"Evenimentul zilei" a publicat recent câteva fragmente dintr-o carte de eseuri a lui Roberto Saviano, scriitorul italian care, după ce a scris "Gomora", făcând un înfiorător portret al mafiei din regiunea Campania, trăieşte hăituit de Camorra: organizaţia criminală care îşi are fieful în Napoli şi în împrejurimile acestui oraş.

Saviano este cel mai bine vândut autor contemporan din Italia, iar doar aceia care nu au citit cartea sa de debut, din cauza căreia şi-a pus mafia napolitană în cap, ar putea considera această ierarhie nedreaptă, construită pe pofta de senzaţional şi pe superficialitatea publicului.

La noi în ţară, cei care nu au citit "Gomora" sunt mulţi. Cartea a trecut aproape neobservată. Publicată la o editură căzută de ani buni în obscuritate, care, iniţial, a avut ideea de a o traduce din franceză (!), şi precedată de proiecţia unui film care pe mulţi i-a dezamăgit, plictisindu-i cu scenele sale terne, care nu spuneau nimic în plus faţă de celelalte pelicule care surprind sărăcia, mizeria şi arbitrariul care domnesc în sudul Italiei - cartea se anunţa, prin telefonul fără fir al scurtelor ştiri din ziare, doar afacerea proastă a unui tânăr care a vrut să ardă etapele afirmării şi s-a apucat să denunţe nişte clanuri de potlogari care îşi fac veacul în Mezzogiorno…

În România, Saviano e perceput confuz şi, atunci când i se rosteşte numele, în afară de amănuntul palpitant că e o ţintă vie, alergată de o bandă de ucigaşi profesionişti, mai nimic nu răsare în faţa ochilor celor obişnuiţi să deschidă uşile librăriilor.

Palida curiozitate a publicului român faţă de acest autor care a câştigat simpatia a milioane de italieni şi vest-europeni se limitează mai degrabă la pronosticul sumbrei provocări în care şi-a văzut prinsă viaţa: "Va fi sau nu omorât, până la urmă?", "Ce destin va avea cel pentru asasinarea căruia mafia e dispusă să întoarcă Italia cu susul în jos?"...

Ar fi bine ca această "romantică" alterare a unuia dintre cele mai serioase subiecte tratate astăzi în Europa să îşi găsească sfârşitul, iar cititorii români să parcurgă reportajul care, aşa cum spunea directorul "Corriere della Sera" într-o emisiune TV, a declanşat o "rebeliune civică" în Italia.

"Gomora" este, probabil, cel mai convingător rechizitoriu jurnalistico-literar îndreptat împotriva unuia dintre flagelurile lumii contemporane. Graţie acestei lecturi, cetăţeni comozi, care înclinau să considere mafia drept un tras de păr mit hollywoodian, inventat pentru a vinde mai bine nişte poveşti de cinema, au devenit conştienţi de nocivitatea şi prezenţa Camorrei în propriile vieţi, de uşurinţa cu care se ascunde în spatele celor mai banale acte cotidiene, prosperând şi întărindu-şi puterea criminală.

Succesul cărţii se explică prin impresionanta ei valoare artistică, prin adeziunea pe care reuşeşte s-o smulgă cititorilor, prin curajul pe care li-l insuflă celor obişnuiţi să se teamă, şi nu prin amănuntul macabru al ameninţării cu moartea a autorului. De asemenea, nu faptul că a scris "Gomora" a fost suficient pentru a-i atrage lui Saviano ura Camorrei. Recunoaşterea pe care cartea a câştigat-o, uriaşul ei tiraj, faptul că a reuşit să impună o temă de dezbatere naţională, să oprească scurgerea monotonă a timpului pentru a face loc meditaţiei, îndreptând reflectorul spre lumea uitată a sudului, i-a înspăimântat pe mafioţi, care s-au trezit dispreţuiţi, urmăriţi şi vânaţi de resentimentul general.

A fost nevoie ca un tânăr de 26 de ani - cât avea Saviano când cartea a văzut lumina tiparului - să-şi pună în slujbă talentul, furia, intransigenţa şi puterea de muncă pentru ca milioane de oameni să înţeleagă că turpitudinile crimei organizate fac din teritoriile pe care le stăpâneşte o copie fidelă a infernului, o "Gomoră" biblică încastrată în timpul prezentului.

Pentru ziariştii de pretutindeni, cartea lui Saviano e cel mai strălucit exemplu că cititorii nu au fost definitiv anesteziaţi de confortul şi minciunile secolului XXI, nu sunt indiferenţi faţă de lumea care îi înconjoară şi că tot ceea ce trebuie pentru a pune în mişcare această armată de oameni cumsecade, învăţaţi să trăiască după ordinea imundă a politicii şi a afacerilor, este o scriitură care nu face rabat de la adevăr, la fel de puternică pe cât sunt adversarii cu care e obligată să se măsoare. Citiţi şi:

• "Frumuseţea şi infernul", a doua carte a lui Saviano, scriitorul italian vânat de mafie