"Periferic", debutul în lungmetraj al regizorului Bogdan George Apetri, cu Mimi Brănescu, Andi Vasluianu şi Ana Ularu pe post de anti-eroină, a avut parte de o primă vizionare la Locarno.

"E o muiere nesimţită pe de o parte şi una care face alegeri greşite de la un capăt la altul. Mi se pare ceva mult mai actual şi mai interesant decât vreo tragediană adusă în peisajul de acum al Bucureştilor, scuzele de Clitemnestra s-au cam dus", declara actriţa Ana Ularu într-un interviu realizat în perioada filmărilor la "Periferic".

Însă modul în care o joacă pe Matilda o umanizează ceva mai mult de atât. Are răbufniri violente de furie, dar nu un climax, resursele pentru aşa ceva s-au epuizat de ceva vreme, la fel ca acelea pentru evoluţie sau redempţiune.

Definiţia actriţei, de persoană "arsă înainte de vreme", se aplică şi se justifică în cazul Matildei, inclusiv diegetic şi la nivelul imaginii lui Marius Panduru. Asta nu înseamnă şi satisfacţia spectatorului. Dacă Apetri păcătuieşte prin ceva, atunci o face prin discreţie.

Subiecte cu miză socială

Matilda are la dispoziţie o zi de libertate pentru a participa la înmormântarea mamei, aproape împotriva dorinţei fratelui său (Andi Vasluianu) şi a soţiei acestuia (Ioana Flora), care o umilesc cu fiecare prilej. Apoi trece la reglatul conturilor cu fostul iubit şi peşte (Mimi Brănescu) şi la rezolvarea situaţiei fiului lor de 8 ani. De toate aceste acţiuni depinde garanţia libertăţii ei.

Situaţiile pe care le abordează Apetri şi Tudor Voican, pornind de la o povestire de Cristian Mungiu şi Ioana Uricaru, sunt din gama celor exilate la periferie, acelea pe care nu le vezi în fiecare zi, dar îţi ajung pe retină cu menţiunea "imagini şocante aici".

Iar regizorul procedează după reţeta din "4, 3, 2", dar schimbă dozajul - evenimentele dure din lungmetrajul împărţit în capitole prin intertitluri care indică ora şi numele personajului - vortex sunt structurate ca o schemă ritmică: camuflare, revelaţie, camuflare din nou. Tensiunea se acumulează ca la carte, dar finalul alunecă în previzibil.

"Periferic" are o galerie de personaje ruptă dintr-un film noir - Mimi Brănescu face un rol negativ de zile mari, alternând dezinvolt blazarea cu ferocitatea, Ioanei Flora îi iese o scorpie cicălitoare, iar Andi Vasluianu e băiat bun numai în afara papucului nevestei (adică arareori).

Ana Ularu are însă o "rază de acţiune" care nu este întru totul onorată de lungmetraj. Cine nu e certat cu legea - ceea ce la periferie se petrece la vârste din ce în ce mai timpurii - are mizantropia-n sânge. Acest "tableau vivant" social este într-atât de dezolant că înţelegi falimentul sufletesc al Matildei.

Reuşită stilistică

"Am discutat cu Marius Panduru să dăm un look nou filmului, aşa că folosim un procedeu mai puţin folosit: bleach bypass. Păstrează argintul în peliculă şi îi dă o textură foarte deosebită, contrastul e extrem de ridicat, iar culorile, desaturate. «Periferic» va fi mai stilizat, nu vreau ceva neorealist, şi din punctul de vedere al decupajului, şi ca textură a imaginii". O promisiune pe care regizorul George Bogdan Apetri şi-a ţinut-o din plin.

Peisajul, cât de zgârcit în termeni estetici este în grosul lungmetrajului, pare văzut prin ochii Matildei. Pedala însă nu e apăsată excesiv, nu plouă cu cadre subiective în "Periferic". Camera nu se fereşte de "excesele de viteză", dar când acestea se manifestă sunt perfect justificate.

Altfel spus, lungmetrajul lui Bogdan George Apetri are derapaje, dar numărul meritelor le copleşeşeşte cu siguranţă.