În ultimii 11.700 de ani - o epocă pe care geologii o numesc holocen – clima a rămas remarcabil de stabilă la scară planetară. Ceea ce le-a permis oamenilor sa planifice, să dezvolte agricultura, oraşele, reţele de comunicaţii sau noi forme de energie. Unii geologi consideră că activităţile umane au modificat planeta în mod irevocabil şi într-o proporţie atât de însemnată încât se poate spune că am intrat într-o nouă eră geologică.

Geologii menţionaţi propun ca noua eră, numită antropocen, să devină tema unei conferinţe găzduite de Societatea de Geologie din Londra, scrie BBC. Unii experţi spun că a defini această "eră umană" presupune mai mult decât a înţelege locul nostru ca specie în istorie. Tot viitorul omenirii ar putea depinde de asta.

Termenul de Antropocen a fost lansat acum un deceniu de către laureatul Premiului Nobel pentru chimie, Paul Crutzen. Acesta îşi aminteşte că "era o conferinţă la care un participant spunea ceva despre holocen. Deodată am înţeles că nu era termenul potrivit. Nu, ne aflăm în antropocen. Am lansat termenul chiar în acel moment. Toată lumea a fost uimită, dar după cum se vede, a prins."

Dar, are dreptate profesorul Crutzen? A trecut pământul într-o nouă eră geologică, şi dacă e aşa, de ce ar fi atât de important?

"Mai simplu spus, planeta nu mai funcţionează aşa cum o făcea odată", Jan Zalasiewicz Universitatea din Leicester

În căutarea începutului

Doctor Jan Zalasiewicz de la Universitatea din Leicester este unul dintre susţinătorii teoriei antropocenului. El a declarat pentru BBC News: "Mai simplu spus, planeta nu mai funcţionează aşa cum o făcea odată. Atmosfera, clima, oceanele, ecosistemele... toate operează în afara normelor holocenului. Asta duce la concluzia că am trecut graniţa într-o nouă eră geologică".

Zalasiewicz adaugă: "Sunt trei puncte de vedere despre momentul intrării în antropocen. Unii cred că s-a întâmplat acum cîteva mii de ani, odată cu apariţia agriculturii, dar acei fermieri primitivi nu au schimbat prea mult faţa planetei. Alţii pun hotarul antropocenului în jurul anului 1800. Atunci populaţia planetei a atins un miliard de suflete şi dioxidul de carbon în atmosferă a început să crească semnificativ din cauza arderii combustibililor fosili în timpul Revoluţiei industriale", a explicat acesta.

Oricum, schimbările cu adevărat importante nu au apărut până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar acesta este un alt punct important care ar putea constitui punctul zero al antropocenului.

Pentru a defini o eră geologică, cercetătorii trebuie să arate cum pot fi recunoscute straturile sedimentare care se vor transforma de-a lungul timpului în roci. Şi după cum reiese din această perspectivă, este mult mai practic dacă se va considera anul 1945 ca dată de început a antropocenului.

1945 este anul de început al erei nucleare, aminteşte dr. Zalasiewicz. Sedimentele depozitate în acel an conţin semnătura radioactivă a primului experiment nuclear, desfăşurat în Statele Unite. Aşadar, peste mii de ani, geologii (dacă vor mai exista!) vor putea să identifice acest strat particular de sedimente.

Lumea se grăbeşte

Alegerea anului 1945 este mai mult decât o simplă convenienţă. Momentul coincide cu un eveniment pe care profesorul Will Steffen, de la Universitatea Naţională a Ausraliei, îl descrie ca "marea accelerare". Steffen a declarat pentru BBC: "Acum câţiva ani, am elaborat o serie de grafice care reflectă evoluţia societăţii umane de la 1800 până în prezent. Am observat ceva neaşteptat – o remarcabilă accelerare după Al Doilea Război Mondial. De atunci încoace populaţia a crescut la mai mult decât dublu, atingând cifra uluitoare de 6,9 miliarde. În aceeaşi perioadă, şi mult mai semnificativ decât evoluţia populaţiei, economia globală a crescut de zece ori", spune profesorul.

