Comentatorii care au analizat scandalul de corupţie de la Cluj nu au reuşit, cred, să răspundă convingător la întrebarea: cum îl ajută pe Traian Băsescu arestarea primarului Sorin Apostu, omul de încredere al lui Emil Boc?
Este evident că un astfel de caz de corupţie afectează nu doar în imaginea premierului, ci şi în cea a şefului statului. Chiar dacă pretinde că a fost dezamăgit de PDL, chiar dacă a încercat să paseze mare parte din responsabilitate pe umerii lui Boc- susţinând că premierul ştia de şase luni de încrengătura mafiotă de la Cluj- preşedintele nu poate rămâne cu imaginea nepătată. El a instalat şeful guvernului, el l-a sprijinit public, inclusiv în ultimele şase luni, drept urmare nu se poate delimita atât de uşor. Mi-e greu să cred că Traian Băsescu vrea să joace din nou rolul cavalerului anticorupţiei. Nu convinge, dovadă cota scăzută de încredere. În 2009, când degradarea nivelului de trai a fost ţinută în frâu prin decizie politică, a câştigat alegerile. Astăzi, când criza a lovit din plin, ar fi o carte perdantă.
Nu cred că şeful statului are vreun interes să destabilizeze PDL înainte de marea bătălie electorală de anul viitor. Este evident că partidul va avea dificultăţi majore în a obţine un scor bun în alegeri, care să-i permită lui Traian Băsescu să îl păstreze la putere şi după 2012. Cu dispozitivul de campanie destructurat de procurori, democrat- liberalii sunt victime sigure în faţa USL. Ocupaţi cu drumurile la DNA, nu vor putea pregăti maşinăria de strâns voturi. Atâtea câte au mai rămas. În plus, vor avea de explicat alegătorilor de ce au furat atât, într-o perioadă în care populaţia a sărăcit. Eşecul nu poate fi astfel evitat. Mă îndoiesc că şeful statului este încântat de această perspectivă. Cum, de altfel, nu cred că Traian Băsescu urmăreşte înlocuirea premierului Emil Boc. O criză politică majoră ar fi devastatoare, într-o perioadă în care contextul economic internaţio-nal este atât de fragil. Din fericire, lupta anticorupţie nu mai este de mult o afacere exclusiv românească. De eficienţa ei depinde păstrarea echilibrelor financiare ale economiei româneşti. Orice politician care ar încerca să pună piedici procurorilor ar transforma România într-o nouă Grecie. În condiţiile în care recesiunea se va prelungi ani buni de acum încolo, orice semn că instituţiile autohtone mimează eradicarea acestui flagel poate duce la blocarea finanţării externe, iar România n-ar putea să-şi acopere deficitele. Desigur, ţările europene potente economic sunt mai mult decât interesate să ne sprijine financiar, pentru a evita intrarea ţării noastre în dificultate. Cine îşi închipuie însă că vor băga la nesfârşit bani într-o ţară în care corupţia generalizată duce sigur la faliment se înşală amarnic. Trista experienţă grecească, care a adus zona euro foarte aproape de prăpastie, i-a făcut pe marii contribuabili la bugetul UE intoleranţi faţă de corupţie. Dacă vrea să se finanţeze în continuare, România nu are de ales decât să continue combaterea ei într-un ritm şi mai alert.
Din acest motiv, Traian Băsescu i-a avertizat public pe demnitarii corupţi că nu vor scăpa. De aceea Emil Boc a reacţionat atât de prompt faţă de scandalurile de corupţie, prin excluderea din PDL a celor implicaţi. De aceea, serviciile secrete pun umărul la destructurarea reţelelor mafiote. Pentru ca România să nu intre în faliment. Din fericire, instituţiile româneşti nu mai pot mima implicarea. SUA, Uniunea Europeană ştiu exact cât se fură în România. Când americanii s-au apucat să caute conturile celulelor teroriste din băncile europene au găsit sume impresionante pe numele unor conaţionali. Au informat apoi instituţiile româneşti pe canale specifice. Mai rămâne doar ca justiţia să demonstreze caracterul ilicit al banilor. Ceva îmi spune că o va face. Nu există o altă cale.
Recomandările noastre
