Vineri, 17 noiembrie 2017, tot ce mai mişcă în media din România a făcut să circule pe Internet şi micile ecrane un titlu care, cu mici excepţii, date din plictiseala de a sta cu mîinile în sîn, a sunat cam aşa: „PSD a adoptat Rezoluţia împotriva statului paralel şi ilegitim”.

Cu o seară înainte, în transmisia în direct de la Herculane, unde avea să se petreacă şedinţa CExN, am întrebat-o pe corespondenta TVR de la faţa locului, dacă, aşa cum circulă zvonul prin tîrg, PSD pregăteşte o Rezoluţie de sprijinire a Legilor Justiţiei.

Nu era o întrebare ca să mă aflu în treabă sau ca să dau transmisiei însuflețirea de rating care-i lipsea.

De mai multă vreme, de cînd a încolțit pe ogorul media știrea despre Legile Justiției pe cale de a lua drumul Parlamentului, m-am întrebat și am întrebat de ce nu-și asumă PSD aceste Documente, a căror adoptare întîmpină zvîrcoliri mai ceva decît ale dușmanului de clasă din proza proletcultistă la ivirea unei noi mărețe realizări a oamenilor muncii. Legile Justiției ajunseseră la un moment dat, din punctul de vederea al asumării politice, să fie ale nimănui. Tudorel Toader zicea că el doar lucrează la ele, ca un cofetar la un tort de nuntă: odată încheiată lucrarea, tortul, adică Pachetul de legi urma să fie predat nuntașilor.

Liviu Dragnea zîmbea ștrengar pe sub mustață cînd era întrebat de aceste Legi, sugerînd că după el e vorba de o pocnitoare de Crăciun la care meșterește în secret Tudorel Toader. Cît despre Mihai Tudose, el s-a ținut, ca de obicei, deoparte de orice consum de inteligență, după principiul Ne păstrăm pentru era post Liviu Dragnea.

Acum, iată, din nou se vorbea de asumarea Legilor de către CExN, principalul organ de conducere colectivă al PSD după Congres.

Curiozitatea mea era legitimă, așadar. Reporteriţa ne-a zis că despre aşa ceva nu se va discuta sau, oricum, PSD n-a informat presa asupra acestei decizii. Rezoluţiei, invocate în titlurile date de presă vineri după-amiază, îi lipsea minima pregătire, reclamată de un moment atît de forţos:

O Rezoluţie împotriva Statului Paralel. De aceea, am tresărit surprins: PSD își asuma printr-o Rezoluție mai mult decît promovarea unor legi în Parlament, fie acestea și ale Justiției. PSD își asuma lupta împotriva statului paralel.

Ca istoric al clipei, mi-am zis că trăiesc un moment pentru care nepoții și strănepoții mei or să mă invidieze. PSD era primul și singurul partid din Europa, din spațiul Euroatlantic, chiar, care denunța, într-un Document oficial, adoptat de un organism colectiv, existența Statului paralel și se autoproclama în război cu acest Stat. Surprinderea a fost una din trăirile provocate de titlurile prin care Presa a acoperit reuniunea de la Herculane.

Stînjeneala a fost o altă trăire. Titlurile luau din Document formula Stat Paralel şi ilegitim. Pleonasmul zgîrîia văzul şi auzul. Statul Paralel, Deep State, cum îi spune Donald Trump, e prin definiţie ilegitim deoarece e un stat paralel cu statul de drept, cu statul legitim. A spune, şi încă într-un document, Statul Paralel şi Ilegitim e ca şi cum ai spune Avansați înainte.

Cum nu cred în titlurile date de Presa noastră, mai ales cînd e în variantă on line, bolnavă după clickuri, am vrut să văd Documentul. M-am dus, cum era şi de aşteptat, la site-ul oficial al PSD. Nici vorbă de Rezoluţie.

Doar Declarația de presă ținută de Liviu Dragnea înaintea ședinței prin care se lepăda de teza că reuniunea e una dedicată unității în jurul lui. Slavă Domnului însă că toate site-urile o reproduseseră aşa cum o primiseră, fără prea multe amănunte, deşi un asemenea moment cerea reportaje de la faţa locului. O Rezoluţie a unui partid precum PSD – cel mai puternic din postdecembrism, partid de Guvernămînt, care denunţa existenţa unui Stat Paralel, reprezenta un eveniment, un eveniment istoric.

Un eveniment istoric și pentru că, așa cum am scris mai înainte, era o premieră și în istoria democrațiilor moderne. Orice eveniment istoric reclama amănunte, cît mai multe amănunte despre desfăşurarea sa. Evenimentului de la Herculane îi lipsea aşa ceva.

