În plină campanie electorală pentru prezidențiale, o prostituată e abordată de un individ care îi propune să poarte microfon la o orgie plătită de politicieni, afaceriști și regi ai scenei. Femeia se duce la o agenție de contraspionaj și se „spovedește”, iar a doua zi cel care a vrut să o tocmească recunoaște totul nonșalant.

Următorul document din cele declasificate din dosarul asasinării președintelui John Fitzgerald Kennedy pare o pagină ruptă dintr-un roman de Raymond Chandler și dusă de vânt spre ușa unui bar din care răsună în difuzoare acordurile lui „Strangers in the Night”.

Totuși e un document oficial al FBI, din 1960, care arată că de ani buni o veche zicală a fost completată: totul e permis în dragoste, în război și politică. Actul arată și interesul pe care serviciile de pretutindeni îl acordă acoperirii informațiilor care circulă cu ajutorul presei.

Documentul este o notă internă a FBI, din 26 iulie 1960, și a primit viza finală de declasificare pe 29 august 2017. El face parte din lotul făcut public pe 27 octombrie. Agenții scriu:

„Subiectul este (Sue Young) o escortă de lux din Hollywood, prietenă apropiată de Fred Otash, detectiv particular din Los Angeles, condamnat anterior pentru influențarea curselor de cai. Pe 11 iulie 1960, ea a anunțat agenții biroului nostru din Los Angeles că a contactat-o Otash pe 10 iulie, cerându-i informații despre participarea sa la petreceri sexuale cu senatorul John F. Kennedy, cumnatul său, actorul de cinema Peter Lawford, Frank Sinatra și Sammy Davis jr.”

Cei patru bărbați care urmau să fie spionați sunt tot atâtea capitole din istoria modernă. John Kennedy, urmașul unei familii care valora miliarde, era senator dar candida la președinția SUA.

Lawford era un actor de succes la Hollywood, dar locul în grup îi era asigurat de căsătoria cu Pat, sora lui JFK. Lawford era o țintă nu atât datorită notorietății, dar abia își obținuse cetățenia americană și se bănuia că dorea intrarea în politică. Nu a făcut-o niciodată.

Davis jr era la acea dată unul dintre cei mai de succes entertaineri ai lumii.

Iar Frank Sinatra era.. The Voice.

Ei, alături de Dean Martin și Jerry Lewis, erau sufletul grupului numit The Rat Pack, regii distracției din Los Angeles și Las Vegas. Dar un grup cu o influență uriașă în politică și afaceri. În jurul grupului au roit în permanență și nume grele ale mafiei de sorginte italiană.

„Sue Young spune că i-a zis lui Otash că nu are cunoștință de asemenea activități în care să fie implicați respectivii bărbați. Atunci el a întrebat-o dacă știe alte escorte care ar fi putut participa la petreceri cu acești oameni. Ea a spus agenților că nu cunoaște nici bârfe despre astfel de petreceri nici fete încurcate cu vreunul dintre cei patru bărbați numiți de Otash.”

Fred Otash este simbolul lipsei de scrupule atât în munca de detectiv privat cât și în cea de documentarist pentru ziare de scandal. A murit în 1992, la 70 de ani, dar jurnalul său avea să fie descoperit de fiica sa abia în 2013. Din notițele sale a reieșit că a ”documentat” punând microfoane în casele unor celebrități ca Judy Garland sau Rock Hudson. Se spune că avea microfoane în casa din Los Angeles a frumoasei Marilyn Monroe chiar în ziua morții divei, 5 august 1962. În jurnal, Otash a scris: ”Am auzit-o murind pe Marilyn Monroe.”

”Pe 11 iulie 1960, agenții din Los Angeles au avut ocazia de a discuta cu Otash în biroul lui. În timpul discuțiilor el s-a contrazis – declarațiile sale se contraziceau – spunând că un client, nenumit și neidentificat, dorea să îl spioneze pe senatorul Kennedy în camera sa de hotel. A strecurat agenților și că revista ”Confidential” ”caută mizerii despre Kennedy și Lawford” pe care să le folosească într-o serie de articole planificate să apară înainte de alegerile din noiembrie.”

Senatorul Kennedy a câștigat alegerile din 1960, devenind al 35-lea președinte al Americii, dar a fost un mandat scurt, încheiat tragic, pe 22 noiembrie 1963.

”În seara de 11 iulie 1960, Sue Young le-a spus agenților că i-a telefonat Otash și i-a cerut să aranjeze o întâlnire cu senatorul Kennedy. El a sugerat că ar fi dorit ca ea să fie echipată cu un dispozitiv de înregistrare pentru a surprinde orice ”mărturisire indecentă” pe care ar putea să o facă senatorul. Ea spune că a refuzat sugestia și invitația.”

Revista Confidential a scris despre familia Kennedy zeci, poate sute de articole de la mijlocul anilor ’50 până în anii ’70.