„Ca un cocor, mereu pribeag”, spunea Regele Ferdinand despre primul său născut, Carol al II-lea. Destinul a făcut ca viața suveranului să fie zbuciumată, timp în care a renunțat de trei ori la tron pentru iubirile sale. După moartea sa, în aprilie 1953, în Estoril, Portugalia, Regele Carol al II-lea își găsește abia acum odihnă veșnică într-un lăcas sfânt, ortodox. După 66 de ani, el este reînhumat în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș.

Ceremoniile reînhumării au fost transmise în direct de Televiziunea Română, partener media oficial al Casei Regale. „Este una dintre experiențele pe care, ca jurnalist, ți le dorești. Eu am asigurat de aici, de la Curtea de Argeș și transmisiunile live pentru TVR, la moartea Regelui Mihai. Carol al II-lea rămâne un personaj istoric, pe care noi, românii, ni-l asumăm și despre care vor vorbi și generațiile viitoare. Este o datorie pe care Biserica o împlinește acum, prin această ceremonie religioasă”, a spus Tiberius Mușuroi, jurnalist TVR Craiova.

Regele Carol al II-lea, în lumini și umbre

„După funerariile Regelui Mihai și cele ale Reginei Ana, am avut șansa să fi fost martoră unui nou eveniment istoric: ceremoniile de înhumare ale Regelui Carol al II lea, o reîntregire dinastică realizată la Curtea de Argeș. Pe lângă emoția evenimentul în sine, care reprezintă o recuperare morală și istorică, fiind realizator al emisiunii „Ora Regelui”, mi-a revenit sarcină de a mă ocupă de știri, reportaje și documentare despre personalitatea acestui rege, cu care istoria și vremurile au fost deosebit de crude. Telespectatorii au putut vedea toate aceste materiale la TVR, în ultima săptămână și vor mai avea ocazia să le vadă și la „Ora Regelui”, în acest sezon”, a spus Camelia Csiki.

Carol al II lea a fost unul dintre regii României a cărui imagine a fost mult deteriorată atât de către legionarii cu care s-a războit în timpul domniei, cât și de comuniști. „Mai ales aparatul de propagandă al Partidului Comunist a exploatat greșelile și pasiunile autoritarului rege, punându-i la îndoială capacitatea de a domni și ascunzând lucrurile bune pe care le-a făcut pentru România, chiar dacă de multe dintre ele ne bucurăm și astăzi, dacă ne gândim numai la cele peste 2.000 de cămine culturale de la sate, la Muzeul Satului sau Parcul Herăstrău, astăzi numit Parcul Regele Mihai și care, amenajat în timpul domniei Sale, a fost numit atunci Parcul Regele Carol al II-lea. În plus, presa de după 1989 a exagerat viața personală, creionându-i o imagine de afemeiat. Așadar, misiunea de a-l prezența echilibrat a presupus că, în doar câteva zile, să verific multe documente și imagini de arhivă”, a adăugat jurnalista Camelia Csiki.

Multă cerneală a curs despre viața zbuciumată a Regelui Carol al II-lea, iar gesturile sale politice și furtunile din viață personală l-au făcut iubit și criticat deopotrivă. Împreună cu marea sa iubire, Elena Lupescu, Carol al II-lea s-a stabilit în 1940, după abdicarea sa, în Estoril, Portugalia. După șapte ani, cei doi s-au căsătorit civil în Brazilia, apoi religios în Franța.

Unul dintre cei mai mari colectionari de timbre ai lumii

În 1949, colecția de timbre a lui Carol al II-lea era evaluată ca fiind a treia din lume ca valoare. Pe parcursul exilului său, suveranul fusese nevoit să vândă o parte dintre acestea. După moartea Elenei Lupescu, în 1977, în timpul procesului cu statul comunist român, moștenitoarea sa, Monique Urdăreanu, soția lui Ernest Urdăreanu, secretarul personal și omul cel mai apropiat al lui Carol al II-lea, reușește să scoată pe piața spaniolă timbre identificate de specialiști ca făcând parte din colecția Regelui Carol al II-lea.

Demersul Securității nu a adus însă niciun rezultat, iar operațiunea a fost oprită din cauza costurilor ridicate.

Dintre „nestematele” colecției făceau parte: „Tripticul de 108 parale”, din prima serie de timbre din Moldova, „Cap de Bour”, dar și celebrul „Treskilling” (trei silingi), declarat, oficial, cel mai scump timbru din lume.

O împăcare care nu a venit niciodată

Sâmbătă, 9 martie, sicriul Regelui Carol al II-lea a fost mutat în noua necropolă regală de la Curtea de Argeș, alături de cel al fiului său, Mihai I de România. Pe tot parcursul vieții, relațiile dintre tată și fiu au fost reci.

În 1953, Carol al II-lea se stingea brusc din viată în reședința să din Estoril. Regele Mihai a refuzat să vină la înmormântare, așa cum în anul 2003 nu avea să participe nici la repatrierea rămășitelor tatălui său în România. Alături de tatăl său, Regele Mihai n-a avut o copilărie ușoară. Deciziile luate de Carol al II-lea, scandalurile legate de relația sa cu Elena Lupescu și alegerea exilului în detrimentul țării au făcut ca relația tată-fiu să fie iremediabil viciată. În acest timp, Regina Elena, mama Regelui Mihai, a fost cea care l-a educat pentru a deveni un adevărat om de stat. Gestul lui Carol al II-lea de a îi exila mama la Florența, după divorțul din 1932, și faptul că avea voie să o viziteze numai de două ori pe an, timp de trei săptămani, a făcut ca ruptura să fie definitivă. Custodele Coroanei Române, Margareta, a dus mai departe poziția Regelui Mihai și a fost reprezentată de Alteța Sa Regală Principele Radu la ceremonia de reînhumare a Regelui Carol al II-lea în noua Catedrală Arhiepiscopală de la Curtea de Argeș.