În plină caniculă, un frison rece ca gheaţa ne trece pe şira spinării. De la o zi la alta, presiunea produsă de ştirile proaste din economie devine tot mai apăsătoare.
Criza datoriilor din zona euro ar putea culmina cu falimentul Greciei şi, mult mai grav, al Italiei. În acel moment, ar fi ca şi cum economia Uniunii Europene s-ar strivi de pământ ca un avion prăbuşit. Dacă s-ar suprapune şi eşecul Statelor Unite de a-şi achita datoriile, dezastrul ar fi global. Sunt evenimente pe muchie, totul se tranşează în câteva săptămâni. Crah-ul care ne pândeşte într-un cotlon al viitorului foarte apropiat ar fi atât de puternic încât tot ce-am trăit în 2009-2010 ni s-ar părea o glumă. "Evenimentul zilei" vă descrie trei scenarii ale modului în care ar putea evolua lucrurile, de la cel mai terifiant la cel mai optimist. Sunt variante ale viitorului românilor. Sunt veştile despre ziua de mâine pe care vi le aducem azi. Criza datoriei Italiei, suprapusă peste cea a Greciei, precum şi temerile privind un posibil tsunami financiar în Statele Unite ne pun în faţa unor perspective sumbre. EVZ încearcă să risipească norul de incertitudine şi să traseze trei scenarii posibile pentru marile economii ale lumii: unul pesimist, altul realist şi al treilea optimist. EVZ vă spune cum vor fi afectaţi românii în fiecare situaţie în parte. Concluziile se bazează pe interviurile cu specialişti în economie, finanţe, piaţa muncii: profesorul de economie Daniel Dăianu, Răzvan Orăşanu, analiştii economici Ilie Şerbănescu, Bogdan Baltazar, Aurelian Dochia şi Lucian Isar, Matei Păun, managing partner BAC Investment Banking, Radu Crăciun, directorul de investiţii al Eureko Pensii, şi Călin Ştefănescu, managing director Tjobs.ro. România, rostogolită în trecut, spre anii ’90 Problemele implicate de un posibil faliment al Greciei vor fi neglijabile în comparaţie cu situaţia în care Italia nu şi-ar mai putea plăti datoriile. Cea de-a treia economie europeană este prea mare pentru a mai putea fi salvată de bugetele altor state. O undă de şoc s-ar propaga în spaţiul UE, inclusiv în Franţa şi Germania, care au bănci şi companii în Italia. Falimentul firmelor italiene ar lăsa fără locuri de muncă zeci de mii de români care lucrează în Peninsulă şi care fie ar încerca să se readapteze în România, fie şi-ar căuta un job în ţările nordice. Cu siguranţă însă nu vor mai trimite bani acasă. Automat, exporturile româneşti, care merg în mare parte în ţările UE, s-ar prăbuşi, companiile autohtone nu ar mai avea de lucru şi ar urma un nou val de concedieri. Tsunami-ul de peste Ocean Pe de altă parte, băncile româneşti, care nu ar mai fi susţinute de "mamele" lor din Europa, nu ar mai avea lichidităţi şi ar încerca să recupereze în avans creditele de la populaţie şi firme. Asta înseamnă executări silite şi falimente. Însă toate acestea ar păli în faţa efectelor apocaliptice ale unui eventual default al Statelor Unite. Dacă, până la începutul lunii august, Congresul SUA nu aprobă majorarea plafonului maxim de îndatorare, atins deja, SUA vor intra în default, deoarece nu vor putea achita la scadenţă obligaţiuni în valoare de 30 miliarde de dolari. Falimentul SUA, fie şi numai pentru o perioadă foarte scurtă, ar declanşa un tsunami în întreaga lume. Bursele s-ar bloca, deoarece investitorii vor retrage sume enorme de bani din SUA, pe care, cel puţin pe termen scurt, nu vor şti unde să le plaseze. Va fi o lovitură cu mult mai grea decât cea suferită în toamna anului 2008, după căderea băncii Lehman Brothers. În acest context instabil din SUA şi zona euro, România îşi poate lua adio de la orice şansă de a-şi finanţa deficitul bugetar. Prima de risc va creşte, anxietatea se va accentua şi banii vor fugi din România. Ce se va întâmpla cu preţurile? Sunt două direcţii în care o pot lua acestea: fie ne vom confrunta cu o inflaţie galopantă, şi preţurile vor creşte puternic, fie vor scădea masiv, dacă mulţi comercianţi vor da faliment şi vor fi obligaţi să-şi lichideze stocurile. În ambele sensuri, perspectiva este deplorabilă: inflaţia consumă economiile extrem de rapid, iar deflaţia incontrolabilă duce la scăderea veniturilor companiilor, o spirală descendentă care duce spre faliment. Leul se va deprecia până la niveluri de circa 4,7 lei/euro şi, practic, vom reintra în recesiune, care va fi mai mult decât dublă comparativ cu cea prin care am trecut în actuala criză. De la laptop la opaiţ "Scapă cine poate". Aceasta va fi deviza tuturor. Fără bani, fără locuri de muncă şi fără nicio perspectivă, românii vor renunţa la abonamentele la telefoanele mobile şi la alte servicii care nu sunt vital necesare şi se vor refugia la ţară, în speranţa că vor fi salvaţi prin agricultura de subzistenţă. Ajustările modului de viaţă, a valorilor şi a modelelor economice ar fi rapide şi dramatice. În această perspectivă, renunţarea la curentul electric şi revenirea la opaiţ, pentru a nu mai cheltui bani, nu mai este chiar atât de improbabilă. Practic, România ar fi "aruncată" cu 15 ani în urmă faţă de nivelul actual de dezvoltare. Ce se va întâmpla pe termen lung? Scumpiri după scumpiri, deoarece inflaţia va creşte peste tot în lume, inclusiv în Uniunea Europeană. România, dar şi celelalte state din UE îşi vor reveni greu, probabil în două-trei decenii.
