Secvenţă de râsu-plânsu, zic ştiriştii de la Pro TV, şi chiar aşa şi e.
Un om necăjit, rămas fără slujbă şi cu trei copii, îşi ia lumea-n cap şi se suie pe o cruce de pe turla catedralei metropolitane din Iaşi. Intervine organu' şi începe să negocieze, în dulşele grai al târgului. "Dă-ti jos", zice poliţistul, promiţându-i bietului om că primul-ministru Emil Boc va sta de vorbă cu el când va veni, de zilele Iaşiului.
"Eheeei, pân-atunci mor de foame", oftează neîncrezător sărmanul. Într-un târziu, happy-end: creştinul împovărat de datorii coboară de pe cruce. Nu vi se pare că scena e o metaforă? Mulţi aleg credinţa drept ultim refugiu şi nu cred în ruptul capului că premierul va ajunge să rezolve situaţia. Sus e crucea, jos e Boc...
Recomandările noastre
