Cunoscutul actor împlineşte, astăzi, 52 de ani. Într-un interviu acordat "Evenimentului Zilei", Claudiu Bleonţ vorbeşte despre ce oameni i-au marcat existenţa şi despre cum va petrece de ziua lui.
EVZ: Claudiu Bleonţ, spune-ne o întâmplare veselă din viaţa ta. Claudiu Bleonţ: Asta ţine de o stare de spirit, ştii? Cel mai bine a fost când am descoperit râsul lui Zorba Grecul. Am fost întotdeauna curios să aflu cum este la petrecerile actorilor? Beţi, vă îmbătaţi, glumiţi, aruncaţi cuvinte urâte? Actorul este ca orice fiinţă a speciei umane. În măsura în care nu jigneşti, nu depăşeşti nişte limite. Nu faci petreceri cu scopul de a te îmbăta. Anul 2011 mai are de evoluat. Ce îţi doreşti de la anul 2011? Nimic. Viaţa ne oferă întâmplări cu care intrăm în armonie, e un prilej de încântare. Nu am planuri, mă las purtat de val. Pe 1 septembrie am o premieră la Slatina, cu piesa "Măgura". Trece-i neapărat aici pe regizorul Andra Negulescu şi George Smarandache, autorul romanului care a inspirit piesa. Este o piesă cu olteni, cu iubire oltenească. Iubesc Oltenia. Mi-am lăsat mustaţă ca acolo, hâtră, pe oală. La olteni, dacă îl vezi pe unul în trening nou ştii sigur că s-a căsătorit. Aveţi vreun personaj acolo în trening? Da (râde). Există vreo coincidenţă care ţi-a marcat existenţa? Da, aceea că am fost coleg la Petroşani cu formidabila Magda Catone. Cu piesa "Un bărbat şi mai multe femei".
La ce vârstă ai simţit că viaţa îţi este un adversar mult superior? De unde ai înţeles tu asta? Am centură verde la Aikido, asta să nu o scrii. Ai spus că te laşi purtat de val… Eu nu sunt în competiţie cu viaţa, eu mă bucur de ceea ce ea îmi oferă. Nu uita, chir eu ţi-am spus de râsul lui Zorba Grecul, personaj extraordinar. Zice "Wonderful disaster" (Minunat dezastru -n.r.) şi începe apoi să danseze. Viaţa te duce mai departe. Ai dragoste pentru ceva sau cineva din istoria noastră recentă? Da, România. Păi, România nu e vie. Ba e vie!
Ăştia la televizor zic că e în moarte programată. Asta să n-o credem noi. Spune-mi o cifră de la 1 la 10. 9.
Ne puteți urmări și pe Google News
Incorect, a fost 8. Nici voi, actorii, nu le ştiţi pe toate. Corect. E moartă România, nici lumea nu mai vine la teatru. Tu când ai fost ultima oară la teatru? Acum vreo 10 ani, mai mult. Şi-atunci cum vorbeşti de un fenomen pe care nu-l cunoşti? România îmi place aşa cum este şi o să mor în acest neam. România este sprijinită de milioane de necunoscuţi, de cei care nu sunt pe sticlă. România există pe multe straturi, să ne onoreze această şansă că ne-am născut români. Sunt un om fericit. Sunt 21 de ani de altfel de a trăi. Înainte de ăştia 21 au fost alţi ani de altfel de a trăi? Nu încerca să cobori discuţia. Acum călătorim, sunt paşapoarte… Privită de departe, România pare acum ca o casă de nebuni unde se ceartă toţi pentru salarii. Este doar o parte, o felie. Avem nevoie şi de păpică, dar să nu trăim doar pentru asta. Woody Allen spunea: "Vrei să îl faci pe Dumnezeu să râdă? Spune-i planurile tale pe următoarele două săptămâni". Auzi, George, vrei să-l faci să râdă? Păi, Dumnezeu e ca serviciile secrete chineze - ştie toate planurile... Te poţi lupta şi scenariul să se schimbe în timpul acestei lupte...
Protectorii artelor au dispărut ca specie? Fără glumă, Gaddafi era un protector al artelor. Mecenatul mai există, dar în zona mea de preocupări nu intră manageriatul artei. Mâine (sâmbătă, n.r.) e ziua ta. Aveţi un ritual al familiei pentru ziua de azi şi cea de mâine? Nimic special. Andra e plecată la Aikido. Eu o să merg la sală, la Radisson hotel, la recuperări. Te împachetează? Nu, fac mişcare.
Mişcarea l-a făcut pe om. Da, şi omul a făcut totul (râde). Cum vezi situaţia breslei actoriceşti de azi? E în continuă transformare. O fi bine, o fi rău? E sigur bine. Te adaptezi sau dispari.
E criză. Una zice gura, alta face curul. E şi un trend la noi cu revendicări, dat şi de bugetari, şi de alţii. Când n-am fost popor de războinici, am fost bocitoare. La război se mai merge şi cu bocete. Dar cred că, în general, suntem popor de luptători. Ce-i doreşti României de ziua ta? Frumoasă întrebare.
Să scriu asta? Scrie. (Pauză) Nu m-am gândit. Pot să-i spun că o venerez.
Dacă locuiai într-un apartament fără apă rece din Vaslui, cu vecini care-ţi dădeau maneaua la maxim, ai fi spus la fel? Trăiesc în 3 camere, cu 5 pisici. Sunt oameni în România care trăiesc cu puţină mâncare şi se roagă zi şi noapte pentru ţara asta. Insist. Care este personajul pe care îl admiri cel mai mult din istoria recentă? Sportivii, sunt oameni de acţiune. Uite, pe Ivan Patzaichin. Pe Gabi, Szabo, pe Nadia Comăneci, pe Marius Urzică. Am făcut şi eu scrimă, ştiu ce înseanmnă. Ce invitaţi vei avea la petrecere? Nu e nimic planificat, la noi se întâmplă totul ad-hoc. O să văd după cum ne trezim. Poate nu va fi nimic, poate mor în somn, nu? Ne place viaţa simplă. Poate, pur şi simplu, mă voi trezi şi îmi voi pregăti o salată de roşii. Îl invitaţi atunci pe "Ministrul Alimentaţiei". Spre ruşinea mea, nu îl cunosc. Nu am televizor de 8 luni.
Un measaj pentru cititorii EVZ? Să citească EVZ şi să facă evenimente demne de condiţia de a fi români.
Recomandările noastre
