Singura instituţie din România ce avea ca obiect de activitate protecţia seismică a populaţiei şi reducerea riscului seismic al construcţiilor din ţară a fost absorbită într-un institut mai mare care se ocupă, printre altele, şi de urbanism, de amenajarea teritoriului sau de acustica clădirilor.

Centrul Naţional pentru Reducerea Riscului Seismic a fost absorbit de Urban-Incerc în iulie 2010. Acest centru fusese înfiinţat cu finanţare japoneză în anul 2002, din voinţa comună a JICA (Japan International Cooperation Agency) şi a Ministerului Lucrarilor Publice şi Amenajarea Teritoriului, la celebrarea a 100 de ani de relaţii diplomatice româno-nipone.

Profesorul Dan Lungu, cel care a primit invitaţia de la Guvernul Japonez în 1997 de a realiza un proiect pentru înfiinţarea unui astfel de centru în România, consideră că decizia este una greşită.

"Această instituţie a fost înglobată într-o instituţie cu peste 300 de oameni în care protecţia seismică, prin numărul şi calificarea persoanelor, nu satisface exigenţele naţionale şi ştiinţifice ale României de azi. Consolidarea construcţiilor în România nu poate fi obiect de activitate al Urban-Incerc-ului, care nu are suficient personal de specialitate şi activitate de proiectare în domeniu", consideră Lungu, director general adjunct al Institutului Naţional al Patrimoniului şi profesor de siguranţa construcţiilor la Facultatea de Construcţii Civile de la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.

Donaţie a japonezilor de 7,5 milioane de dolari

Proiectul s-a desfăşurat între 2002 şi 2007 şi a fost generat de o donaţie a Guvernului japonez prin intermediul JICA de 7,5 milioane de dolari. Bugetul centrului, de aproximativ 100.000 de euro pe an, ce includea cheltuielile de personal şi de funcţionare ale centrului, a fost asigurat de statul român.

Trei sferturi dintre angajaţii centrului erau şi profesori la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, aşa că în momentul în care centrul a fost absorbit, ei au fost nevoiţi să îşi dea demisia deoarece ar fi trebuit să lucreze full-time la Urban-Incerc, ceea ce nu ar fi putut face, ei fiind şi angajaţi ai UTCB, explică Lungu.

"Media de vârstă era în jur de 30-35 de ani. Erau profesori, doctori în majoritatea cazurilor la Universitate", povesteşte el. În timpul proiectului, tinerii au primit 25 de burse de studiu la universităţi si institutii de cercetare din Japonia.

"Suntem singurii din lume unde s-a întâmplat aşa ceva"

Guvernul Japoniei a avut patru mari proiecte în lume de acest tip după al doilea război mondial: primul în Mexic, după cutremurul din 1985, la Universitatea din Mexico City, al doilea în Peru, al treilea în Turcia, al patrulea în România. "Noi am ieşit din familia asta. Această structură a dispărut şi suntem singurii din lume unde s-a întâmplat aşa ceva", consideră profesorul.

"În Consiliul de Administraţie al CNRRS nu s-a discutat absolut nimic despre comasare, nu s-a discutat cu conducerea UTCB, care a fost partenerul principal şi iniţiatorul proiectului. Iar salariaţii Centrului au aflat vestea comasării de pe Internet", mai spune Lungu. Potrivit lui, cea mai mare pierdere este a celor 25 de tineri specializaţi în Japonia în protecţia antiseismică a construcţiilor: "Ideea a fost că au apărut echipamente şi tehnologii noi cu oameni care ştiau să le folosească".

"Politica de protecţie seismică a României nu se poate face numai cu aparate, fără oameni. E nevoie de oameni care au cunoştiinţă despre normele şi tehnologiile de protecţie antiseismică avansate, elaborate recent în SUA, Japonia şi UE şi care au în acelaşi timp perspectiva de a lucra în domeniu încă 10-20 de ani", completează el.

"Prioritatea seismică a României este consolidarea fondului construit vechi (pre 1977). E nevoie de ingineri având calificare în cercetare, dar mai cu seamă în proiectare. Asemenea persoane se află la UTCB", mai arată profesorul.

