Vechii consumatori de heroină îşi injectează acum droguri legale. Printre efectele devastatoare sunt nişte crize mistice uluitoare sau coşmaruri cu "mascaţi" care ies din pereţi.

Cât timp, marţi, 7 iunie, în Parlamentul României, ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, era acuzat de indiferenţă de iniţiatorii moţiunii simple intitulate "Un flagel naţional - plantele etnobotanice", Marius, un consumator greu de droguri injectabile îşi pregătea, probabil, doza zilnică. La fel poate făcea şi Vasile Marin, un alt locuitor toxicoman din zonă. Tată a doi copii, dintre care unul aflat pe patul de spital, Marin se tânguia, că "legalele" l-au făcut, din consumator de heroină, neom.

La Palatul Parlamentului, după prânz, moţiunea picase cu 135 de voturi pentru, 164 împotrivă şi trei abţineri. Dar s-au ţinut câteva discursuri frumoase. În Ferentari, lângă ambulanţa celor de la Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS), care face schimb de seringi printre grupurile de toxicomani din Bucureşti de peste opt ani deja, se adunaseră cam o sută de pacienţi. Niciunul nu avea habar de vreo moţiune. Dor de heroină

În urmă cu un an, potrivit datelor Agenţiei Naţionale Antidrog, în România ar fi fost peste 250.000 de consumatori de etnobotanice. Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului ridică însă numărul lor la 700.000.

Mulţi toxicomani din cartierele roase de droguri au dat deja, de vreun an, heroina pe "legale". Pentru că sunt peste tot, în faţa şcolii, a grădiniţei. Găsesc "Pure" şi "Magic" - substanţe despre care medicii spun că au efectul cocainei şi al heroinei însumate – la plic, oriunde.

Până şi dependenţii se plâng că i-au distrus etnobotanicele. Că le era mai bine când luau drogul ilegal, procurat prin subteranele oraşului. Dacă le asculţi discursurile, poţi încropi lejer o suprarealistă reclamă pentru heroină.

Pe activiştii de pe ambulanţă, când ies pe teren, îi mai apucă uneori fiorii dacă dau de vechii pacienţi care au trecut pe etnobotanice injectabile. Unii sunt de nerecunoscut. Îi macină frici şi paranoia, cad în genunchi şi spun că L-au văzut pe Dumnezeu sau că sunt însuşi întruparea lui printre oameni.

Drogurile legale, după cum explică medicul primar Adrian Abagiu, de la Institutul pentru Boli Infecţioase "Matei Balş", îţi proiectează, sub formă de halucinaţii, fricile cele mai teribile. Îţi vezi aievea coşmarul. Pe unii dependenţi îi caută "mascaţii" care apar de prin colţurile întunecoase ale camerelor. Pe alţii, Dumnezeu Însuşi. UN OM CU FRICA LUI DUMNEZEU

"Nu dorm zi şi noapte de la «legale». De ce? Ca să le văd eu pe toate"

Şapte cetăţeni ai statului Uzbekistan, femei şi bărbaţi, coboară dintr-un microbuz, între blocurile dărăpănate ale Ferentariului, lângă ambulanţa unde se face schimb de seringi. "Clienţii", cunoscători ai însemnelor maşinii ce trece în fiecare marţi pe la ei, încep să se adune de pe unde apucă. Doamnele uzbece, parte a unui grup de vizitatori aduşi de UNICEF să vadă cum se derulează programele anti-drog în România, se uită, aranjate şi machiate, cum Cristina Fierbinţeanu dă seringile la schimb şi notează, pe listă, după nume, prenume, fiecare narcoman în parte. După o jumătate de oră, uzbecii urcă în maşină şi pleacă. Fără prea multe întrebări.

