Cazul Scaleţchi. Condamnat la moarte şi la şpagă

A fost comandant de navă la 26 de ani şi a fugit din ţară cu vaporul. A scăpat de plutonul de execuţie. Se dă apărătorul drepturilor omului şi e acuzat de trafic de influenţă şi şpagă.

La 26 de ani, în plin regim comunist, avea lumea la picioare. Era cel mai tânăr căpitan de cursă lungă din Europa, femeile roiau în jurul său, bani avea cu nemiluita şi călătorea pe tărâmuri unde românii ajungeau doar în vis. Aroganţa şi prostia l-au dărâmat. A ales să fugă din ţară. Nu oricum, ci cu un mineralier de 12.500 de tone. Aproape că izbutise când l-au prins. A fost condamnat la moarte. Cinci ani a stat la puşcărie, din care doi în celula condamnaţilor la pedeapsa capitală. După Revoluţie, vântul i-a suflat din nou din pupa. Devenise deţinut politic, revoluţionar şi a făcut parte din primul parlament democratic al României post-comuniste. A devenit raportor ONU, ca lider al Organizaţiei Apărării Drepturilor Omului. În 2004, cu toate că nu a purtat uniformă militară de când era student în Institutul de Marină, Iliescu l-a făcut, viceamiral cu trei stele. Nu i-a ajuns. A pus botul la o şpagă de 24.000 de dolari şi a primit şase ani de închisoare. Tertipurile juridice îl ţin departe de zdup. Mai are un dosar penal pentru că a condus beat şi a refuzat să dea probe biologice. Zice că toate i s-au înscenat de către putere şi că îl doare la bască. Florentin Scaleţchi pozează într-un condotier. Imaginea sa publică e una de şpăgar. Peştera lui Ali Baba Când intri în sediul OADO, crezi că eşti la Muzeul Marinei. Machete de vapoare şi corăbii, timone şi ancore stilizate, hărţi, manechine în uniforme marinăreşti, bibelouri cu simbolistică specifică, clasicul bust cu marinarul care trage la măsea şi un bar plin cu sticle, mai mult sau mai puţin pline, înjghebat în jurul unui glob pământesc, alcătuiesc un decor de film cu piraţi. O lumină discretă pică pe propriul său bust de bronz. Pe perete sunt poze cu el în ţinută de ofiţer. Deşi n-a fumat niciodată, într-una are o pipă în gură. Comandantul Scaleţchi e nebărbierit, în bermude, maieu şi şlapi. La gât poartă un lanţ gros şi, la mâna dreaptă, o brăţară lată, de aur. Doar ce a venit de la Mamaia şi merge să se schimbe. N-are deloc imaginea omului recent condamnat la şase ani de puşcărie pentru trafic de influenţă în formă continuată. A dat “dreptul" cu ţigări şi carpete Un ofiţer III de marină avansează după ce e îmbarcat doi ani şi susţine un examen. Perioada e similară şi pentru examenele de secund şi comandant. Practic: şase ani petrecuţi pe mare. Timpul petrecut la uscat însumează cel puţin jumătate din cel în care a navigat. Un tip destoinic ajunge căpitan de cursă lungă după 34 de ani. Florentin Scaleţchi a reuşit în patru ani, la vârsta de 26 de ani. "Am avut dispense, era lipsă de cadre!", explică fostul marinar fulgerătoarele sale avansări. La Constanţa se ştie că taică-său, pe atunci comandant, i-a pus pile. În primul său voiaj l-a avut şef chiar pe el. Distracţia e că în aceeaşi perioadă, în care spune că a navigat pe rupte, a făcut dreptul la Iaşi!. "L-am făcut la zi cu «scutire de frecvenţă». Doi ani în loc de patru... Ca miliţienii şi se­curiştii!", dezvăluie Scaleţchi misterul studiilor sale. Tot el o dă pe bune: "N-am avut pile. Aveam ţigări, whisky, blugi şi carpete... Mureau moldovenii după carpete!". A întors vaporul că i se stricase video-ul Legenda spune că a întors vaporul înapoi, în portul din care plecase, că i se stricase video-ul. "Adevărat! Eram în radă la Limassol, în Cipru. Am oprit vaporul şi am chemat agentul navei să rezolve pro­blema dar, între timp, electricianul mi-a arătat că nu erau bine făcute contactele. Aşa a apărut povestea. Din două ore s-au făcut două zile!", recunoaşte fostul comandant. Securitatea i-a luat avizul pentru o altă "aroganţă". A stat cu vaporul 11 zile în rada Istanbulului, din Marmara. "Era furtună în Marea Neagră!", spune el. Comuniştii nu erau tâmpiţi. Au aflat că omul avea nişte cumpărături de făcut. I-au luat avizul de navigaţie în ape internaţionale pentru trei luni. I-a pus capac. S-a hotărât să fugă. Dar vroia să fie considerat azilant politic. Avea nevoie de ceva nemaivăzut.

