Biserica – monument de lemn de la Sălciva, din comuna Zam, judeţul Hunedoara, urmează să fie strămutată la Călăraşi. Localnicii n-au mai îngrijit-o, autorităţile locale şi centrale nici atât, astfel încât s-a ajuns la concluzia că singura soluţie pentru salvarea ei de la dispariţie este strămutarea.

În centrul satului Sălciva, vreo 10 copilandri stau adunaţi lângă o casă povestind de-ale lor. O întrebare a "intruşilor" le provoacă zâmbete: "Ce? Vă interesează vechitura aia de biserică? E toată prăbuşită" spune unul dintre ei mirat. Biserica – monument este situată aproape de "vatra" satului, iar la ea ajungi urcând o colină pe un drumeag străjuit de câţiva brazi. Odată ajuns, constaţi că e mult mai mare decât orice biserică veche de lemn din zona Hunedoarei şi a Banatului. E la fel de mare ca biserica cea nouă, de zid, ridicată la nici 20 de metri distanţă.

Prin cele câteva ferestre mici de pe laturi zăreşti totuşi o pictură murală aparte, "o adevărată biblie în imagini", cum le place să spună specialiştilor care au studiat-o. Pictura este distrusă aproape în totalitate. Mai bine de 10 ani, acoperişul a stat găurit, pe icoane a nins, a plouat an de an până prin 2009, când Ordinul Arhitecţilor a reuşit să obţină bani pentru acoperirea urgentă a edificiului cu folie de protecţie, până la următoarea fază, cea de restaurare totală, care ar fi urmat să aibă loc "in situ".

Soluţia cea mai comodă, strămutarea

Povestea bisericii de lemn de la Sălciva începe prin 1799, când în evidenţele contabile ale parohiei Sălciva apare o sumă alocată pentru "cuie pentru biserica nouă". La 1812 biserica era gata ridicată şi pictată. Vreme de aproape două secole, localnicii s-au rugat în ea, s-au căsătorit, şi-au botezat copiii ori i-au pomenit pe cei trecuţi în lumea celor drepţi. Asta până în 1997 când enoriaşii din Sălciva au decis că ar fi cazul să nu mai bată la uşi închise cerând bani pentru reparaţiile periodice de care are nevoie o biserică de lemn, sarcină îngreunată şi de faptul că orice intervenţie pe un monument se poate face doar cu aprobarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, procedură care durează nepermis de mult în majoritatea cazurilor.

"După Revoluţie i-am convins pe oameni să renunţe la părţile care le reveneau din nişte foste clădiri ale CAP-ului şi aşa am reuşit să ridicăm biserica cea nouă. În biserica veche nu se mai putea sluji. Ploua prin acoperiş. În plus, din cauza apei infiltrate, mai era şi pericol de electrocutare. Pe acoperiş nu mai puteam bate alt rând de şindrilă pentru că erau zeci de straturi. Mai mult, meşterul care ne făcea şindrila s-a prăpădit. Ultima oară am adus şindrilă, cu trenul, din Maramureş. În plus şi căpriorii (elemente din structura acoperişului – n.r.) începuseră să putrezească. Am tot cerut bani pentru repararea bisericii, dar nu am primit. Acum a ajuns cum a ajuns. Întreaga structură este afectată de aşa-zisa "lepră a lemnului" iar faptul că s-a găsit cineva dispus să o ia, să o salveze şi să restaureze, cred că e o minune Dumnezeiască. Spun asta şi pentru că pe cei de la Călăraşi îi va costa mai mult să recondiţioneze biserica asta de lemn decât dacă şi-ar fi ridicat una de zid. Credeţi-mă că mi se rupe inima la gândul că nu va mai fi aici biserica, dar cred şi eu, ca aproape toţi credincioşii de aici, că aceasta este singura soluţie", spune preotul satului, părintele Dorin Băştean.

