Există numeroși politicieni, persoane publice și oameni simpli care se plâng de violența ce răzbate din desenele animate. EVZ propune o dezbatere despre adecvarea acestora la diferite vârste.

Piaţa TV din România numără trei canale importante pentru copii, la care se adaugă alte zece care vizează acelaşi target. Concurenţa e mare şi ratingurile impresionante pentru nişte canale de nişă, deci e mare şi presiunea.

Recent, prezentatorii unui program matinal au făcut o glumă deocheată pe seama unei secvenţe dintr-un desen animat de pe Minimax. În filmul cu pricina, o prinţesă vrea să primească nişte purceluşi de la un tânăr porcar, care îi cere în schimb să-şi ridice fusta. De aici, scandalul, care a ajuns până la CNA.

În realitate, celor care au văzut desenul nu li s-a părut nimic vulgar. Copiilor, cu atât mai puţin. Dar incidentul e unul dintr-o serie mai lungă în care au fost implicate programe pentru copii.

În luna ianuarie, Cristina Pocora, deputat PNL, atrăgea atenţia că eroii din desene promovează deseori violenţa: „Desenele animate influenţează, uneori brutal chiar, viitorul copiilor noştri”, a spus Pocora.

Adaptarea, o problemă veche

Se pune, deci, problema adecvării programelor pentru copiii de diferite vârste. „Adaptarea e o problemă generală şi veche, în care se ţine să fie favorizaţi nişte autori care plac adulţilor. Poate peste 30 de ani targetarea va fi făcută aşa cum trebuie. Problema de acum nu trebuie să fie targetul, ci cantitatea de violenţă prezentă în desene şi lipsa de caracter educativ”, a declarat Iulian Comanescu, analist media.

„Există tendinţa să se creeze posturi de desene animate pentru o plajă restrânsă de audienţă, de exemplu Jim Jam - de la 6 luni la 3 ani. Cum desenul animat se adresează unei anumite categorii de vârstă, a apărut tendinţa de lărgire a plajei prin crearea filmelor pentru tineri”, a declarat Laurean Gherman, regizor de dublaj desene animate al studioului Empire.

Astfel, Disney a început, pe Jetix, cu „Sirenele”, şi acum continuă cu „Hannah Montanna”, cu „Fraţii Jonas”.

„Există un canal experimental, Smarty, cu o grilă structurată pe vârste: programele de dimineaţă sunt pentru vârste mici, cele de după -amiază pentru vârste mai mari, adolescenţii au programele de seară, iar superproducţiile sunt în weekend”, explică Gherman. Potrivit lui, în funcţie de vârsta telespectatorului, avem în România Bebe TV (pentru vârstele cele mai mici), Jim Jam, Minimax, Cartoon Network, Disney şi Animax.       

Tom şi Jerry - pentru toţi

Dar Tom şi Jerry, de exemplu, cărei vârste se potriveşte? „Din Tom şi Jerry ia fiecare ce îi place. Copiii îl simpatizează pe Jerry. Pe unde îl prinde pe Tom, pe acolo îl căptuşeşte, dar asta nu înseamnă că este violent. Nu există pericolul de a întrista un copil, finalul este întotdeauna haios şi fericit. Aceste desene pot fi urmărite de la 3 ani până la ce vârstă se doreşte”, spune specialistul.

„Există însă şi desene violente, dar cel mai periculos este felul în care percep copiii personajele negative. Desigur, ei nu iubesc fantomele din Scooby Doo, dar uneori personajul negativ e mai simpatic, are puteri, cum e, de exemplu, Mojo Jojo în «Fetiţele Power Puff»”, adaugă regizorul.

Foarte mulţi părinţi, atunci când încă nu sunt în poziţia de a decide la ce program să se uite copii lor, consideră că sunt desene animate mai violente şi altele mai puţin violente.

Laurean Gherman, el însuşi părinte, contrazice această abordare. „Nu cred că pe Cartoon Network se difuzează desene mai violente decât pe Disney. Decât Jim Jam, poate. Mai rea e dependenţa pe care o dau show-urile de desene animate. Copiii nu mai pot să se gândească la nimic altceva, merg la şcoală gândinduse că la ora 12.00, când ajung acasă, trebuie să vadă «Fraţii Jonas ». Dar mai mult mă sperie prostia şi prostul-gust”, precizează Laurean Gherman.               

Audienţele principalelor posturi TV pentru copii    

            

DIVERSE OPINII

„Avatar”, cel mai nou desen animat

Laurean Gherman lucrează în domeniul desenelor animate de 17 ani. De patru ani se ocupă de castingul pentru desene animate, la Empire Video Production, unde a dublat peste 1.000 de ore pentru TV şi câteva sute de titluri pe DVD.

El spune despre „Avatar” că e cel mai nou desen animat şi de spre povestea „Capra cu trei iezi” că e plină de violenţă, dar asta nu îndeamnă copilul la violenţă.

Avatar. „Cel mai nou desen este «Avatar», cu audienţă generală. Scena de sex a fost tăiată pentru a fi audienţă generală şi pentru a putea duce copii la cinema. În schimb, toată acea confruntare violentă este considerată audienţă generală deoarece co pii sunt atraşi de asta”, spune Gherman.

Animax. „Tot timpul a existat fascinaţia faţă de personajul de desen animat care poate face mult mai multe decât actorul. Și, fireşte, există desene animate pentru orice vârstă.

Poţi să faci orice cu un personaj animat. Stilul asiatic de a desena are un succes nebun în Japonia, sunt benzi întregi desenate, canale de desene animate pentru adulţi. Deci Animax e mai mult pentru adulţi”, e de părere Laurean Gherman.

Familia Simpson. „Reprezintă o problematică economică, politică, socială, care găseşte răspuns prin desen. Poţi să creezi un personaj care să aibă toate caracteristicle pe care nu le poţi găsi în realitate.

Familia Simpson este o tribună împotriva şomajului, a prostiei vecinului, a invaziei televizorului şi a multor altor lucruri”, spune regizorul. Capra cu trei iezi. „Când am ascultat prima dată, citită, «Capra cu trei iezi», m-am cutremurat. Cu capetele însângerate atârnate la geam… Nici «Făt Frumos din lacrimă» nu e deloc un basm fără violenţă. Dar asta nu înseamnă că îndreaptă copilul la violenţă. E adevărat, impactul vizual este altul”, conchide Gherman.         

INTERVIU

Gherman: „În «Bambi» apare puşca în cadru”

Cum erau desenele animate pe vremea lui Ceauşescu? Multe erau educative, cum ar fi „Mihaela şi Azorel”. Cu alea am crescut şi, probabil, de asta suntem atât de şocaţi acum de alte tipuri de desene. Mai vedeam şi „Bambi”, „Pisicile aristocrate”, „Albă ca zăpada”, „Ciocănitoarea Woody”.

Nu sunt de speriat armele personajelor de acum? Da, dar să nu uităm că „Bambi” începe cu mama puiului de căprioară, care este ucisă de un vânător, unul care trage cu puşca. Se vede puşca în cadru! Mi se pare cea mai tristă secvenţă din desenele animate ale tuturor timpurilor. Mai puţin crunte mi se par armele de azi, fiindcă personajele au arme de vânat monştri, vampiri sau fantome.

Ce spuneţi despre canalele generaliste ce difuzează desene? Generalistele merg mai mult pe superproducţii. Canalele de nişă sunt bazate mai mult pe show-uri, seriale, dau rar un lung metraj. „Ice Age” şi „Shrek” sunt pentru au dienţă foarte largă şi se pretează unui alt tip de canal TV, cu mai multă publicitate.