V-aţi săturat de pâinea industrială proastă, care se fărâmiţează, mucegăieşte? Nu aţi simţit niciodată înşelăciunea şi minciuna marilor producători de pâine, când se strică mai devreme produsul decât termenul de pe pungă? Nu poftiţi la cinstita pâine ţărănească, gospodărească, pe care ţăranii noştri au renunţat să o mai prepare?
Într-o recentă călătorie la Sighişoara, la o conferinţă Slow Food, m-am întâlnit cu un tânăr care se recomanda, prin cartea de vizită, artizan brutar. Iulian Duţu. De felul său, un fost bucureştean, retras din marea capitală a României, tocmai unde? La Sălaşu de Sus, în satul Râu Alb. Adică în Ţara Haţegului. Ce este un artizan brutar ? Este un meseriaş al pâinii, care încă mai există şi renaşte. Dar în Occident, mai ales în Franţa. Acolo, tradiţia morilor de localitate, a franzelăriilor, pe cale de dispariţie, este recâştigată.
Artizanii brutari pe nume Ştefan, Iulian, Irina, Molnar
Nu este vorba de o afacere şi nu este vorba numai de făină. Mai este nevoie de şi un cuptor. Bun, funcţional, potrivit pentru pâine muncită cu mâinile şi sufletul. Este nevoie de ştiinţa de a face pâine numai la comandă. Fără adaosuri şi fără drojdie. Numai cu maia. Şi de multă dragoste de pâine. În România, aceşti pasionaţi ai pâinii, care suferă pentru că făina românească este proastă, testează felurite combinaţii, le încearcă în fel şi chip, până descoperă că trebuie să aleagă făina de import. După întâlnirea de la Sighişoara, am descoperit că Iulian nu este singurul.
El mi-a povestit de Ştefan. Un tânăr, de data asta aflat în Bucureşti, care prepară artizanal peste 15 feluri de pâine. Ştefan Gheorghiu iubeşte facerea pâinii, împreună cu soţia sa Irina. Am descoperit, în Franţa, nişte hippioţi de-ai locului, francezi, în cadrul întâlnirii Euro Gusto, la Tours. Oamenii acei, ca arătau precum nişte amish americani, frământau pâine, trăiau munca asta simplă, creştineşte. Am stat de vorbă cu ei, plin de emoţia acestei retrăiri a misterului unei meserii, brutăritul, care redă pâinii, valoarea de hrană. Aşa cum au redat această valoare şi Creatorii de pâine care veneau la Târgul Ţăranului.
Feluri felurite de pâine fără drojdie
Şi ce este minunat? Doar cu maia, aşa produc pâine aceşti oameni. Care se numeşte Pâinea lui Mihoc. Cu in. Cu susan. Cu mac. Cu dovleac. Cu floarea soarelui. Cu măsline. Cu mălai. Cu ovăz. Pâine ţărănească. Citind aceste cuvinte, înţelegem că este vorba de renaşterea unui respect pentru consumatori, pe care fabrica industrială de pâine, deşi îşi face reclamă la greu, nu îl poate egala şi nici nu îl poate oferi.
Renaşte dragoste de pâine, în parte la oraş cu o nouă generaţie de tineri, în parte la ţară, cu cei care se întorc acolo. Înseamnă reîntoarcerea la viaţă a unei culturi ţărăneşti, revenirea cu faţa şi sufletul către consumatori. Aceştia pot şi trebuie să devină co-producători. Să fie iubiţi creatorii de pâine! Citiţi şi:
- Cum suntem păcăliţi cu pâine neagră şi alimente tradiţionale
- Cum păcălesc brutarii o ţară întreagă. VEZI cum se fabrică "pâinea neagră"
- Pâinea neagră, contrafăcută cu aluat vopsit. Cum poţi să te aperi de această bombă alimentară!
- Campanie EVZ: Schimbaţi etichetele de pe pâinea neagră
Recomandările noastre
