Organismul european de control apreciază că „autonomie strategică” și „armată europeană” sunt concepte în ceață

Într-o analiză publicată recent, Curtea Europeană de Conturi Europeană nu își ascunde scepticismul cu privire la conceptele care au fost discutate deseori în ultimele luni, în termeni de apărare europeană.

„Unele concepte precum „autonomia strategică” sau „armata europeană” „rămân vaste și neclare”, asigură fără echivoc acest corp de control.

Așa cum este definită de Strategia globală a Uniunii Europene (EUMS), adoptată în 2016, autonomia strategică reprezintă „capacitatea de a acționa și de a coopera, ori de câte ori este posibil, cu partenerii internaționali și putând opera în mod autonom unde și când este necesar”.

În ceea ce privește conceptul de armată europeană, el este dificil de definit. Așa cum a explicat Florence Parly, ministrul francez al Forțelor Armate, folosind această expresie „UE dorește să-și poată asigura propria securitate”.

Însă, pentru alții, este vorba despre înființarea, în cele din urmă, a unei „armate federale europene”, care, așa cum stau lucrurile, nu are nicio șansă de a reuși. În orice caz, acest lucru este subliniat de analiza Curții de Europene de Conturi.

„Nu toate statele membre ale UE au aceeași definiție a apărării europene. Lipsa unei culturi strategice comune sau a aceleiași viziuni asupra utilizării forței, însoțită de un proces unanim de luare a deciziilor, face puțin probabil ca statele membre să ajungă la un consens pentru a desfășura forțe și acțiuni militare la nivel înalt”, arată Curtea.

Mai mult, unii experți consideră că, dacă este împins prea departe, conceptul de armată europeană ar putea exacerba diviziunile dintre statele membre ale UE , se arată în document. În plus, este nevoie de mai multe elemente „cheie” (forțe permanente finanțate de un buget comun, control politic, lanț de comandă, luarea deciziilor, etc)

Or, analiza Curții subliniază că aceasta ar implica „transferul drepturilor suverane de la nivel național la nivel supranațional al UE, situație respinsă de mai multe state membre. Nu ar fi suficientă fuzionarea tuturor armatelor țărilor UE pentru ca o astfel de idee să devină realitate.

Într-adevăr, cheltuielile totale pentru apărarea celor 28 de state membre au atins un nivel de peste 200 de miliarde de euro în 2017, al treilea cel mai mare buget militar din lume. Și dacă adăugăm efectivele, teoretic UE ar avea a doua cea mai mare armată din lume, chiar și după reducerile bugetare din ultimul deceniu.

În domeniul industriei armamentului, UE este pe locul trei printre cei mai mari exportatori de armament, dar numai datorită rezultatelor obținute de o mână de țări membre.

"Capacitățile militare ale statelor membre sunt, de asemenea, caracterizate prin numeroase duplicate și fragmentare semnificativă, care afectează interoperabilitatea forțelor armate europene. În 2017, în UE au fost utilizate 178 de sisteme de arme diferite, comparativ cu 30 în Statele Unite. Marea varietate de sisteme utilizate - și, prin urmare, absența unor standarde tehnice comune - interferează cu interoperabilitatea diferitelor forțe armate din Europa ", subliniază Curtea Europeană de Conturi, citată de Opex 360.

Și, dincolo de limitele impuse de Tratatele europene privind politica comună de securitate și apărare (PSDD), această „fragmentare” nu funcționează în favoarea autonomiei strategice europene, al cărei avocat înfocat este președintele Franței, Emmanuel Macron.

„În acest moment, statele membre ale UE sunt departe de a avea capacitățile militare pentru a atinge nivelul ambiției militare a Uniunii”, insistă instituția europeană. Astfel, potrivit unui studiu realizat de Institutul Internațional pentru Studii Strategice și Societatea Germană de Politică Externă , " autonomia strategică la nivel european este limitată la capătul inferior al spectrului operațional. "

Mai mult, în spatele conceptului de autonomie strategică, există ideea că UE trebuie să-și reducă dependența de Statele Unite. Și încă suntem departe de cont.

Dar, dacă ar trebui să se apere împotriva unei agresiuni militare limitate, fără să se bazeze pe Statele Unite, statele membre ale UE aliați NATO ar trebui „să investească între 288 și 357 miliarde de dolari pentru a completa deficitele de capacitate. "

De aici, importanța NATO pentru multe state UE. Acestea nu au însă aceeași percepție asupra amenințărilor și nu împărtășesc o viziune comună asupra rolului Uniunii Europene în problemele de apărare. Mai mult decât atât - și aceasta este, de asemenea, o mare problemă cu ideea de „armată europeană” - au diferite cadre instituționale și reguli de implicare, în timp ce afișează poziții diverse și variate cu privire la utilizarea forței militare.

Cu toate acestea, UE a lansat inițiative pentru consolidarea acestei autonomii strategice, inclusiv revizuirea anuală coordonată a apărării, EACD, cooperarea structurată permanentă și Fondul european de apărare.

Dar, Curtea de Conturi Europeană este prudentă. „În ceea ce privește impactul acestor noi inițiative ale UE și creșterea rapidă a cheltuielilor care le revin, mai mulți factori cheie ai eficienței acestora nu sunt încă îndepliniți sau rămân necunoscuți”.

"Apărarea înseamnă crearea unor capacități militare reale, capabile în mod clar de a descuraja orice amenințare potențială", a spus Juhan Parts, membru al Curții de Conturi Europene. „Dacă lipsesc factori cruciali pentru succes și obiective clare, inițiativele actuale de apărare ale UE vor rămâne probabil literă moartă și nu vor obține rezultate”, a adăugat el.