4 ani, nouă luni şi o săptămână a stat în puşcărie Scaleţchi pentru că a fugit cu vaporul din ţară. A mai stat la pârnaie opt luni, în arest preventiv, în dosarul în care e acuzat de trafic de influenţă

A FUGIT DE BINE 

Prețurile la energia electrică explodează. Cât va costa curentul

Vânt, ploaie și ninsoare până sâmbătă seara, inclusiv în București

Din ditamai comandantul a ajuns puşcăriaş

Pe 15 martie ’85, mineralierul Uricani, încărcat cu 10.000 de tone de minereu, pleca spre Galaţi. Dar comandantul Sca­leţchi avea în cap alt cap-compas: Bosforul. Îl avea complice pe timonierul Alexandru Mateescu şi îl urcase la bord şi pe Iancu Lucian, directorul Teatrului Dra­matic din Constanţa, cu care pre­gă­tise fuga. Pe 17 martie urmau să fie alegeri pentru Marea Adunare Naţională, iar Iancu era deputat. Impactul în străinătate ar fi fost uriaş. Optsprezece marinari formau restul echipajului. Practic, ar fi devenit transfugi fără voie: "Aveam ener­gie negativă. Nu-mi mai plăcea viaţa în România! Mă gândisem că ar fi fost o faptă cu rezonanţă politică!". Şpriţul de adio Scaleţchi i-a minţit pe marinari, că l-a luat pe Iancu să-l plimbe pe mare. Azi, are o nouă variantă: "Le-am zis că am primit ordin de la prim-secretarul judeţului să-l duc la Istanbul şi după aia să mergem la Galaţi!". Minte. Nimeni nu-şi permitea să trimită în Turcia ditamai mineralierul pentru un singur om. Seara i-a chemat pe ofiţeri şi pe o parte dintre marinari la el în cabină şi le-a dat de băut. La miezul nopţii, a urcat în timonerie, l-a trimis pe ofiţerul de cart la culcare, pe motiv că băuse şi a întors nava către Bosfor. A fost cât p-aci! Spre dimineaţă, erau deja în apele teritoriale turceşti când secundul a observat schimbarea de drum. Se vedea farul din Rumelia. Împreună cu ofiţerul III punte a alarmat echipajul şi i-au încuiat pe cei trei în cabine. Se spune că i-ar fi bătut, dar Sca­leţchi neagă. Timonierul Mateescu a încercat să se automutileze, dar n-a reuşit. Spera să se intre în port pentru îngrijiri medicale. La intrarea în apele teritoriale naţionale, cei trei au fost preluaţi de grăniceri şi securişti. Mateescu şi Iancu au fost condamnaţi, în procesul public defăşurat în portul Con­stanţa, la 20 de ani de închisoare. Scaleţchi primise pedeapsa capitală pentru "complot în vederea trădării şi subminării politice a societăţii socilaliste şi comuniste". De două ori în faţa plutonului de execuţie Fuga, plănuită cinci luni, l-a potcovit pe Scaleţchi cu pedeapsa capitală. "În cinci ani de detenţie, doi i-am petrecut în celula condamnaţilor la moarte, cu lanţuri la mâini şi la picioare şi alţi doi în recluziune totală. Un an l-am făcut cu alţi deţinuţi politici", povesteşte Scaleţchi. Atunci l-a cunoscut pe Gelu Voican Voiculescu, arestat pe drept comun: "De fapt, era tot po­li­tic!", îşi apără prietenul de puşcărie fostul condamnat la moarte. "De două ori m-au scos în faţa plutonului de execuţie. Tortură psihică. Eram legumă... N-am ajuns până la ultima ţigară... Pe ceilalţi 11 din celulă i-au omorât!", rememorează Scaleţchi cele mai groaznice momente ale vieţii sale. Comutarea pedepsei, în 20 de ani de închisoare, nu i s-ar datora lui Nicu Ceuşescu, aşa cum spune folclorul: "Nu l-am cu­nos­cut! M-a scăpat de la moarte mama, care făcea scandal la Europa liberă şi presiunile Occidentului!". Condamnat la şase