Teodora din Alexandria a trăit în a doua jumătate a secolului al Vlea. Căsătorită, cade în păcatul adulterului, şi, mustrată de conştiinţă, se îmbracă în haine bărbăteşti pentru a nu fi recunoscută şi se retrage la o mănăstire de călugări dându-se drept „monahul Teodor”.
Uimeşte mănăstirea cu nevoinţele, postul şi lacrimile sale. O tânără uşuratică îl acuză pe „Teodor” că a lăsat-o însărcinată. Sfânta nu se dezvinovăţeşte, socotind că merită să sufere pentru vechiul său păcat, acceptă să fie izgonită şi creşte copilul acelei femei într-o pădure pustie.
După şapte ani, este primită înapoi de stareţ şi, după alţi doi, moare. Abia atunci, fraţii descoperă că era femeie şi deci nevinovată de acuzaţia adusă. Prin pronia dumnezeiască, soţul sfintei ajunge să se călugărească la aceeaşi mănăstire, locuind chiar în chilia soţiei.
Recomandările noastre
