În România, respectarea legilor pare un fapt ieşit din comun. E mult mai natural să faci ce te taie capul, iar atunci când ai probleme să apelezi la relaţii ori la fel de fel de inginerii de tot felul pentru a eluda legea.

Decizia comisiilor federale de a retrograda FC Timişoara a aruncat fotbalul românesc în haos. A fost o măsură normală, luată, din păcate, într-o ţară anormală. De aici şi reacţiile născute ulterior.

Nu e prima oară în ultimii 20 de ani când federaţia lui Mircea Sandu dă impresia că vrea să facă revoluţie în fotbalul românesc. Până acum, n-a fost altceva decât teatru ieftin.

Chiar şi în acest nou "caz Timişoara", mulţi cred că FRF îşi va continua politica păguboasă. De această dată însă, lucrurile sunt ceva mai complicate. UEFA e deja la curent cu năzdrăvăniile lui Marian Iancu, patronul echipei FC Timişoara, şi a obligat forul lui Mircea Sandu să nu mai treacă cu vederea derapajele "faunei" din Liga I.

Singurul care nu înţelege că vremurile s-au schimbat sau că urmează să se schimbe este Marian Iancu, unul dintre cei mai ciudaţi patroni de club din România. Omul nu vrea să accepte realitatea, invocă scenarii, ameninţă, minte cu o seninătate demnă de un preşcolar şi târăşte Timişoara într-un scandal inutil.

De la intrarea sa abruptă în lumea fotbalului, unde a fost primit fără rezerve, Iancu a fost un personaj care s-a bucurat de o mediatizare excesivă. Şeful de la FC Timişoara a ştiut să-şi asigure încă din start liniştea şi expunerea în mass-media prin mijloace specifice. Doar Gigi Becali, patronul Stelei, l-a întrecut pe Iancu la numărul de apariţii în public.

În exclusivista familie a oamenilor de fotbal, Iancu s-a ghidat după principiile de bază ale "organizaţiei". Calităţile de tip descurcăreţ l-au ajutat să ajungă destul de departe într-o ierarhie în care a fi "şmecher" e o calitate de bază, necesar şi obligatorie. Chiar şi divizarea societăţii, efectuată în iarnă, este o manevră pe care Marian Iancu a învăţat-o tot la locul de muncă. Practica, menită să-i scape de datorii pe oamenii de fotbal, a fost la modă cu ani în urmă. Un important personaj din FRF mărturisea că niciun alt oficial din fotbalul românesc nu a făcut atâtea matrapazlâcuri câte a pus la cale Marian Iancu într-un timp atât de scurt.

Asta pare să-i fi deranjat cel mai mult pe cei care conduc destinele fotbalului românesc. La capitolul procese, şeful Timişoarei e premiant. O mulţime dintre foştii angajaţi sau colaboratori l-au reclamat pe patronul bănăţenilor pentru neonorarea obligaţiilor financiare. Ioan Ovidiu Sabău, plecat de pe banca tehnică a Timişoarei acum un an, are de recuperat de pe Bega 160.000 de euro. Litigiul dintre cei doi a fost însă amânat la nesfârşit în avantajul controversatului om de afaceri. Gruparea patronată de Iancu are datorii chiar şi la unii dintre jucătorii care au aterizat cu Fulgerul Bragadiru pe malul Begăi acum nouă ani!

Internaţionalizarea metodelor brevetate de şeful Timişoarei au dus la conflictul cu celebra grupare Benfica Lisabona. Iancu susţine sus şi tare că va câştiga procesul cu Benfica, club care ar fi trebuit să primească prima tranşă din transferul lui Laszlo Sepsi la Timişoara încă din iunie anul trecut. Şi păcălit, şi cu banii luaţi, clubul Benfica n-a avut "tupeul" să dea în judecată Timişoara, sperând în continuare la soluţionarea pe cale amiabilă a cauzei. În schimb, ca să câştige timp în dosarul de licenţiere, Timişoara a dat în judecată Benfica! Ăsta da tupeu de "timişorean" născut în Giuleşti

Marian Iancu nu este altceva decât un produs al politicii şefilor din fotbal. Marian Iancu cunoaşte multe despre neregulile din fotbalul românesc şi tocmai de aceea îşi permite să iasă la atac. Ştiindu-se în culpă, nu are însă destul curaj şi nici interes să joace cu toate cărţile pe faţă. Omul care spunea că "Ionel Ganea infestează pelicilina" a reuşit să murdărească un simbol nepătat până acum, aşa cum este spiritul Timişoarei.

Făcând abstracţie de ameninţările lui Marian Iancu, FRF şi LPF au istorica ocazie de a face ordine într-un fotbal ros de corupţie. E însă greu de crezut că oamenii care au condus strâmb căruţa fotbalului românesc în ultimii 20 de ani sunt apţi pentru o cură de dezintoxicare.