La ei, în Uzbekistan, autorităţile se luptă doar cu heroina. De "legale" încă nu s-au auzit prea multe acolo. Mulţi dintre dependenţii pe care vizitatorii i-au văzut însă aici, cu braţele făcute ciur, de la ace, au schimbat de mult viciul clasic pe unul alimentat din "magazinele de vise". Ca Marius, de exemplu. Un vechi client la seringi gratis, care azi nu e în cea mai bună formă. "Cel mai tare om vânat"

A fost o zi caldă. În pantalonii lui murdari, frenjuriţi - singura piesă de vestimentaţie pe care o poartă, de altfel -, Marius aduce cu un naufragiat pe o insulă pustie. E bandajat cu o cârpă la mâna dreaptă, care atârnă umflată şi vânătă, plină de bube. Cealaltă e şi ea plină de găuri de la ace.

"De trei zile n-am mâncat nimic, n-am dormit deloc...", zice, cu privirea tulbure, Marius, într-un scurt acces de calm care azi se anunţă a fi un eveniment destul de rar. În unele zile se pare că se poate discuta mai serios cu Marius. Cei de pe ambulanţă au fost martori la asta. Dar, de la o vreme, ceva în el s-a schimbat radical. Încheagă fraze lungi, fără să respire între cuvinte, trece de la nervi la calm şi invers, în fracţiuni de secundă.

Câteva imagin: "Sunt cel mai tare om vânat, n-am făcut nimic!", zice brusc băiatul. Alături trece încet un copil din cartier. Marius se întoarce şi strigă la el: "Dă-i drumu, de-aicea că te f..t în gură!". Apoi, de parcă nu s-a întâmplat nimic, încearcă să explice, încetişor, că dacă primeşte un plic de "legale" îţi spune el "ce vrea mama ta". Nu trece însă mult şi se enervează iar, zice că el nu se vinde şi, dintr-o dată, arătând spre o maşină de fiţe, ce tocmai trece cu muzică rap pe fundal, adaugă: "Ăştia are bani, da’ eu mă f...t pe garda lor". E greu să te înţelegi azi cu Marius. Credinţa

Dacă e să închegi ceva coerent de la Marius, afli că de fapt e supărat pe familie. Că ai lui l-au dat afară din casă, că s-au certat şi i-ar fi înscenat un dosar de tentativă de omor. "Ei are bani. Dar un om ca mine, cu frica Lui Dumnezeu, nu poate să se bucure la bunul altuia", spune bărbatul despre rudele care l-au lăsat baltă.

Ani de zile Marius s-a drogat cu heroină. Apoi, de vreun an, a trecut pe "legale". De asta mâna lui e făcută praf, de la injecţii, e infectată. El e convins că e de fapt "de la iarna trecută", de la frig, că a stat afară.

Prinde un moment de luciditate şi îşi dă cu părerea. "Bă, lumea e cu «legalele» că nu mai e bani de heroină, de aia, e bine? Că la mine s-au dus toate. Da’ eu sunt aşa pentru că nu am acceptat ce-a făcut ai mei. Cu mine cum rămâne? Io de la şapte plicuri pe zi, am ajuns să bag o juma de plic. Sau patru pe zi. Vezi cum m-a ajutat Dumnezeu şi mi-a venit mintea în cap?".

În mână, Marius ţine o cruciuliţă de lemn. De când a dat-o pe rugăciuni, a devenit deja cunoscut printre blocuri, că te trezeşti că-ţi spune, din senin, fragmente întregi din Biblie, ceva auzit la vreo slujbă. "Ştii biserica de pe OTV?", sare brusc cu întrebarea. Acolo cică merge. Scoate un fluturaş tipărit dintr-un buzunar. Pe el scrie, cu greşeli: "Modurile de a învinge sunt: credinţa, hotorârea, perseverenţa".."Şi de atâta perseverenţă era să mor!", are un moment de umor bărbatul. "Era să mă duc la vale!". "Drogurile m-au deşteptat" Marius era un om credincios şi pe heroină. Dar de la heroină, care mai mult te-adoarme, nu putea să vadă tot, aşa cum şi-a dorit, sugerează Marius. Tot, adică pe cei doi copii care acum stau departe de el. Tot, cum stă el fără casă. Tot, adică pe fratele care are "maşină d-aia X5" şi trece fără să-l bage în seamă, tot. Acum lui Marius nu-i mai scapă nimic. Poate doar că, din câte spune mama lui, fratele pe care îl vede peste tot e de fapt plecat de ceva vreme în Anglia.