Explicaţia nu trebuie căutată în lipsa de profesionalism a presei. Ea îşi găseşte locul în chiar felul straniu în care PSD a cultivat acest moment. Rezoluţia a fost citită de Marian Neacşu, secretarul general al PSD, la conferinţa de Presă de după şedinţă. Normal era să fie citită în cadru solemn, în şedinţă, în transmisie directă. Normal era ca întreaga conferință de presă de după reuniune să fie consacrată Rezoluției. Precizări suplimentare, în declaraţii de la conferinţa de presă, Liviu Dragnea s-a străduit din răsputeri să meargă Pîş-Pîş în privinţa Rezoluţiei. Nici un alt lider PSD, nici măcar Mihai Tudose, nu s-a grăbit să invoce Rezoluţia. Impresia lăsată de liderii PSD a fost cea de strădanie ca Rezoluţia să treacă în spaţiul public cît mai neobservată.

Un fel de explozie pe care autorii s-au dat de ceasul morții ca nu cumva să bubuie. Desigur, Pîş-Pîşul e tipic politicii PSD sub conducerea lui Liviu Dragnea, transformat din cel mai puternic partid din România într-o formaţiune prudentă pînă la a fi fricoasă. Textul Rezoluţiei confirmă această impresie dată da felul în care a lansat PSD Rezoluţia.

Titlurile date de presă sînt niţel aiurea prin Raportare la conţinutul Documentului. Rezoluţia nu e dedicată denunţării Statului Paralel. E un document dedicat bilanţului Guvernării în cele 10 luni din 2017, de cînd a preluat PSD puterea, document în care Statul Paralel e invocat nu drept o primejdie pentru Statul de drept, pentru democraţie, ci ca un duşman al Guvernării PSD:

„Mai mult decît atît, acţiunile din ultima perioadă ale «Statului Paralel şi Ilegitim », disimulate de sub aşa-numita «luptă anti-corupţie», au drept scop evident hărţuirea şi, în ultimă instanţă, decapitarea puterii politice legitime alese, pentru ca această să nu îşi poată îndeplini Programul de guvernare angajat în faţa electoratului.

Se mizează astfel pe faptul că un eşec în realizarea beneficiilor pentru cetăţeni din Programul de guvernare va diminua şansele în viitoarele scrutine electorale pentru cele două partide politice din Coaliţia de guvernare. Aşadar, din dorinţa de a deţine controlul asupra puterii politice, «Statul Paralel şi Ilegitim» adoptă o conduită anti-naţională şi anti-cetăţenească, fiind dispus să blocheze toate politicile publice de creştere a veniturilor populaţiei, de creare de locuri de muncă, de susţinere a capitalului autohton sau de reformare a Justiţiei.” Că existenţa Statului Paralel, care durează de peste un deceniu, e o problemă de interes naţional şi nu de interes partinic nu trebuie să mai demonstrăm. A vorbi doar de pericolul întruchipat pentru Guvernarea PSD de Statul paralel înseamnă a micşora spectaculos proporţiile momentului de la Herculane.

Radiografiei aiuristice a Statului paralel i se adaugă soluţia – singura oferită de PSD în lupta cu Statul Paralel:

„Avînd în vedere toate aspectele de mai sus, PSD îşi manifestă susţinerea totală a majorităţii parlamentare PSD-ALDE, pentru adoptarea pachetului de legi care să asigure reformarea sistemului de Justiţie, conform deciziilor CCR şi Directivelor Europene, care să garanteze stoparea abuzurilor şi aplicarea aceloraşi principii de bază care guvernează actul de justiţiei în toate ţările europene cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.”

Dintr-un foc, PSD a reuşit să compromită şi Legile Justiţiei. Legile Justiţiei nu se justifică doar prin lupta împotriva Statului Paralel. Legile Justiţiei sînt cerute de o realitate mult mai largă. De la adoptarea celor trei Legi, în 2004, au trecut 13 ani.

13 ani de evoluţie a societăţii noastre şi de confruntare a Legilor cu dinamica vieţii. Legile Justiţiei sînt cerute de adaptarea Justiţiei la realitate, şi nu doar de lupta împotriva Statului Paralel.

Soluţia e aiurea şi prin raportare la lupta împotriva Statului Paralel. Această luptă presupune schimbări profunde şi în activitatea Instituţiilor de forţă, prin legi noi, menite a le supune unui control civil adecvat. Aşa ceva lipseşte din Rezoluţie. Analiza Documentului şi a felului în care l-a comunicat public PSD lasă loc următoarei ipoteze: Rezoluţia nu e un Document de luptă împotriva statului paralel. E un document de luptă al PSD în apărarea lui Liviu Dragnea.

E cam puţin pentru ceea ce-ar fi trebuit să fie un moment crucial. Ca de obicei în ultima vreme, PSD a ratat un nou moment în care ar fi putut face istorie.

Din teama bolnăvicioasă a lui Liviu Dragnea de a nu merge altfel decît pîș-pîș.