Avantajele adoptării monedei unice europene aproape că dispar în faţa riscurilor, atunci când o ţară nu e pregătită, cum e cazul Greciei şi Portugaliei.

Chiar dacă ne uităm de multe ori cu invidie la nivelul de trai al francezilor sau al nemţilor, chiar dacă ne dorim şi noi să plătim cu euro nu numai când mergem în alte ţări europene, moneda europeană nu este doar o binecuvântare. Iar ţări precum Grecia şi Portugalia ne pot aduce destule argumente în acest sens. Sunt două economii care nu au fost foarte bine pregătite pentru acest pas, iar consecinţele au fost dezastruoase şi s-au manifestat cu violenţă parţial imediat după data aderării, parţial în contextul crizei financiare mondiale.

Diferenţa dintre vis şi realitate

Sintagma abstractă "adoptarea monedei euro" a fost resimţită concret de greci, în 2001, ca o scădere imediată a nivelului de trai: preţurile au crescut de până la trei ori, iar salariile au scăzut. În plus, odată cu renunţarea la drahmă, vechea monedă a grecilor, autorităţile de la Atena au pierdut un instrument important, cursul de schimb. Dacă l-ar fi avut acum, criza din Grecia nu ar fi fost atât de adâncă, deoarece o parte din presiunea care există asupra bugetului ar fi fost transferată asupra deprecierii monedei naţionale. Iată însă că, la zece ani de la aderarea la zona euro, Grecia are nevoie să fie salvată la propriu de partenerii europeni. Portugalia a renunţat la escudos în favoarea monedei unice în 1999, numărându-se printre ţările fondatoare ale zonei euro.

Deşi în primii ani de la aderare Portugalia era dată drept exemplu al succesului adoptării euro, datorită scăderii dobânzilor şi creşterii economice accelerate, ulterior economia a stagnat, deficitele s-au adâncit, iar inflaţia a atins cote îngrijorătoare.

"Portugalia a crescut salariile bugetarilor şi a dus o politică fiscală nepotrivită, motiv pentru care competitivitatea economiei a scăzut, iar creşterea economică a fost redusă o lungă perioadă de timp", comentează Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

România nu va fi niciodată pregătită 100%

Dincolo de criteriile formale, o ţară care vrea să treacă la euro trebuie să manifeste o convergenţă reală, spune Ionuţ Dumitru. Adică, economia trebuie să fie cât mai apropiată ca structură de cea a ţărilor membre ale zonei euro.

În prezent, PIB-ul pe cap de locuitor din România este de numai 46% din media europeană, iar până acum nu a aderat la euro nicio ţară cu un PIB/cap de locuitor mai mic de 70%-80% din media UE. Altfel spus, nivelul de trai din România este cu mai mult de jumătate mai mic decât media UE.

În opinia şefului Consiliului Fiscal, România nu va fi pregătită niciodată ca la carte pentru aderarea la zona euro, mai ales în contextul problemelor legate de finanţele publice şi de companiile de stat nereformate, care, prin preţurile mari pe care le impun populaţiei, generează inflaţie suplimentară. Acesta nu este însă un motiv de panică, adaugă el, deoarece multe alte ţări au intrat în zona euro fără să îndeplinească pe hârtie condiţiile.

După ce guvernul a amânat termenul de adoptare a monedei unice, trebuie să convină împreună cu BNR asupra unei noi dateţintă, care să fie un "catalizator al reformelor", adaugă Ionuţ Dumitru. "Dacă nu vom fi pregătiţi, vom repeta experienţa Greciei şi a Portugaliei, care au derapat major după aderarea la euro." IONUŢ DUMITRU, preşedintele Consiliului Fiscal