Marius insistă însă, zice că abia acum i-a venit mintea pe care n-a avut-o acum vreo zece ani, când s-a apucat de droguri. "Drogurile m-au deşteptat! Mi-a deschis simţul ăla care era mort de la alte droguri. Cu «legalele» astea mi-a venit mintea înapoi, că am văzut şi eu ce se întâmplă cu ochii mei. Nu dorm zi şi noapte de la ele. De ce: ca să le văd eu pe toate. Şi le-am văzut! Am văzut cum stă ei cu toate, eu cu nimic, eu p-afară, ei în casă şi mai au şi tupeu. Nu mi-e frică, mă, de droguri. Mi-e frică de Dumnezeu. Asta mă ţine pe mine. Atât!", tranşează, scurt, Marius problema.

VIAŢA SUB DROGURI

"Mă las o lună, două, şi la urmă iar mă apuc de ele"

Vasile Marin, un alt fost heroinoman care a schimbat drogul clasic pe "legale", tocmai ce plângea când a văzut ambulanţa cu seringi. Cel puţin aşa zice, undeva la umbră. Plângea pentru că e întors de ceva vreme "din pârnaie" şi abia acum a aflat că are unul dintre fii la spital.

Vasile se droghează din anii ‘90, e un veteran al seringii, de pe vremea când noii dealeri, apăruţi peste noapte după comunism, pompau doar heroină prin Ferentari. "Da’ pe-atunci era mai multe şi era mai bune decât acuma", pare nostalgic Vasile. Acum cică te poţi trezi că dealerul îţi dă şi ceai în loc de "marfă" câteodată, îţi dă apă chioară sau - de ce nu? - otravă de şoareci. "Îţi dă şi şoricioaică, da! Păi, frate-miu de la asta a murit. Avea 13 ani şi a murit de la şoricioaică", spune Vasile. SIMBOLIC. Vasile şi-a tatuat pe piept numele şi chipul fiului, la puşcărie FOTO: VLAD STĂNESCU Neliniştea

O scurtă descriere a faptelor la care l-au împins drogurile legale te poartă într-o lume tulburată de violenţă: "Astea te duce şi te face să faci multe prostii. Îţi baţi şi familia... E rău cu ele. Te simţi aşa, neliniştit. De la heroină dormi, dar de la «legale» ne stăpânim greu. Dacă ne enervează cineva, nu ştiu ce facem. De exemplu dacă acum ţipaţi la mine, eu trebuie să vă înjur sau să vă fac ceva. Că m-aţi enervat. Sunt "reclarcitrant", aşa , cum să spun", zice dependentul.

Recunoaşte că a avut momente când a fost violent. Însă doar verbal, susţine, şi numai "în familie". "Doar cu maică-mea, nu cu lume străină. Am avut momente când am înjurat-o pe maică-mea cum n-am înjurat-o în viaţa mea", spune, ruşinat, Vasile. "Ştiţi cum e, şi anturajul, prietenii..."

Bărbatul nu ştie cum să se mai lase de "legale" acum. Uneori îl apucă şi disperarea. Într-o zi, dacă are 50 de plicuri, 50 bagă în venă. Susţine că munceşte ca să şi le procure. "Cu ziua, bossule. Cu ziua! Că altceva nu am, e grea viaţa", spune.

Când l-au arestat pe Vasile, era însă un altfel de "zilier". L-au băgat pentru trafic de droguri, şapte ani număraţi. Acolo, la puşcărie, i-a dat unui coleg un cartuş de ţigări să-i tatueze chipul băiatului său şi numele acestuia. Pentru el cică suferă azi, că e la spital şi nu ştia nimic de asta.

Spune că trebuie să-şi vadă fiul, cu orice preţ, se tânguieşte că el nu mai are chiar aşa mult timp la dispoziţie. "Mi-e frică că o să mă omoare drogurile astea", zice. "Stau şi mă gândesc, să mor io, că dacă mor, nu ştiu ce se întâmplă cu copiii mei. Aş vrea să mă las, că aş avea voinţa asta. Dar, ştiţi cum e, şi anturajul, prietenii... Mă las o lună, două, şi la urmă iar mă apuc de ele".