Acord aproape unanim

În Sălciva locuiesc aproximativ 100 de familii, majoritatea ortodoxe. În vara anului trecut Episcopia Sloboziei şi Călăraşiului a anunţat că doreşte să strămute biserica de aici, pe strada Mărţişorului din Călăraşi, unde se turnase deja fundaţia unei biserici pe aceleaşi dimensiuni ca cele ale bisericii de lemn. Diriguitorii Episcopiei Sloboziei şi Călăraşiului au ordonat însă să nu mai fie cheltuiţi bani pentru ridicarea de biserici noi, ci sumele care există să fie folosite pentru salvarea unor biserici de lemn. În Sălciva, părintele Dorin Băştean a făcut un mic "referendum" printre enoriaşi iar aceştia s-au declarat de acord cu ideea strămutării, cu excepţia a doi capi de familie care s-au opus şi a unuia care s-a abţinut. Această stare de spirit este prezentă şi acum în sat. "Dacă o mai lasă acolo, în jumătate de an se prăbuşeşte. Îi dureros, că şi io am fost botezat acolo şi m-am cununat acolo, dar decât să dispară de tot", spune Ion Lupşa, un localnic în vârstă de 60 de ani.

Ideea strămutării este agreată şi de Episcopia Devei şi Hunedoarei, care a acceptat propunerea din start.

Unii specialişti se opun

Reprezentanţii Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Hunedoara spun că ei s-au opus ideii de strămutare a bisericii de la Sălciva, însă decizia în asemenea situaţii aparţine Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, al cărei acord a fost obţinut deja de clericii din Slobozia şi Călăraşi.

Dezamăgirea cea mai mare se află însă la Ordinul Arhitecţilor din România, care, împreună cu Fundaţia DALA, derulează proiectul "60 de biserici de lemn" al cărui scop este salvarea bisericilor- monument de lemn din judeţele Hunedoara, Sibiu, Gorj şi Vâlcea.

"Noi ne-am opus şi ne opunem ideii de strămutare din mai multe considerente. Ne temem că operaţiunile de strămutare vor aduce grave prejudicii picturii din biserică, dar şi structurii acesteia. Apoi, monumentul îşi pierde din valoare pentru că este rupt din context. Le-am spus şi preoţilor şi autorităţilor din zonă că reuşiserăm să includem biserica de la Sălciva pe o listă de priorităţi şi să obţinem deja bani pentru intervenţii de conservare şi restaurare de la Ministerul Dezvoltării. Acum, constat că nu avem încotro decât să contactăm Ministerul şi să comunicăm faptul că biserica de la Sălciva trebuie scoasă de pe acea listă", declară Ioana Alexe – managerul proiectului "60 de biserici de lemn".

Cuvintele care au convins

Primarul comunei Zam, Nicolae Sicre, nu pare să regrete prea mult strămutarea bisericii vechi de la Sălciva, mai ales că, spune el, pe raza comunei mai există alte patru biserici – monument, tot de lemn.

"Comunitatea este proprietarul lăcaşului de cult. A mai fost o solicitare pentru biserica din satul Deleni, venită de undeva din Sibiu. Oamenii din Deleni au spus "Nu" şi biserica a rămas la locul ei. Localnicii din Sălciva au decis altfel, pentru că au o biserică nouă şi nu au existat niciodată fonduri pentru restaurări, deşi am cerut şi eu în repetate rânduri bani pentru acel obiectiv", explică primarul Sicre. În scrisorile trimise comunităţii din Sălciva de preotul -paroh Paul Tudorache, de la Parohia "Sfânta Cuvioasă Parasheva" din Călăraşi - beneficiarul bisericii-monument, apar câteva argumente care, se pare, au convins:

• "Mă iertaţi dacă vă întristez, dar Biserica de lemn din Sălciva riscă să rămână curând o fotografie. Şi chiar de-ar fi restaurată (...), trăitoare va mai fi puţin. Dvs., oamenii din ţinutul plin de legende, cu multe monumente istorice, sunteţi bogaţi. Noi, din Bărăgan, mai săraci".
• "După cercetarea documentaţiei, ne-am ales podoaba: BISERICA DE LA SĂLCIVA. Astfel vom salva un monument istoric şi vom rescrie o mărturie de credinţă şi istorie adusă din Transilvania şi sădită lângă Dunăre".