Dezbaterea europeană şi actualitatea mediatică au fost ocupate intens, în ultima perioadă, de situaţia romilor.

Am asistat cu îngrijorare la repatrierea colectivă a unor cetăţeni români de etnie romă de către Franţa, partenerul strategic de care ne leagă o prietenie istorică, subtile afinităţi culturale şi intense relaţii politice şi economice. Romii au devenit din nou, cu această ocazie, principala preocupare a unui sistem pe care adesea îl resping şi care, prea adesea, îi respinge. Între poziţii extreme şi locuri comune, dezbaterea nu a avansat, iar confuzia nu a făcut decât să crească.

Iată de ce am decis să abandonez rezerva pe care mi-o impune funcţia şi practica diplomatică, pentru a răspunde semnalului de alarmă tras de acţiunile şi declaraţiile prietenilor noştri francezi. România şi Franţa susţin libera circulaţie a cetăţenilor europeni şi dreptul acestora de a se stabili, în căutarea legitimă a fericirii personale, în altă societate decât cea din care provin. Este un drept care face parte de ani buni din codul normalităţii noastre. De el beneficiază în deplină legalitate milioane de cetăţeni europeni, conform normelor stabilite şi acceptate de cele 27 de state membre. Din nefericire, de el profită şi cei care sfidează legea.

Traficul de fiinţe umane, proxenetismul, cerşetoria agresivă sunt crime pe care le condamnăm cu vehemenţă şi pe care autorităţile române şi franceze le combat împreună de multă vreme, chiar dacă nu întotdeauna cu succesul pe care ni l-am dori. Este tot atât de elementar, însă, că pedepsirea celor vinovaţi trebuie să fie individuală, nu colectivă, în acord cu normele ce reglementează drepturile şi obligaţiile cetăţenilor din statele membre ale Uniunii Europene.

Respingem aşadar incriminările colective, atât de fundamental opuse valorilor noastre comune, dar să evităm totodată victimizarea facilă şi ipocrită. Nici abordarea securitară, nici asistenţialismul paternalist nu pot fi răspunsul durabil la problemele specifice ale romilor. Acţiunea noastră trebuie să se ghideze, în viziunea mea, după principiile solidarităţii şi ale responsabilităţii. Pentru a fi echitabile, solidaritatea şi responsabilitatea nu pot fi unilaterale. Ele trebuie să fie asumate, în mod subsidiar, de întreaga societate, de la indivizi şi comunităţi până la statele membre ale Uniunii Europene.

În ciuda crizei economice, Guvernul României continuă să susţină, inclusiv financiar, strategia naţională pentru romi. Guvernul a alocat în acest sens din fonduri proprii 47,4 milioane de euro, iar 216 milioane de euro din cadrul Fondului Social European au fost deja accesate. S-au creat locuri speciale şi linii de studii pentru romi în universităţi, au fost lansate programe pentru reducerea abandonului şcolar şi pentru a favoriza inserţia profesională a romilor. Avem în continuare voinţa fermă de a-i ajuta pe romi să se integreze cu succes în societate, ca membri demni şi activi ai acesteia, nu ca asistaţi.

Un rol important în acest sens le revine şi elitelor şi ONG-urilor rome, care sunt chemate să îşi continue veritabila misiune pedagogică atât în mijlocul comunităţii din care provin, cât şi în cadrul naţional şi european. Statul şi societatea civilă trebuie să conlucreze pentru a risipi suspiciunea, ignoranţa şi frica.

Suntem dispuşi totodată să colaborăm cu autorităţile franceze în cadrul proiectelor concrete pe care le discutăm astăzi, cu ocazia vizitei la Bucureşti a miniştrilor francezi Éric Besson şi Pierre Lellouche. Dar discuţia depăşeşte cadrul strict bilateral. Să o spunem răspicat şi cinstit: cu unele excepţii, comunităţile romilor întâmpină, peste tot în Europa, aceleaşi dificultăţi subiective şi obiective. Este în spiritul construcţiei europene să ia notă de specificul acestei comunităţi transnaţionale şi să răspundă cu o singură voce chestiunilor de societate pe care aceasta le ridică.

Doar o strategie europeană pentru romi reprezintă răspunsul viabil la problemele şi aşteptările legitime ale acestei vaste comunităţi, răspândite în toate statele Uniunii. Dorim să identificăm soluţii comune, în coordonare cu Comisia Europeană şi cu statele membre, pentru a asigura convergenţa politicilor noastre la nivel continental. Mă refer mai ales la domeniile- cheie ale educaţiei, ale formării profesionale, ale accesului la locuinţe şi la îngrijire medicală, unde contribuţia partenerilor noştri europeni şi a Comisiei poate să confere coerenţă şi o viziune de ansamblu demersurilor naţionale.

Construcţia europeană este o victorie a incluziunii, a generozităţii solidare şi a responsabilităţii împărtăşite. Sunt convins că atât Franţa, cât şi România rămân fidele acestei viziuni fondatoare a Uniunii Europene. Pornind de la aceste principii, am încrederea că vom reuşi să elaborăm, la nivel european, o strategie justă şi generoasă, pentru a răspunde eficient problemelor specifice cu care se confruntă romii.

Teodor Baconschi, ministrul afacerilor externe