Prin Europa, pe două roţi, în scop caritabil

Doi români străbat Europa pe două roţi pentru a cumpăra biciclete pentru 30 de copii care cu greu ajung la şcoală, din cauza distanţei pe care o au de străbătut.

Gheorghe şi Radu sunt doi copii din judeţul Alba care, ca să ajungă zilnic la şcoala din Cugir unde învaţă, străbat peste 10 kilometri. Ei au norocul că pot merge pe bicicletă, dar şi neşansa că bicicletele sunt proaste şi efortul e dublu. Raul Cazan este un tânăr jurnalist şi promotor al traiului verde, al „slow food” şi un fan înfocat al mersului pe bicicletă. „Mama mea este profesoară în Cugir şi, în urmă cu câteva luni îmi povestea despre doi puştani care vin zilnic pe biciclete la şcoală, din cătunul Feteni, până în Cugir”. Ca ei, mai sunt alţii 28 care, ca să ajungă la şcoală din casele lor de prin creierii munţilor, au de parcurs până la 25 de kilometri zilnic. Şi nu toţi au biciclete. „Ei fac mountain biking în stare pură”, spune Raul, care a aflat despre ei pe când se afla în Statele Unite. A revenit în România pentru a-i cunoaşte pe viitorii campioni la mountain biking. Aşa a aflat că, din cauza crizei, maşina care îi transporta la şcoală nu mai există de un an  pentru că nu mai sunt bani de benzină şi de şofer. Situaţia celor 30 de copii, coroborată cu ideea unui prieten român care locuieşte în Marea Britanie de a face turul Europei pe două roţi, a devenit un proiect caritabil: Ride Across Europe. Raul şi Călin Gruia vor pleca pe 12 iunie cu bicicletele prin Europa, pentru a strânge 10.000 de euro necesari să cumpere biciclete şi căşti copiilor din Transilvania care trebuie să parcurgă distanţe kilometrice până la şcoală. Turneu de 2.000 km Traseul va dura aproape o lună şi mare parte din timp va fi petrecut prin Germania şi Austria, mai ales că aici respectul pentru ciclism s-a concretizat în infrastructură foarte bună. În total, cei doi români vor străbate 2.000 de kilometri pe două roţi. Obiectivul financiar al călătoriei este „ridicat şi prea optimist”, recunoaşte Raul, care speră însă să adune cel puţin 7.000 de euro care ar fi suficienţi pentru achiziţionarea de biciclete. „Vrem să îi strângem din donaţii prin PayPal, însă românii nu sunt mari donatori”. Englezii, însă, sunt mai darnici şi acest tip de fund raising prinde la ei. O altă soluţie, mai spune acesta, ar fi un sponsor corporate. Prin proiectul, iniţiat de asociaţia 2Celsius, cei doi vor să cumpere biciclete Premium de la DHS şi speră ca producătorul român să poată sponsoriza măcar o parte din acţiune. Bicicleta, soluţia pentru cătunele izolate Considerând iniţiativa lor ca un proiect pilot, cei doi tineri cred că bicicleta este cea mai bună opţiune pentru copii din cătunele izolate din Transilvania. Dar ideea este mult mai complexă şi ţine de sfera conceptului de „green collar economy”, sau piaţa locurilor de muncă verzi. Raul explică faptul că un job verde este acea slujbă care susţine o familie şi o carieră şi care, în acelaşi timp, contribuie direct la creşterea sau cel puţin conservarea calităţii mediului înconjurător. Definiţia îi aparţine unui teoretician al domeniului, Van Jones, care a ales termenul de gulere verzi (gulerele albastre simbolizau muncitorii cu slujbe manufacturiere). Iar industria producţiei de biciclete este un astfel de loc de muncă. „Asta se vede cel mai bine la uzina DHS de la Deva, unde bicicleta este produsă cap-coadă de 200 de angajaţi locali şi nu doar asamblată”, spune Raul, încântat de acest exemplu de bună practică. Dar acesta este doar primul pas al conceptului de gulere verzi. Paşii următori presupun programe de folosire a bicicletei la locurile de muncă, închirieri de biciclete, lobby pentru piste de biciclete şi promovarea ciclismului. De asemenea, faptul că localnicii au biciclete produse în ţară este o stare care depăşeşte o viziune îngustă de consumator şi generează un mic sistem economic local care funcţionează pe baza interdependenţei, deci a ecologiei. „Scopul este dezvoltarea şi câştigul”, dar marea finalitatea este protejarea mediului, combinată cu puţină caritate, explică tânărul. Un alt exemplu de producţie sustenabilă cu respect pentru biodiversitate şi cultură locală este producţia de brânză din Mărginimea Cugirului, care se produce de aproape un mileniu, după aceeaşi reţetă şi pe care localnicii o vând în piaţă în Cugir. Nu doar un proiect de caritate Raul precizează că iniţiativa 2Celsius nu este doar un alt proiect de caritate pentru copii necăjiţi pe care milostenia donatorilor i-ar face mai fericiţi câteva zile. „Sunt nişte copii inteligenţi, absolut normali, frumoşi şi sănătoşi, de la munte. Mănâncă cea mai sănătoasă hrană cu putinţă, trăiesc aproape de natură”, dar au o problemă legată de egalitatea de şanse privind accesul la educaţie. În cazul lor, bicicleta ar fi un mijloc de transport sustenabil, care nu are nevoie nici de mare întreţinere şi nici de investiţii ulterioare. „Ca să nu mai spunem că e amuzant, eficient şi sănătos. E de fapt o soluţie carbon 0”.