"Nu creşterea populaţiei este este aspectul cel mai important. "Adevărata problemă este că avem un nivel de trai mult mai ridicat şi consumăm resursele în proporţie exponenţială", a explicat Steffen.

New York

Această insaţiabilă creştere a consumului a adus un uriaş factor de stres asupra planetei. Într-un comentariu pentru cunoscuta revistă Nature, profesorul Steffen şi alţi colegi au identificat nouă sisteme care întreţin viaţa, esenţiale pentru supravieţuirea speciei umane pe Pământ. Ei au avertizat că două dintre eceste sisteme – clima şi ciclul azotului – sunt în pericol de blocaj, în vreme ce un al treilea, biodiversitatea, este deja în proces de distrugere.

Una din marile pericole aduse de marea accelerare este pierderea biodiversităţii, spune profesorul Steffen. "Dispariţia speciilor este acum de 100 până la 1000 de ori mai rapidă decât în perioadele anterioare şi viteza va creşte şi mai mult în secolul 21". Când oamenii vor privi înapoi vor vedea antropocenul ca a 6-a mare extincţie din istoria planetei". Asta ar pune era geologică pe acelaşi plan cu evenimentul care a dus la dispariţia dinozaurilor.

Cât va dura încălzirea globală?

Dar cea mai alarmantă dintre perspective este posibilitatea ca încălzirea globală apărută chiar la începutul nou-propusei ere geologice să fie ireversibilă. Este schimbarea climei o deviaţie pe termen scurt urmată de o revenire la parametrii climatologici anteriori, sau o modificare de durată către un alt punct de echilibru climatic? de întreabă profesorul Steffen.

Dacă antropocenul evoluează ca o eră cu o perioadă de încălzire climatică pe termen lung, atunci vom avea o unică consolare: materialul fosil constituit de societatea umană modernă va fi păstrat foarte detaliat în straturile geologice. Doctor Mike ellis, de la Institutul Britanic de Cercetări Geologice a declarat pentru BBC News: "Ca rezultat al creşterii nivelului oceanului planetar cercetătorii vitorului vor găsi în straturile sedimentare relicve ale unor întreg oraşe".

Clădiri fosilizate

În New Orleans, mari părţi din oraş sunt deja sub nivelul mării. Combinaţia dezastruoasă între creşterea nivelului oceanelor şi scufundarea terenurilor din deltei fluviului Mississippi, pe care oraşul este construit, fac probabilă dispariţia acestuia într-un viitor nu prea îndepărtat. Deşi Comitetul Interguvernameltal pentru Schimbarea Climei prevede o creştere a nivelului oceanului planetar cu mai puţin de un metru până în 2100, această creştere ar putea măsura chiar şi cinci metri, dacă topirea Antarcticii şi a gheţarilor Groelandei va fi completă.

O aplicaţie care permite studierea schimbărilor suferite de zonele litorale în Antropocen este Google Flood. Programul permite utilozatorilor sa ridice nivelul mării cu până la 14 metri şi să studieze efectele la nivelul străzilor.

O creştere a nivelului oceanelor de asemenea proporţii ar însemna că etajele inferioare ale clădirilor se vor conserva intacte sub straturile de sedimente. "Un astfel de strat (geologic) urban ar fi unic, foarte răspândit şi o semnătură uşor de recunoscut în depozitele sedimentare ale erei umane", comentează doctor Ellis.

Geologi ca Dr. Mark Williams de la Universitatea din Leicester au însă temeri mult mai serioase: "Unui din motivele principale pentru care am dezvoltat conceptul pleistocenului este pentru a cuantifica schimbările prezentului în raport cu datele trecutului geologic. Numai dacă facem asta putem stabili ritmul şi dimensiunea schimbărilor care se produc acum", a explicat el.

Dr. Williams adaugă că antropocenul îşi va urma cursul şi că are toate semnele că va fi unul din punctele cruciale în istoria de 4,5 miliarde de ani a Pământului.