Soluţii a găsit. A analizat într-un moment de luciditate că poate pleca la ţară, ca să lase şi "legalele" şi tot. "Dar vine prieteni pe la mine, anturajul, şi mă apuc iar", găseşte repede o scuză. "Mai bine le scoate naibii în afara legii", îşi dă apoi narcomanul acordul scoaterii în ilegalitate a etnobotanicelor. Ar fi şi pentru el mai simplu, cică. S-ar întoarce apoi la heroină, cum altfel. "E tot aceiaşi bani, poate şi mai ieftin". Şi poate aşa n-o să mai vadă, cum a văzut, de vreo două ori, că ies "mascaţii" din pereţi ca să-l prindă.

MEMORIA UNUI CONSUMATOR

Cum a lăsat Ilie "legalele" pentru vechea dragoste, heroina

În cartierul unde locuieşte Ilie, un dependent de heroină de 36 de ani, până şi copiii au picat în patima etnobotanicelor, la un loc cu adulţii. Când ambulanţa cu seringi opreşte, din vacarmul străzii împânzite de oameni, iese la suprafaţă o imagine ireală: O mamă, însoţită de un ţânc, de nici cinci ani, vine la coadă la seringi. Femeia ia pungile, i le dă copilului să le care, de parcă l-ar învăţa ceva folositor: cum e să-ţi ajuţi mama la coadă la magazin. Se îndepărtează trecând pe lângă o altă femeie, ce aşteaptă clienţi lângă un aparat vechi de făcut îngheţată. Adăpostită de un cort, pe ea nu o bagă azi nimeni în seamă. E cald, dar coada e la seringi, nu la îngheţată. PACIENŢI. La ambulanţa ARAS se face coadă la seringi şi prezervative FOTO: VLAD STĂNESCU Panică, "paranoie" Ilie spune că nu mai consumă etnobotanice de prin octombrie. S-a întors la heroină. Pentru că de la "legale" era "rău-rău". Devenise de nerecunoscut. "Heroina, îţi dădea altă stare, altă gândire. De la «legale» nu mai stăteam de vorbă cu nimeni, vorbeam numai aiurea, aveam numai panică, aveam paranoia. Aveam 72 de kilograme înainte să iau. În zece zile de luat «legale», am ajuns la 53 de kilograme", zice dependentul.

Din câte povesteşte Ilie, cât a fost pe legale se transformase într-o arătare ce stârnea fiori pe şira spinării când îşi făcea apariţia. Umbla turbat, orbit de furie, renunţase inclusiv la haine. Ieşea în stradă doar într-un halat al uneia dintre surorile lui. "De spuneai că sunt exact de la Spitalul 9", spune Ilie.

Pare sincer. Zice că, în 15 ani de când se droghează, nu i-a cerut mamei sale bani de nimic. "Şi când am luat-o cu astea, i-am luat butelia din casă, a dat ea un milion pe o cutie de dero şi eu am vândut-o pe 300.000. Dero, butelia, toate ouăle, tot. Din astea legale mai mult vrei să tragi, tot mai mult. Îţi iei panică, îţi iei paranoie", explică Ilie.

Grădiniţa, şcoala şi "magazinul de vise"

Violent nu a fost Ilie, că avea obişnuinţa combinaţiei de heroină cu cocaină, pe care unele etnobotanice o dau, de când a fost o perioadă plecat, în Spania. "Aşa că ştiam să-mi iau controlul, nu ascultam ce zice ăla sau altul, mă ascundeam în mine, să nu fiu violent. Dar uite că făceam greşeli cu familia", spune bărbatul.

Tot familia, spune, e cea care l-a convins să se întoarcă mai bine la heroină. A lăsat etnobotanicele când i-a spus una dintre surori că o să se cureţe de la ele.

