorba, îi place să buchisească hiragana şi katakana. "Sunt cele două tipuri de scriere fonetică în japoneză. Un caracter hiragana este un grup de unul sau două sunete, de cele mai multe ori o consoană urmată de o vocală. Katakana e mai mult pentru cuvintele provenite din limbi străine. La masă de exemplu se spune te_buru şi provine din engleză, table", explică Ioana.

În maximum un an speră să vorbească fluent japoneză şi să scrie aproape perfect. Între cursuri, se distrează de minune pronunţând numele româneşti în japoneză. "E amuzant de exemplu că ei nu au «V», iar «si» e «şi». Deci unuia pe care îl cheamă Vasile, i-ar spune Başile", râde eleva la cursurile de japoneză.

"E destul de costisitor să înveţi japoneza, însă mă bucur că nu a fost doar un moft pentru ea. La vârsta ei e o mare realizare, iar mie nu mi se pare grea, ci pur şi simplu o limbă imposibil de învăţat. M-am amuzat când am fost să o înscriu la examenul care atestă cunoştinţele sale. Se uitau cei de acolo lung la mine: «Păi, cum, nu sunteţi dumneavoastră, ci ea, aşa mică?»", povesteşte Mihaela Alexandru, mama Ioanei.

110 lei - o oră de curs

Reprezentanţii The Echo, un centru din Bucureşti care organizează şi cursuri de limbi străine rare, spun că încep să se intereseze tot mai mulţi să înveţe limbi din zona asiatică. "Cei mai mulţi sunt adulţi care vor să viziteze ţara, să plece cu bursă acolo sau pentru că au parteneri de afaceri străini. Cursurile de limbi rare, cum sunt japoneza sau chineza, se desfăşoară în module de câte 42 de ore, care au o durată de maximum trei luni. Cursurile se des făşoară doar individual, iar preţul lor este 110 lei pe oră", a explicat Nicoleta Ioniţă, coordonator cursuri Open - The Echo.

DICŢIONAR

Expresii în japoneză

• Salut - Konnichiwa
• La revedere - Sayonara
• Vă rog - Dozo
• Bună dimineaţa - Ohayo gozaimasu
• Noapte bună - Oyasuminasai
• Scuze - Gomennasai
• Mulţumesc - Arigato
• Cu plăcere - Do itashimashite
• Nu înţeleg - Wakarimasen
• Cât costă? - Ikura desu ka?
• Ce mai faci? - Ogenki desu ka

CINCI ANI DE STUDIU

Elena, profesoara de chineză

În 2005, imediat după ce a terminat liceul, Elena a trebuit să-şi aleagă facultatea şi a luat o decizie complet imprevizibilă - limba chineză. "A fost în primul rând curiozitatea de a afla cum poţi reuşi să scrii şi să citeşti caracterele chinezeşti. Iar în al doilea rând pentru că poţi câştiga mai mulţi bani ca interpret sau traducător de limba chineză, o limbă mai rară, decât engleză, franceză, italiană sau altele mai des întâlnite la noi", explică Elena Andrei.

Tonul schimbă cuvântul

Dacă o pui lângă o chinezoaică şi le asculţi pe amândouă vorbind e greu să faci vreo diferenţă. De ce? E simplu, jobul Elenei e să vorbească chineză pentru că lucrează ca interpret la o companie. În plus, nici în timpul liber n-ar putea spune că ia vreo pauză, face traduceri autorizate.

Ca să se perfecţioneze, în 2008 s-a urcat în avion şi a plecat spre Dalin, în NE Chinei, unde a primit o bursă de studii de 11 luni la Universitatea Pedagogică Lianoning. "Unul dintre lucrurile mai dificile în învăţarea acestei limbi îl reprezintă tonurile, pronunţarea corectă. De aceea, atunci când am ajuns în China, pentru că nu prea avusesem ocazia să vorbesc cu vorbitorii nativi şi nu ştiam bine tonurile, uneori chinezii nu prea pricepeau ce le spuneam, iar alteori înţelegeau alte cuvinte", povesteşte Elena.

Chinezii şi-i aminteşte ca fiind aproape nefiresc de amabili.

• "De câteva ori am intrat în diferite companii, exact la terminarea programului. Nu mică mi-a fost mirarea când angajaţii s-au oferit să mă ajute, să stea peste program fără să-i deranjeze", îşi mai aminteşte profesoara de chineză.

LIMBILE ASIATICE Sport pentru minte

Specialiştii spun că învăţarea unei limbi cu alte caractere decât cele latine îl poate face pe copil să se simtă special, capabil şi va înţelege că poate să facă şi să înveţe lucruri greu de abordat de ceilalţi.

• "Încrederea în sine creşte, sprijinul pe forţele proprii îl va face să se simtă independent şi puternic, autoevaluarea va fi mai exactă. Decodarea fonemelor, unităţi sonore, este diferită în limba japoneză, astfel implică strategii de învăţare noi. Comutarea de la scrierea alfabetului latin la scrierea japoneză va determina un antrenament pentru perfor manţe le şcolare şi intelectuale şi va determina amplificarea conexiunilor între idei şi soluţii. Copilul va avea o rapiditate în exprimare, formulare de idei şi găsirea de soluţii. Va avea o agerime sporită în gândire, imaginaţie şi în dezvoltarea inteligenţei", a explicat psiholog psihoterapeut Keren Rosner de la Cabinetul Mentarex Consult.