"Am avut nişte oameni supracalificaţi pe care i-am ignorat si sfidat. Li s-a desfiinţat identitatea. Ce s-a întâmplat cu Moldova când a intrat în marea Uniune Sovietică s-a întâmplat şi cu Centrul când a intrat în marele Urban-Incerc", Dan Lungu

În cadrul proiectului, JICA a donat numeroase echipamente pentru dotarea a două laboratoare: unul pentru testarea dinamică a structurilor (pereţi, planşee, stâlpi, spre exemplu), aflat la UTCB, şi unul pentru testarea dinamică a terenurilor (a probelor de pământ din diferite zone din ţară), montat la Incerc.

De asemenea, a fost creată o reţea seismică unică în Europa ce are şapte staţii în foraje de adâncime în Bucureşti. Cel mai adânc senzor se află la adâncimea de aproape 200 de metri, în Piaţa Victoriei. Au fost montaţi senzori şi în subsolul şi în vârful mai multor clădiri, una dintre cele alese fiind sediul TVR. Astfel, specialiştii pot vedea cum răspunde clădirea în caz de cutremur, cum se mişcă în raport cu miscarea terenului. În ţară, reţeaua conţine alte 10 staţii pentru a monitoriza sursa Vrancea, toate montate de experţii japonezi împreună cu tinerii români.

"Nu este un brand cunoscut"

Pe de altă parte, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, în subordinea căruia se afla CNRSS, a arătat în expunerea de motive pentru comasare că era nevoie de crearea "unui sistem managerial unic pentru întregul domeniu de cercetare-dezvoltare şi documentare în domeniul construcţiilor, urbanismului, amenajării teritoriului şi locuirii prin folosirea cu eficienţă a patrimoniului".

De asemenea, Ministerul a mai motivat că centrul "nu este un brand recunoscut, unitatea fiind relativ recent înfiinţată" şi că prin absorbtie se va realiza un "control eficient al fondurile publice".

Însă Lungu arată că "brandul tinerilor din CNRRS" a produs peste 110 articole la toate conferinţele de inginerie seismică importante internaţionale, europene, regionale şi naţionale.

"Nu vrem să distrugem ce s-a clădit în ultimii ani"

Claudiu Matei, director al sucursalei INCERC Bucureşti, a precizat că în această săptămână au avut loc discuţii între conducerea UTCB şi conducerea URBAN-INCERC pentru a găsi o formulă de colaborare.

"Va fi încheiat un parteneriat între cele două instituţii, cum a fost şi gândit iniţial proiectul. Pentru că nu vrem să distrugem ce s-a clădit în ultimii ani. Trebuie să găsim o metodă de colaborare pentru a obţine rezultate maxime. Noi încercăm să găsim o soluţie, dincolo de deciziile care s-au luat la nivel instituţional", a declarat Matei.

Testarea pereţilor din beton armat. Se apăsa cu o forţă continuă pe verticală şi cu una variabilă pe orizontală, până la rupere. Forţa orizontala stânga-dreapta reprezenta unda seismică. Testarea unor pereţi realizaţi din cărămidă veche din anii '20-'40 (provenită de la case demolate).

Testarea unor pereţi din cărămidă consolidaţi (îmbrăcaţi în fibră de carbon). Rezultatele au fost mai bune. Experţii japonezi au lucrat alături de cei români pentru a realiza forajele din Bucureşti.

În Bucuresti sunt peste 400 de clădiri în clasa I de risc seismic, iar rata de consolidare a acestora este 1 - 1,5 clădiri pe an: "Multe din ele sunt practic garantate să cadă la un viitor cutremur similar celui din 1977", avertizează Lungu. "România în secolul trecut a fost a doua ţară din Europa ca victime omeneşti într-un singur eveniment seismic. În 1977 au murit 1.578 de oameni, din care 1.424 în Bucureşti. În 1908 în sudul Italiei, la Messina, au murit peste 80.000 de oameni. Bucureştiul, după 1977, "a câştigat" titlul de capitala cu cel mai mare risc seismic din Europa, dialogostic acceptat şi aprobat de Banca Mondială", Dan Lungu