"Laboratorul" Cernobîl: cum rezistă speciile în condiţii critice

"Laboratorul" Cernobîl: cum rezistă speciile în condiţii critice

Oameni de ştiinţă care au studiat zece ani impactul dezastrului de la Cernobîl asupra faunei din zona contaminată au găsit o metodă de a depista cele mai afectate dintre specii, anunţă BBC.

Într-un studiu publicat în "Journal of Evolutionary Biology", cercetătorii arată că secretul vulnerabilităţii în faţa contaminării radioactive stă în ADN-ul diferitelor specii.  

Profesorul Tim Mousseau, de la Universitatea din Carolina de Sud (SUA), şi Dr. Anders Miller, de la Centrul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică din Paris (Franţa), au strâns informaţii despre populaţiile de insecte, păsări şi mamifere din zona contaminată după explozia din aprilie 1986. Cu fiecare generaţie, ADN-ul unei specii se schimbă câte puţin. Este o consecinţă a balanţei naturale dintre mutaţii şi capacitatea de a repara ADN-ul denaturat. Pe scurt, acesta este procesul de evoluţie a speciilor. O miză imensă: cum se "adaptează" o specie unui dezastru Rata acestei schimbări este denumită rata de substituţie, deoarece bucăţile de  ADN sunt înlocuite de altele. Acesta informaţii, cu schimbările de-a lungul timpului, sunt disponibile într-o bază de date, aflată într-o permanentă completare.

"Am descoperit că, atunci când analizăm speciile de la Cernobîl, putem prezice, cu ajutorul ratei lor de substituţie, care sunt cele mai vulnerabile la contaminare", spune profesorul Mousseau pentru BBC. Omul de ştiinţă crede că Cernobîl oferă o "şansă unică de a observa un fenomen în derulare", de a vedea ce se întâmplă cu speciile în condiţiile unui astfel de dezastru de mediu. Tumori depistate la rândunica de casă 

Ne puteți urmări și pe Google News

Studiul ar putea avea şi o altă miză, chiar mai preţioasă: s-ar putea stabili care sunt speciile cele mai afectate de tot felul de poluanţi. În cazul Cernobîl, se pare că păsările viu-colorate, care migrează pe distanţe lungi, au fost cele mai afectate de contaminarea radioactivă.

"O explicaţie ar putea fi că aceste specii au un mecanism de refacere a ADN-ului mai slab", spune profesorul Mousseau. Printre cele mai afectate specii se găseşte şi o subspecie a rândunicii de casă (foto), pasăre care migrează pe distanţe foarte lungi. La aceste păsări, cercetătorii au observat tumori pe picioare, pe gât şi în jurul ochilor.