HUNEDOARA. Doar un lăcaş de cult romano-catolic a rămas în picioare din satele acoperite de ape.

O biserică veche ce stă pe malul aproape inaccesibil al lacului Cinciş, judeţul Hunedoara, când pe malul apei, când inundată pe jumătate, e singurul reper fizic de la care mai pleacă astăzi istorisirile despre patru sate dispărute.

Nu departe de ea, cam la cinci minute de mers cu o barcă obişnuită, o altă ruină, pare scăpată de ape, dar e înghiţită de pădure. Sunt bisericile din Baia lu’ Crai, unul dintre satele acoperite de ape după construirea lacului de acumulare de la Cinciş.

De pe vremea Mariei Tereza

O plimbare de-a lungul lacului Cinciş, ori o baie făcută în "coada lacului" cum e numită zona de către hunedoreni, îţi oferă o privelişte pe cât de frumoasă, pe atât de ciudată.

Dacă te afli în zona ultimelor case de vacanţă şi te depărtezi un pic de drum, vezi în stânga o biserică ce mai are doar turlă şi ziduri. Stă tăcută pe o limbă de pâmânt care intră un pic în lac, dând impresia că dacă un enoriaş ar ieşi din ea, ar păşi direct în apă.

De pe muchiile pereţilor, în loc să urce în sus şarpante, se înalţă doar câţiva arbuşti. Pe pereţi se văd de la distanţă urmele diferitelor niveluri ale apei. Uneori, apa înghite şi doi metri din perete, mai ales primăvara.

De aproape, imaginile sunt şi mai dezolante, pentru că biserica nu mai are cupole, iar vegetaţia a invadat marginile de sus ale pereţilor. Chiar şi aşa, îţi pot da seama însă că biserica a fost cândva una dintre cele mai frumoase din Ardeal. Iar povestirile bătrânilor îţi confirmă senzaţia: se spune că biserica a fost ridicată în timpul Împărătesei Maria Tereza şi că era folosită de comunitatea romano- catolică din Bania lu’ Crai, satul unde până la finele sec. al XlX-lea funcţiona un important atelier de fierărie.

Cealaltă biserică din Bania lui Crai e situată pe aceeaşi parte a lacului, dar în amonte de prima şi, din drum, se vede doar toamna târziu şi iarna. De pe apă, o poţi vedea doar dacă te uţi printre vârfurile de copaci după o turlă ruginită. Ca să ajungi la ea, trebuie să apuci o cărare ce pleacă în stânga, de la biserica romano-catolică. Înconjurată de arbori, mai are în picioare doar clopotniţa.

Au scăpat doar bisericile

Lăcaşul din "buza apei" lacului Cinciş este, invariabil, subiectul de la care pleacă orice relatare despre istoria relativ re centă a locului. În 1962, de Paşte, oamenii din satele Baia lui Crai, Cinciş, Cerna, Moara Ungurului, Iuba şi Ciuleni au aflat că trebuie să se mute. Combinatul siderurgic de la Hunedoara avea nevoie de multă apă, furnizată constant. Barajul a fost construit mult mai în jos, dar acumularea de apă a acoperit aproape toată zona.

Doar biserica romano-catolică a scăpat parţial pentru că fusese situată pe un picior de deal, lângă sat, şi cea ortodoxă, tot din Baia lui Crai. Satele au fost acoperite în întregime de apă.

Din lăcaşul ridicat în secolul al XV-lea cu sprijinul lui Ioan de Hunedoara şi în care se spune c-ar fi înmormântată mama acestuia, Elisabeta, se mai vedea doar turla, în august, când nivelul apei scade foarte mult. De aici a fost salvată doar fresca, de o valoare inestimabilă, dar degradată apoi din cauza condiţiilor precare în care fusese depozitată de comunişti (fresca se află acum în proprietatea noii biserici ortodoxe din noul sat Cinciş).

Mărturia unei suferinţe Gheorghe Bran (88 de ani) are o casă simplă, la fel ca mai toţi ceilalţi localnici din satul Cinciş – Cerna, aflată pe un lot de 800 mp, cum a primit toată lumea în 1962, când au fost strămutaţi.

"Or vinit domnii de la oraş şî ne-or spus că trăbă să ne mutăm. Unii oameni din sat îşi făceau casă noi p-atunci. Le spuneau că să nu le mai facă, să nu să chinuie degeaba că tătă valea o să fie numa o apă mare. Da tata meu, fie iertat, acolo o murit, în apă. N-o vrut nicicum să plece. S-o urcat pă o cameră de tractor să meargă pă apă, s-o răsturnat camera aia cu el ş-o murit înecat. O fost greu. La tăţ ne-o fost greu aici, da’ n-am avut încătro", îşi încheie bătrânul povestea.

UTIL

O noapte de cazare, de la 25 la 150 de lei

Încă de pe vremea comunismului, la Cinciş au apărut clădiri de agremen: un motel ce oferă una dintre cele mai frumoase privelişti din zona lacului, un complex turistic dedicat în special siderurgiştilor, lângă el, o vilă pentru nomenclatura comunistă la care a înnoptat şi Ceauşescu o dată sau de două ori, plus o bază de agrement pentru angajaţii Întreprinderii de Construcţii Siderurgice Hunedoara.

În prezent, turiştii care doresc să petreacă câteva zile pe malul lacului Cinciş pot opta fie pentru cazarea la cort, fie pentru condiţii de trei stele stele sau trei margarete. La căsuţele din camping, o noapte costă 25 de lei de persoană, în timp la motel sau la pensiunile din zonă cazarea variază între 50 şi 150 de lei de persoană.

O oră cu hidrobicicleta costă 20 de lei, iar o plimbare de 30 de minute cu o barcă cu motor - 50 de lei. Cei interesaţi, pot vizita şi Furnalul de la Govăjdie, Biserica de la Ghelari, Castelul Corvinilor, obiective situate la doar 15 kilometri distanţă fiecare.