Astăzi se împlinesc 136 de ani de la naşterea Reginei Maria. Cea care avea să devină, în 1914, Regina României, Maria Alexandra Victoria, principesă de Marea Britanie şi Irlanda, s-a născut în 1875, în Eastwell-Park, tatăl fiind Alfred, duce de Edinburgh, fiu al reginei Victoria a Angliei, iar mama, ducesa Maria Alexandrova, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Ultima romantică - aşa cum a fost supranumită, aminteşte în memoriile sale, "Povestea vieţii mele", despre aniversarea zilei sale de naştere. Puncte de reper: anii 1917 şi 1918.
"Era mai bine să mă prefac"
Iată ce nota despre aniversarea zilei sale de naştere din 29 octombrie 1917: "A 42-a aniversare a mea. Serbez pentru a doua oară ziua de naştere în timp de război. Sunt astăzi o pribeagă, departe de căminul meu, dar nu încă de ţara noastră, slavă Domnului! Poate că va veni şi aşa ceva, dar trebuie să-mi ţin fruntea sus oricare ar fi soarta. Soarta noastră în clipa de faţă e aspră şi primejdioasă (…). Azi m-am sculat pentru dejun, m-am îmbrăcat în alb şi-am primit felicitările tuturor, mari şi mici, şi nu am vorbit nimănui de ceea ce era în sufletul meu. Dacă aş fi plâns, ar fi fost un dezastru, căci ştiu că atunci toate m-ar fi făcut să plâng; era mai bine să mă prefac că nu-mi aduc aminte. Nu-mi aduc aminte... Darurile ce-am primit erau cam ciudate. Ileana mi-a adus patru boboci de raţă şi copiii mei cei mari mi-au dat un porc enorm! Toate astea pentru cantinele mele de prin sate. Nando mi-a dat bani să împart la săraci; şi alţii mi-au adus tot parale: colonelul Rosetti, Miss Woodfield, Miss Milne, Marioara Ventura, aceasta din urmă mi-a dat 7.090 de franci, pe care îi câştigase la teatru. Şi toate bietele flori ce se aflau în Iaşi mi-au fost aduse, flori aşa de anemice, aşa de triste, ultimele flori ale anului. S-au servit mâncăruri foarte bune, din care n-am gustat decât cu mare socoteală. Prinţul Stirbey, ca şef al casei noastre, rosti o cuvântare cât se poate de potrivită, în care pomeni de întâmplările trecute, ceea ce făcu să-mi curgă lacrimile, care toată vremea fuseseră atât de aproape de ochii mei".
"Îmbătrânesc şi e păcat"
Arc peste timp până în anul următor, respectiv 1918, tot 29 octombrie: "A 43-a aniversare a naşterii mele. Îmbătrânesc şi e păcat. Mai am atâtea de făcut; e păcat pentru că fiecare an trebuie să-mi ia ceva din frumuseţea mea.
Poporul meu totdeauna a fost mândru de ea. A fi frumoasă era privit întrucâtva ca una din îndatoririle mele regale. Totuşi, singura îndatorire în care nu am nici o răspundere. N-am fost niciodată deosebit de îngâmfată de chipul meu, însă el mi-a fost ca un prieten (…). Am dat un mare dejun, dar ploaia n-a încetat toată ziua (...) Oare ce-mi va aduce a 43-a zi de naştere a mea?…".
<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/01GsAnKEAsA" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/o1nqeA_I8Zc" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Recomandările noastre