"Nu cred că liderii europeni îşi pot permite să experimenteze falimentul unei ţări ca Italia.“Daniel Dăianu, profesor de economie SCENARIU OPTIMIST
Banii curg fără frică şi aleg drumul spre România
Cea mai bună variantă pentru noi ar fi, după salvarea reuşită a Greciei şi a Italiei şi după ce SUA ar depăşi problemele, să reuşim să atragem miliardele de euro care vor căuta tărâmuri mai liniştite. În acest context, România reprezintă o alternativă, deoarece are printre cele mai mici datorii publice din UE, de 36%, la finele lunii aprilie. Moneda naţională se menţine în jurul valorii de 4,25 lei/euro, astfel încât să fie uşor de suportat de către populaţie, dar nici să nu afecteze exportatorii cu un curs prea apreciat. Reuşim să atragem eficient fondurile europene, exporturile cresc până la maxime istorice, susţinând producţia românească, iar importurile sunt descurajate. În consecinţă, economia creşte cu 2% în 2011 şi cu circa 4% anul viitor. Pentru aceasta, statele europene trebuie să pună la punct un pachet de salvare de dimensiuni uriaşe care să amâne, dacă nu să elimine de tot, spectrul falimentului unor ţări precum Grecia, Irlanda sau Italia. Problema Greciei se rezolvă printr-o restructurare controlată a datoriilor, China creşte fără să sufere din cauza inflaţiei, iar SUA îşi revin din dificultăţi şi îşi reduc datoriile.
VARIANTE POSIBILE
Italia şi SUA vor evita căderea. România are şanse, fără pomeni electorale
Cel mai probabil, autorităţile europene vor reuşi să ţină lucrurile sub control. Măsurile de austeritate vor fi impuse cu succes în Italia şi ţara nu va avea dificultăţi de a se finanţa. Oricum, avantajul Italiei comparativ cu Grecia este faptul că cea mai mare parte a datoriei publice este către băncile locale, nu către finanţatori externi. În SUA, niciun partid nu-şi va asuma consecinţele unui default, astfel încât forţele politice vor ajunge la un numitor comun pentru majorarea plafonului de îndatorare a ţării. Soluţie la problema Greciei Însă, atenţie, "ascunderea sub preş" a problemelor legate de datoriile uriaşe este o soluţie bună numai pe termen scurt. "Bifarea cazului Greciei" prin intrarea parţială în incapacitate de plată, ar rezolva o parte din problemele zonei euro. Cert este că Uniunea Monetară se află la un moment de răscruce, când atât state slabe, precum Grecia, cât şi unele puternice, cum este Germania, şi-au manifestat dorinţa de a evada. Aşadar, ce se poate întâmpla? Una din posibilităţi este o integrare mai adâncă, o unificare printr-o supraveghere a bugetelor tuturor membrilor zonei euro. A doua posibilitate, opusă acesteia, este ieşirea unor ţări din Uniunea Monetară şi, în consecinţă, dispariţia euro. Pe un fond de stabilitate la nivel european, România nu are decât să beneficieze de creşterea economică a ţărilor din UE prin majorarea exporturilor în ritmurile actuale de circa 30% pe an. Totodată, românii din străinătate vor avea perspective să-şi găsească de lucru şi vor continua să trimită bani în ţară, chiar dacă vor lucra pe salarii mai mici decât până acum. România nu are probleme majore. Măsurile de austeritate au fost luate de anul trecut, iar recent Fitch ne-a îmbunătăţit ratingul de ţară până la "recomandat investiţiilor". Însă, chiar dacă vom atrage investitori străini, aceştia vor fi prudenţi, deoarece vor fi cu un ochi şi la ce se întămplă în statele din zona euro. Astfel, este realist să ne aşteptăm la o creştere economică de 1-1,5% în acest an, care va rămâne destul de mică şi în anii care urmează. Provocarea 2012 Anul electoral 2012 va fi însă o mare provocare pentru guvernanţi. Dacă nu vor să agraveze criza externă cu una internă, aceştia vor trebui să ţină în frâu cheltuielile şi să renunţe la orice fel de pomeni electorale, contrar obiceiurilor de până acum.
1,5% este creşterea economică pe care o poate înregistra România într-un scenariu realist
CITIȚI ȘI:
- Criza Zonei Euro: Germania cere Italiei să treacă la austeritate
- Eurocriza din Italia: Guvernatorul Băncii Centrale cere reducerea cheltuielilor
Recomandările noastre