"Du-te la spital, că ai să mori", i-a spus femeia. "M-am văzut în oglindă, mă speriam de mine. M-am dus la spital, am stat 17 zile internat şi, când m-am întors, n-am mai ieşit din casă. Că aici sunt foarte multe locuri de unde poţi lua etnobotanice. Şi aici, la grădiniţă, şi în faţă aici la şcoală. A nenorocit tot tineretul, mi-e frică să mai ies din casă, pe cuvântul meu de onoare", spune Ilie. Cine a murit Au murit foarte mulţi aici, în cartier, de la "legale". Se moare pe capete şi nimănui nu-i pasă. A murit Valică, "un băiat de la scara aia", a murit unul Bau-bau, a murit un anume George. "Mulţi-mulţi au murit şi alţii şi mai mulţi au rămas paranoizi, şocaţi, băieţi cu care ţi-era aşa ruşine să stai cu ei de vorbă, aşa de buni erau", enumeră bărbatul victimele din vecini.

Nu mai ajung întregi acasă nici copiii, spune. Noaptea dezvăluie scene teribile prin zonă. "Se panicheză" oamenii pe gunoaie, pe scări, pe străzi, rămân câte o zi blocaţi acolo, căutând cu privirea prin aer după ceva nevăzut. "Mai bine le interzice dracu, că şi heroina e interzisă!", face pe moralistul toxicomanul Ilie. "Păi, dacă până şi poliţia, doctorii, salvarea îmi spunea: "Mă, băiatule, consumă heroină, dacă vrei să te droghezi". Îmi spunea poliţiştii, că mă ştie de mult: "Bă, Ilie, cum erai şi cum ai ajuns! Consumă mai bine heroină", încearcă să se justifice bărbatul. "Că, uite, de asta puteţi vorbi cu mine acuma!".

OPINIA UNUI TATĂ

"Am venit să-i iau siringi, să nu facă de pe jos"

Acum trei ani, când Marin Daniel, de 51 de ani, era în spital pentru desele lui crize de astm, unul dintre fiii săi a luat-o razna. A observat nevasta lui, povesteşte bărbatul, cum băiatul e tot mai agitat, mai prins de substanţe dubioase.

"Când am venit acasă, mi-a zis nevasta că nu mai ştie ce să-i facă. Mi-a furat din casă tot, mi-a luat banii, a vândut tot. Întâi era pe cocaină, heroină, d-asta, cum dracului îi zice. Şi acuma e pe «legale», e mai rău. Nu mai ştiu ce să fac, l-am băgat prin spitale, mi-a fugit de la spitale. Am cheltuit bani grei, de pe pensia mea mică, de şase ani de zile ne chinuim cu el. Vai de capul meu, acuma nu ştiu nimic de el de ieri. Şi stau cu inima strânsă, să nu se panicheze pe undeva, să nu facă rele", spune, emoţionat, tatăl.

Sunt clipe când un părinte face orice pentru copilul său. Marin e expresia vie a acestei situaţii. E la coadă la seringi pentru că a ajuns la concluzia că doar aşa îşi mai poate ajuta băiatul. Se teme de SIDA, are şi de ce: comparativ cu acelaşi semestru al anului trecut, când erau înregistrate zece cazuri noi de seropozitivi între toxicomani, de la începutul lui 2011 numărul lor a sărit la 70. "Am venit să-i iau siringi, să nu facă de pe jos, cu altele, să nu facă SIDA", zice Marin.

"N-am ce să-i fac, decât să-l păstrez aşa. Şi mi-e frică să nu moară, să nu tragă prea mult, să nu se panicheze. Fire-ar ale dreacu de «legale»", exclamă, dintr-o dată, bărbatul. "Mă rog la Dumnezeu zi şi noapte să le scoată din magazin!".

Citiți și:

• Moțiunea simplă pe etnobotanice, respinsă de deputați
• "Consumatorul de droguri e la fel de vinovat de dependenţă cum e diabeticul de boala lui"
• Influenţa etnobotanicelor. A încercat să îşi omoare părinţii
• Droguri în farmacii: tinerii înlocuiesc etnobotanicele şi heroina cu siropuri de tuse
• Poveşti din casa dependenţilor de etnobotanice: au scăpat de heroină, îi omoară drogurile legale