În marile oraşe, lifturile se blochează atât de des încât oamenii se mulţumesc cu ce au şi spun simplu "se mai blochează, ca orice lift". După ce o studentă şi-a pierdut viaţa într-un cămin din Cluj, dezbaterea despre siguranţa lifturilor revine în prim-plan.

Cele mai multe dintre căminele studenţeşti din Bucureşti nu au lifturi, deoarece multe dintre construcţii sunt structurate pe puţine niveluri. În Regie, cel mai mare complex studenţesc din Bucureşti, singurele cămine care au lifturi sunt "U"-urile în care sunt cazaţi studenţii de la Universitatea de Medicină "Carol Davila".

"Se blochează câteodată, nu pot spune că sunt mulţumită de lifturile de aici", spune Simona, una dintre fetele care stau aici. Totuşi, Vali, care stă de patru ani în căminele "U", spune că defecţiunile apar "numai atunci când încep cazările şi cară studenţii lucruri". La Leu, lifturile fac cu schimbul

Dacă situaţia din căminele "U" pare bună, nu la fel se întâmplă cu lifturile din imensul cămin Leu A, în care sunt cazaţi studenţii de la Politehnică. Aici sunt două lifturi, dar acestea "fac cu schimbul". "În weekend, nu merg deloc. În timpul săptămânii, rar merg amândouă. Au mai rămas studenţi blocaţi între etaje", spune Carmen Grigore, studentă la Electronică.

Într-adevăr, astăzi, doar unul dintre lifturi funcţiona. Pe el, scria că actuala revizie va expira în februarie 2011. Liftul se clatină de parcă ar trece peste obstacole şi se opreşte cu şoc evident. Unii dintre studenţii care sunt cazaţi la etajele inferioare (1-5) spun că le e teamă să folosească acest lift şi preferă să urce şi să coboare pe scări.

În Grozăveşti, complex studenţesc aflat în apropiere de Regie, multe dintre căminele studenţeşti au lifturi, dar acestea nu funcţionează. "De 6 ani, de când stau eu aici, lifturile nu merg", spune Sergiu. În tot complexul, funcţionează doar 2-3 lifturi. Blocurile comuniste: "Merg bine, se blochează la 3 săptămâni"

"Liftul e vechi, îl reparăm mereu. Sunăm când se blochează şi când vin să repare, îi întrebăm "De ce?" şi ei motivează că e vechi", spune un bătrân care locuieşte într-un bloc din apropierea Pasajului Lujerul, cartierul Militari.

O femeie, "din comitetul de bloc", ne spune că reviziile se fac şi că nu a auzit să fie probleme cu lifturile din cele cinci scări. Totuşi, tot ea completează că "s-a întâmplat să rămână cineva în lift, să zicem un sfert de oră, dar se mai întâmplă".

Blocul în care stau cei doi este construit în 1967. Liftul este tot de pe atunci. Victor Popescu stă într-un bloc din apropiere, de pe Bulevardul Uverturii, şi spune că "vin băieţii repede şi repară", atunci când sunt probleme. Deşi spune că este mulţumit de liftul din scara sa, omul admite că "se blochează, cam o dată la trei săptămâni".

Realitatea: mii de lifturi trebuie schimbate

ISCIR, instituţia care se ocupă cu inspecţia Instalaţiilor de Ridicat, compară situaţia lifturilor de astăzi cu cea a maşinilor vechi. "Dumneavoastră aveţi o maşină, să zicem o Dacie, sau un Trabant. Veniţi să faceţi ITP-ul, apoi mergeţi şi remediaţi defecţiunile şi vă merge maşina", spune un reprezentant al instituţiei, pentru evz.ro.

Deşi nu poate spune câte blocuri au nevoie de reparaţia capitală sau înlocuirea liftului, reprezentantul ISCIR admite că ar prefera ca "toate ascensoarele să nu aibă mai mult de 15-20 de ani". Din păcate, multe dintre cele aproape 40.000 de lifturi ale României au o vechime mai mare de 30 de ani. Cele mai multe lifturi au fost montate între 1970 şi 1980.

Numai în Bucureşti sunt 16.000 de lifturi. În urmă cu câţiva ani, societăţile care montează lifturi s-au întâlnit, la invitaţia ISCIR, la Braşov. Atunci, a fost propus un proiect de înlocuire a lifturilor din oraşele ţării. Societăţile propuneau ca ele să acceseze un împrumut de la bancă, să înlocuiască lifturile vechi şi asociaţia de proprietari să plătească în rate, ca un credit. "Venea foarte puţin pe lună pentru fiecare locatar. Dar nu au vrut, iar proiectul a căzut".

Inginerii de specialitate, dar şi locatarii, spun că potrivit ar fi un program de genul reabilitării termice. Astfel, dacă statul ar subvenţiona lucrările de reparaţie sau înlocuire a lifturilor, locatarul ar fi mai motivat să participe la program.

"Multe dintre lifturile din România sunt depăşite din punct de vedere al standardului. Eu nu cred că o să reuşim să schimbăm aceste lifturi, pentru că oamenii nu îşi permit", spune Liviu Dionisă, inginer la o firmă care se ocupă şi cu montarea de lifturi. El spune că multe dintre blocurile care şi-au schimbat elevatoarele sunt acelea "care au bani, cum sunt cele care au reclame pe ele. Asociaţia primeşte bani şi decide ce face cu ei. Unele repară sau înlocuiesc lifturile". "Pentru că sunt depăşite, ne e frică" "Durata medie a unui lift este de 20 de ani", spune Dionisă. Alt inginer în domeniu, Dragoş Salomea, spune că, în orice caz, "după 30 de ani, se recomandă înlocuirea liftului".

"Desigur, mi-ar plăcea să am un ascensor nou, mai silenţios, care să nu se mai zdruncine aşa. Dar, dacă nu au fost făcute eforturi în toţi aceşti ani, nu cred că statul va oferi tocmai acum bani pentru asta", spune reprezentantul ISCIR. El spune că, la numărul de accidente provocate de defecţiuni ale liftului, ţara noastră nu are parte de o statistică groaznică.

"Putem spune că ne lăudăm cu numărul - mic - de accidente. Probabil şi pentru că, la noi, pentru că sunt depăşite, ne e frică", adaugă reprezentantul ISCIR, care a dorit să rămână anonim. În urmă cu câţiva ani, Rusia a avut un program de reabilitare a ascensoarele din blocurile de locuinţe. În urma acestuia, aproape 70% dintre lifturi au fost înlocuite. Investiţia a aparţinut, în procent de circa 60%, statului rus, diferenţa de sumă fiind plătită de asociaţia de proprietari. Citiţi şi: O studentă din Cluj a murit după ce a căzut în puţul unui lift