ani, dar încă liber Pe 14 mai 2008, Florentin Scaleţchi a fost depistat, la volan, cu o alcoolemie de 0,84 la mie. A invocat că e "persoană pu­blică" şi că nu trebuie să i se recolteze probe biologice. S-a ales cu dosar penal. "Băusem o bere şi plecasem să iau medicamente că era copilu’ bolnav. Le-am zis poliţiştilor că io predau la Academia de Poliţie şi m-au lăsat să plec... Aici a fost perversitatea! Am făcut o mare greşeală că am plecat!", e sincer Scaleţchi. A devenit pieton. Dosarul său încă n-a fost judecat, din motive care ne scapă. Liderul OADO spune că e o înscenare, la fel ca procesul în care e inculpat pentru trafic de influenţă şi şpagă. Trebuia, pentru mita primită, să inter­vină pe lângă magistraţi ca să influenţeze nişte sentinţe. "Normal că-i cunoşteam pe toţi, că-i avusesem invitaţi în emisiunea mea de la TVR", se justifică, palid, Scaleţchi. În 2008, la trei ani de la comiterea faptei, a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti la şase ani de închisoare. Flagrantul a fost înregistrat video de procurorii DNA! Recursul de la Înalta Curte l-a retrimis, însă, înapoi, spre rejudecare. Motivul: motivarea Curţii de Apel nu era bine întocmită! Se crede, iar, o victimă a sistemului Amuzant e faptul că inculpatul Sca­leţchi ceruse în recurs trimiterea cauzei spre rejudecare pe motiv că era avocat şi că procesul trebuia judecat, în primă instanţă, direct de Curtea de Apel şi nu de Tribunal! A prezentat instanţei un document cum că era avocat stagiar în celebrul şi contestatul barou al lui Botta. Atât doar că el a fost trimis în judecată în 2006 şi a devenit "avocat" în 2007. "A fost o înscenare 100%! O răzbunare a Monicăi Macovei, cu acceptul lui Bă­ses­cu... În Raportul către ONU privind Starea Na­ţiunii pe 2005, am scris că Macovei era membru MISA în contradicţie cu Bivolaru, care era arestat şi că a ordonat să li se dea părinţilor săi o casă naţionalizată!", se dă Florentin Scaleţchidin nou dizident: "Când vrei să scapi de un incomod, îi pui în cap lături!". Încearcă să o dea la pace: "Consider că eu şi inamicii de altădată, în acest moment, ne ignorăm reciproc!". La final se roagă: "P-aia, cu gradu’ de amiral, n-o da! Sunt şi io la fel ca alţii... Ca Dinu... Iordă­nescu...". Are gargară în el cât cuprinde. "Vreau să se aplice Rezoluţia UE 2199 din 7 iunie 2010, prin care se cere statelor membre să se acorde imunitate apărătorilor drepturilor omului!" Florentin Scaleţchi, preşedintele OADO, acuzat de trafic de influenţă CINIC

Din puşcărie, direct în parlament

N-are niciun regret că, în demersul, său ar fi putut distruge vieţile celor 18 inşi din echipaj: “După Revoluţie, au venit toţi, ca la proces, când au fost martori, să-mi spună că le pare rău că n-au fost cu mine până la capăt!". Scaleţchi supralicitează, la cacealma: “N-am niciun regret. N-au înţeles că-i duc în lumea liberă!". Uită să spună ce s-ar fi întâmplat cu familiile “dezertorilor" fără voie! Istoria l-a adus, din nou, în prim-plan după Rvoluţie. Pe 20 ianuarie ’90, a fost declarat erou naţional. Era unul dintre favoriţii lui Ion Iliescu, alături de care era coleg în CFSN. Iliescu şi-a dat repede seama cu cine are de a face: “Eram preşedintele comisiei legislative, juridice şi a drepturilor omului. Iliescu mi-a zis să mă retrag. Eram prea revoluţionar! Am plecat la Geneva...", dezvăluie fostul marinar.