Multe cauze instrumentate de procurorii anticorupţie pe numele unor persoane publice au eşuat lamentabil în instanţe. Motivul: modul în care acuzarea a adunat probele pare desprins din filmele SF.

Spectacole transmise în direct de televiziuni cu „mascaţi”, dube ale poliţiei, politicieni, magistraţi şi oameni de afaceri plimbaţi în cătuşe între deja celebrul sediu al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de pe Bulvardul Ştirbei din Capitală şi instanţe. Toate au captat, de-a lungul timpului atenţia opiniei publice, au stârnit revolta ori simpatia telespectatorilor, au crescut audienţele şi au dat bine în rapoartele de ţară ale Comisiei Europene. Şi, cam atât.

Asta pentru că multe dintre dosarele penale care au stat la baza acestor show-uri au eşuat lamentabil în instanţe. Motivul: modul în care au fost instrumentate de procurori este desprins parcă din filmele SF – „mici abateri” de la procedura penală, lipsa flagrantului (singura probă de necontestat în cazul unor infracţiuni de luare şi dare de mită), lipsa mandatelor, lipsa documentelor care să ateste legalitatea „acoperirii” unor ofiţer, folosirea unor avocaţi din oficiu trimişi deja în judecată de acelaşi DNA pentru fapte de corupţie. 

„Toate aceste «scăpări» ale procurorilor au făcut ca, în timpul proceselor, judecătorii să-i achite pe învinuiţi sau să retrimită dosarele la DNA pentru refacerea urmăririi penale. Una peste alta, modul în care procurorii înţeleg uneori să adună probele pare desprins din «Dosarele X».

S-a întâmplat în celebrul dosar «Popoviciu – DGA», care «a murit» încă din faza cererilor de arestare, când magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au stabilit că procurorii au folosit împotriva celor acuzaţi probe furnizate de un ofiţer care nu avea delegare în dosar şi a cărui acoperire nu fusese certificată şi pe hârtie. Pe lângă legalitatea mai mult discutabilă a interceptărilor obţinute de acel ofiţer, judecătorii au statuat că acesta i-a provocat permanent pe învinuiţi, deci nici măcar discuţiile purtate de el cu cei acuzaţi nu au fost credibile”, au explicat specialişti în Drept Penal consultaţi de EVZ.

În plus, susţin aceştia, mai toate dosarele instrumentate de DNA se bazează doar pe interceptări. „Şi vorbim de dosare de trafic de influenţă, de luare şi dare de mită, unde singura probă indubitabilă este flagrantul. De ce nu organizează un flagrant care nu poate fi contestat de nimeni? Oamenii pot spune orice, atunci când se întâlnesc. Simplele discuţii nu sunt suficiente pentru a-i arunca după gratii. Trebuie să fie completate şi de probe materiale de necontestat. Doar anul acesta au fost cel puţin două astfel de cauze puternic mediatizate”, subliniază un procuror cu „state vechi” în Parchetul General.

Potrivit acestuia, probele ce par „subţiri” aruncă acum o sumedenie de semne de întrebare şi asupra dosarului ce-l vizează pe realizatorul OTV, Dan Diaconescu.

Semne de întrebare, în cazul OTV 1. Dosarul în care Dan Diaconescu a fost acuzat de şantaj se bazează strict pe denunţul scris al primarului comunei arădene Zărand, Ioan Florin Moţ, membru al Partidului Conservator.

Acesta susţine că, prin intermediul „clarvăzătorului” Doru Pârv  - „la care a apelat cu ceva timp în urmă pentru a-i salva primăria de la faliment” -, Diaconescu i-ar fi cerut 200.000 de euro ca să nu difuzeze pe post „imagini incendiare” care l-ar fi compromis.

În aceeaşi plângere, edilul susţine că ar fi cedat şantajului şi ar fi achitat „o primă tranşă” de aproximativ 31.000 de euro (mai exact, 30.000 de euro şi 4.200 de lei). Primarul nu a fost audiat însă de procurori niciodată până acum în acest dosar. „Teoretic, este posibil să nu-l audiezi pe cel care face plângerea. Dar asta se poate face doar atunci când denunţătorul îţi oferă probe suficiente şi de necontestat împotriva celor acuzaţi. Ori, când e vorba de şantaj şi de bani plătiţi, nu ştiu cât de suficiente sunt probele furnizate de primar”, a explicat un reputat profesor de Drept Penal. Ulterior, procurorii au găsit la OTV o casetă cu „filmul” unei emisiuni difuzate pe post în noaptea de 21 spre 22 iunie 2009.

Există un promo - sunt anunţate „imagini incendiare” legate de averea primarului din Zărand - care s-ar putea traduce şi prin faptul că „Diaconescu i-a arătat pisica primarului” şi nu a mai difuzat apoi imaginile. „Dar şi acest aspect trebuie probat”, a comentat specialistul.

2. „Flagrantul – «mama probelor» nu s-a realizat nici în cazul lui Diaconescu. Nu era mai simplu să-l chemi pe primar la audieri, să marchezi banii cu MITA şi să-l trimiţi la Pârv sau la Diaconescu? De ce nu au făcut asta? De ce au ales ca «probă» confruntarea între învinuiţi, care nu e concludentă?”, au explicat surse judiciare.

3. Încadrarea lui Doru Pârv a fost schimbată de două ori. „Iniţial, Pârv a fost acuzat de şantaj, când a acceptat, probabil, să colaboreze cu anchetatorii şi să-l denunţe pe Diaconescu a fost acuzat de trafic de influenţă, pentru ca, în urma confruntării eşuate cu şeful său, să fie încadrat la complitate la şantaj şi să se aleagă şi el cu o ordonanţă de reţinere”, au adăugat sursele citate.

CITIŢI ŞI:

Cine este avocatul lui Dan Diaconescu