În urmă cu 40 de ani, pe 11 aprilie, era lansată Apollo 13, cea de-a treia misiune umană a NASA al cărei scop era de a ajunge pe Lună. Primele două misiuni, Apollo 11 şi 12, reuşiseră.

Însă la numai două zile de la plecare, o defecţiune a sistemului electric al unuia dintre rezervoarele de oxigen din modulul de comandă a produs o explozie ce a dus la defectarea ambelor rezervoare de oxigen şi la pierderi de energie electrică.

Obiectivul iniţial al misiunii ce costase 4,4 miliarde de dolari a fost abandonat, noua ţintă fiind de a-i aduce înapoi pe Pământ pe cei trei astronauţi: James Lovell, comandantul misiunii, John Swigert, pilotul modulului de comandă şi Fred Haise, pilotul modulului lunar.

Cei trei ar fi trebuit să exploreze formaţiunea Fra Mauro, numită astfel după craterul uriaş cu un diametru de 80 de kilometri aflat în interiorul ei.

Fra Mauro este o formaţiune deluroasă despre care se crede că s-a format din resturile rezultate după ce un corp ceresc a lovit Luna, formând totodată şi un crater uriaş, care s-a umplut ulterior cu lavă (Mare Imbrium). Cu resursele limitate

Pe drumul spre Lună, la 321.860 de kilometri de Pământ, rezervorul de oxigen numărul 2 al modulului de serviciu a explodat, ceea ce a făcut să se defecteze şi celălalt rezervor. Conţinutul lor s-a scurs timp de mai multe ore, iar toată rezerva de oxigen a acestui modul s-a terminat.

Defectarea modulului de serviciu făcea imposibilă o întoarcere pe Pământ după o eventuală aselenizare. Astfel, echipajul a oprit modulul de serviciu şi a folosit modulul lunar pentru a se întoarce pe Pământ.

Iniţial, Apollo 13 fusese pe o traiectorie de liberă întoarcere, care ar fi avut ca rezultat întoarcerea automată pe Pământ, fără să fie necesară pornirea vreunui motor. Ea fusese însă părăsită pentru a realiza planificata aselenizare la Fra Mauro.

Pentru a reveni la traiectoria de liberă întoarcere, a fost pornit sistemul de propulsie pentru coborâre al modulului lunar. El a mai fost pornit apoi după cea mai mare apropiere de Lună pentru a accelera întoarcerea.

Consumabilele din modulul lunar aveau ca scop întreţinerea a două persoane timp de două zile, însă acum la bordul său se aflau trei astronauţi. De asemenea, pentru a păstra mecanismele de menţinere a vieţii şi sistemele de comnunicaţie operaţionale până la întoarcere, multe dintre aparatele modulului lunar au fost oprite. Nivelul redus de energie electrică a dus la scăderea temperaturii interne. Când Apollo 13 s-a apropiat de Pământ, echipajul a renunţat la modulul de serviciu. Modulul de serviciu, fotografiat după separare. Astronauţii au observat că lipsea un întreg panou care conţinea pilele de combustie şi rezervoarele de hidrogen şi oxigen. Sursa: NASA / Kipp Teague „Nu sunt o persoană superstiţioasă ...”

După ce a fost abandonat şi modulul lunar Aquarius, modulul de comandă Odyssey a aterizat în siguranţă în Pacific, la data de 17 aprilie. Echipajul era într-o stare bună, mai puţin Haise, care suferea de o infecţie a tractului urinar din cauza lipsei de apă.

După ce misiunea s-a terminat cu bine, s-au făcut şi speculaţii legate de motivul pentru care misiunea a avut probleme. Una dintre explicaţii a fost cifra 13: Apollo 13, lansat la 13:13, ora din Houston, a început să aibă probleme la două zile după lansare, pe 13 aprilie.

Însă Lovell şi-a început conferinţa de presă de după misiune foarte simplu: „Nu sunt o persoană superstiţioasă ...”. Comandantul misiunii, James Lovell (centru), în timpul recuperării astronauţilor din Oceanul Pacific. În spate se vede modulul de comandă. Sursa: NASA / Ed Hengeveld