Ambiţiile personale, cumulate cu sprijinul celor din Organizaţia Umanitară Concordia, au făcut posibilă trecerea de la o viață trăită pe străzi sau în canale pentru sute de tineri.

De aproape 20 de ani, Organizaţia Umanitară Concordia îi reintegrează în societate pe cei proveniţi din familii destrămate sau de pe stradă, îi instruieşte, iar în final le oferă şansa de a avea propria locuinţă şi de a se gospodări singuri.

Sâmbătă, 28 august, la „Ferma pentru copii”, din localitatea Ariceştii-Rahtivani, judeţul Prahova, „familia” Concordia se reuneşte în cadrul celei de-a 15-a ediţii a evenimentului devenit tradiţie „Vis de vară”, unde vor avea loc schimburi de experienţă, spectacole, culminând cu un foc de tabără. Organizația se mândrește cu faptul că cel mult 15% dintre tinerii pe care îi are în grijă aleg să revină pe străzi.

Servicii complexe pentru intregrare

Concordia funcţionează pe baza unui sistem compus din centre sociale, case pentru copii şi locuinţe sociale. În paralel cu centrele de primire, asistenţă şi îngrijire, copiii şi tinerii care intră în Concordia primesc educaţie preşcolară, ulterior sunt înscrişi la şcoală, se califică într-o meserie şi, odată parcurse aceste etape, pot ajunge să locuiască în apartamentele sociale ale organizaţiei.

„Am adus câteva elemente noi: tinerii locuiesc în sistem familal, în număr de 8-12. Pentru că vin de multe ori cu traume, sunt asistaţi de o echipă de psihologi, au posibilitatea de studia o meserie sau de a-şi aprofunda cunoştiinţele teoretice, iar noi îi ajutăm să-şi găsească un loc de muncă, dar le şi oferim posibilitatea să locuiască în casele noastre”, afirmă Bogdan Braicu, Managing Director la Organizaţia Umanitară Concordia.

În România, peste 600 de copii şi tineri primesc adăpost în casele Concordia din Bucureşti şi Ploieşti, precum şi în cadrul Centrului „Sfântul Lazăr” din Bucureşti.

Din canale, în societate

Programul Concordia este organizat în şase paşi. Primul pas reprezintă „munca de teren”, realizată de „streeteri”, aflaţi în permanenţă pe stradă, în zona Gării de Nord din Bucureşti, la metrou sau chiar în „canale”, în cautarea „recruţilor”.

În primă fază, copiii şi tinerii află că există o organizaţie care le poate oferi o viaţă normală, de la mâncare şi îmbrăcăminte, la adăpost. Odată ce tinerii acceptă ajutorul, sunt aduşi în Centrul Social „Sf. Lazăr”, adăpost de noapte şi de tranzit, unde pot veni să mănânce, să-şi facă un duş, să îmbrace haine curate, fără a fi nevoie să rămână aici permanent.

„Scopul centrului social de tranzit este de a-i ajuta pe copii şi tineri să facă primii paşi spre acceptatrea unor reguli de convieţuire socială. Munca stradală şi centrul sunt paşi-cheie, fără parcurgerea acestor doi paşi este dificil să integrăm un copil sau un tânăr într-o comunitate care are deja regulile ei”, subliniază Costin Nedelcu, Director Proiecte Speciale în cadrul Organizaţiei Umanitare Concordia.

Următorul pas, formarea profesională, se desfăşoară în Casele pentru copii şi la Şcoala Concordia. Cei care parcurg aceste etape, după ce şi-au încheiat studiile şi obţin un loc de muncă, rămân să locuiască în apartamentele organizaţiei.

Muncile casnice, prima sursă de venit

Camere de primire, dormitoare, bucătărie, sală de mese, „cafenea”, capelă, toalete, sală de sport, astfel sunt organizate structurile Concordiei. „Gospodăria” este ţinută de tinerii din centru, unde fac primii paşi în câştigarea banilor proprii. De gătit, curăţenie, dar şi de amenajare se ocupă tot ei. „Prestaţia” le este răsplătită cu „puncte” pe care le pot transforma în bani şi valorifica după bunul plac. „Încercăm să decorăm totul cât mai simplu, să le facem viaţa cât mai uşoară, să nu fie trecerea bruscă de la stradă şi libertate, înţeleasă aşa cum este înţeleasă, la reguli şi stricteţe. Nu putem să le interzicem categoric ceva, ideea este pe cât posibil să nu se mai întoarcă în stradă”, subliniază Costin Nedelcu.

Studenții de la Concordia

Florentina Alexandru este unul dintre cazurile fericite. Studiază Comunicarea Socială şi Relaţiile Publice, iar pe viitor îşi doreşte să revină la centru, dar în calitate de angajat. Aşa cum vor aproape toţi.

Este şi cazul lui Cristinel Dumitriu, student la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti, secţia Traducători, Interpreţi, Terminologi. Îşi doreşte să urmeze un master care să-i permită să devină interpret de conferinţă şi să lucreze în cadrul „organizaţiei-mamă”. Ei nu sunt singurii „realizaţi” plecaţi din Concordia, mulţi sunt angajaţi în companii mari şi au propriile lor familii.