Eugen Istodor elucidează Centrul Vechi în "Ghidul turistic şi de chefuri", o colecţie de hărţi, instucţiuni de folosire a zonei şi sfaturi pentru cei neiniţiaţi în demenţa Bucureştiului.

Zona Lipscani din Bucureşti a devenit în ultimii doi ani cartierul de reşedinţă al teraselor, cluburilor şi turiştilor străini. Cele mai multe străzi au fost asfaltate, au chiar şi stâlpi retro de lumină, aşa cum sunt pe străzile pietonale din Braşov şi Sibiu. Centrul Bucureştiului nu mai avea nevoie decât de un ghid.

Într-o zonă în care luxul pub-urilor şi al cluburilor se împleteşte cu putoarea de mahala, un străin se poate pierde cu uşurinţă, se poate încurca în detalii: "de ce este doar o groapă în locul unor străzi?", "de ce intră maşinile în zona pietonală?" sau, chiar lucruri mai simple, "unde găsesc o toaletă?".

Nu trebuie să fii neapărat străin de Bucureşti pentru ca aceste întrebări să rămână fără răspuns pentru tine. "Lipscani. Ghid turistic şi de chefuri" (editura Art) este o hartă a unui loc descifrat de Eugen Istodor şi prezentat în toată frumuseţea lui, cu rele, cu bune şi cu misterele sale din trecut şi din prezent.

Centru vechi, în continuă schimbare

Este prima iniţiativă de acest gen, iar drumul pe care autorul îl face împreună cu cititorii lui te duce atât pe străzile aglomerate de terase din centru ca Smârdan, Blănari sau Şelari, cât şi în pustiul Lipscaniului, ca strada Băcani.

"Lipscaniul a luat-o razna şi mi-a venit ideea să pun stăpânire pe nebunia respectivă şi pe tot ce e acolo. M-a luat vertijul documentar şi a ieşit amestecătura asta", povesteşte Eugen Istodor, membru fondator al revistei "Academia Caţavencu".

Lipscaniul este un loc în continuă schimbare, nu numai în ultimii ani, ci încă de la începuturi. Este nevoie de mai puţin de o lună în care să eviţi străzile centrului vechi pentru ca tot ce ştiai să dispară, iar cârciumile apărute peste noapte să se simtă deja ca la ele acasă.

În aceste condiţii un ghid al zonei poate părea învechit chiar înainte să apară. "Cred că, timp de un an de zile, ghidul va fi un reper din toate punctele de vedere după care va începe, cel puţin partea lui perisabilă, să intre într-un con de umbră", recunoaşte Eugen Istodor, care adaugă că toate aceste schimbări sunt până la urmă în avantajul cărţii, "peste un an, împreună cu editura vom revizui ghidul şi vom scoate o nouă ediţie".

Atracţiile Lipscaniului

Terase, cluburi, restaurante, toate atrag mai mulţi turişti decât arhitectura specială a locului. Nu că aceste clădiri lăsate în paragină de cei care îşi fac terase la subsol ar fi speciale prin ceva anume. Sunt doar o altă dovadă a ce înseamnă Lipscani pentru Bucureşti: un amalgam extraordinar de fascinant de tot ce poate cuprinde centrul unui oraş.

"Oamenii vin pentru distracţie. Îşi deschid cârciumi deoarece centrul vechi este un nou «El Dorado» al României. Ai deschis cârciumă şi om te-ai făcut. Laşi de de izbelişte etajul şi nenoroceşti clădirea", spune autorul.

O vopsea dată pe o clădire nu rezolvă problema. Clădirile nu sunt consolidate şi de-a lungul timpului negustorii au venit, au ridicat o clădire şi, când aceasta a căzut, un alt negustor a ridicat o casă în acelaşi loc, dar nu pe o bază nouă. Eugen Istodor vorbeşte în cunoştinţă de cauză.

Timp de un an de zile a cotrobăit prin arhive, a căutat cărţi despre Bucureşti şi despre zona centrală pentru a realiza istoria adevărată a regiunii. "Nu există o istorie adevărată a Lipscaniului. Nu există nici măcar a Bucureştiului. Sunt exagerate atât de multe lucruri despre Bucureşti".

Cartea lui Eugen Istodor, "Lipscani. Ghid turistic şi de chefuri", va fi lansată oficial miercuri, 8 iunie chiar pe străzile prezentate în detaliu în cele 250 de pagini. Ghidul, o prezentare în română, engleză şi franceză a centrului istoric, este un amestec de informaţii practice ca: unde se mănăncă sau bea bine şi unde nu sau ce cluburi găseşti pe fiecare stradă, şi o istorie a locului.

Cu fotografii din centrul vechi, indicaţii clare şi hărţi care pot ajuta pe oricine să descopere, măcar într-o mică mă sură farmecul zonei care transformase Bucureştiul în "micul Paris", cartea este o "poveste" adevărată şi chiar dură, pe alocuri, a centrului distracţiei.

FRAGMENT DIN VOLUM

Tărâmul Făgăduinţei din Capitală

"Priveşte în jurul tău. Lipscaniul de astăzi arată ca o recuzită gata pentru o petrecere care se tot amână: decor de epocă, rochii de mireasă, droguri şi iubiri uşoare, cadouri ieftine şi antichităţi, biciclete nebune şi ceaiuri nemaiauzite, eco, bio, şaorme, scoici, narghilele, excentricităţi, cool, euforia trăncănelii, partyuri, beţivi, funny, takeaway, crâşme pentru toate buzunarele, dar şi un cutremur la pândă gata să prefacă mofturile în praf şi pulbere. Are inocenţa unui copil care şi-a făcut un orăşel din ce-a priceput el din poveştile bunicilor. Un capriciu omenesc, o bizarerie istorică.

Şi, ca şi cum n-ar fi de ajuns, coincidenţa face ca primul domnitor ce-a pomenit existenţa Bucureştiului să fi fost însuşi Vlad Ţepeş (20 septembrie 1459). Ai în faţa ta o călătorie provocatoare. Eşti la îndemâna stăpânului locului: chiriaşul crâşmelor de aici, ce vrea să-şi încerce norocul în acest tărâm al consumului şi al făgăduinţei.

De cauţi monumentalul clădirilor, orânduiala şi tihna altor locuri ale lumii, greşeşti. Multe dintre clădirile de după 1860 sunt încă în ruină şi păstrează semnele gustului «eclectic» al epocii şi al negustorilor. Străzile şi utilităţile se află întrun perpetuu şantier, tărăgănat obositor de către Primărie.

Aşa că bucură-te de ceea ce ai moştenit, căutand satisfacţia de-o clipă, fericirea de-un pahar". "Lipscaniul este un teritoriu al chefului, o plăcere, dar şi o ţăcăneală.“ EUGEN ISTODOR, autorul cărţii "Lipscani. Ghid turistic şi de chefuri"