Când s-au anunţat nominalizările la Oscar, criticul Andrei Gorzo îşi punea speranţele în "Reţeaua de socializare" şi o făcea cu ricoşeu: susţinea că membrii Academiei americane de film vor să-şi "repare" imaginea conservatoare şi de aceea vor opta pentru un lungmetraj puternic racordat la prezent în locul unei dramedii de epocă.
O cosmetizare s-a petrecut, ce-i drept, dar a fost mult mai superficială decât anticipa expertul în ale peliculei. Pe scurt, au întinerit prezentatorii, dar, dincolo de această faţadă, Academia a votat mai conservator şi mai bătrânicios decât în ultimii cinci ani. Singura răsturnare de situaţie s-a petrecut la regie, unde ultimele pronosticuri îi dădeau întâietate lui David Fincher şi îl plasau pe Tom Hooper pe locul al doilea.
Acestea fiind spuse, cei care lipsesc de pe lista de câştigători ai statuetei sunt cu mult mai relevanţi pentru descifrarea unor trenduri. În primul rând, Academia a revenit la busola ei misogină. Nedreptăţile "de gen" s-au acumulat la ediţia din acest an: niciun premiu pentru filmul Debrei Granik, "Winter’s Bone", în ciuda celor patru nominalizări. Hailee Steinfeld joacă rol principal toată ziua în "Adevăratul curaj", dar a fost retrogradată la secundar şi a părăsit ceremonia nepremiată şi la acea categorie. O excepţie apare la film străin - "In a Better World" de Susanne Bier -, dar nu se compară cu ponderea premiilor lui Kathryn Bigelow.
"Adevăratul curaj", care nu a dus la bun sfârşit niciuna dintre cele 10 candidaturi la Oscar, nu e doar marele perdant al galei, ci şi cel mai consistent semn de întrebare în privinţa preferinţelor Academiei. Ca şi "Winter’s Bone", este un western revizionist în care o eroină extrem de tânără joacă rolul principal. Acum, Oscarul i-a mai revenit unei actriţe extrem de tinere, vezi cazul Annei Paquin, dar ea nu frângea tradiţia unui gen cinematografic bine împământenit.
Motivele pentru care "Winter’s Bone" şi "Adevăratul curaj" au fost ocolite de Oscaruri sunt numeroase. Pe de-o parte, sunt drame, un gen pe care marile studiouri l-au suspendat pe timp de criză; Natalie Portman, un star de listă A, povestea cât de greu a mers finanţarea "Lebedei negre" chiar şi cu un regizor care şi-a demonstrat talentul la boxoffice ca Darren Aronofsky.
Pe de alta, westernurile care ajung la Oscar au fost dintotdeauna puţine - până în 1990, doar două se aleseseră cu statueta. Genul a fost calificat drept muribund aproape de finalul carierei lui John Wayne ("O sută de dolari pentru şerif" premiat cu Oscar), un actor care a contribuit la umanizarea eroului de western. Clint Eastwood a îmbinat pistolarul necruţător şi justiţiarul generos şi a introdus ambiguitatea în ecuaţie, susţin specialiştii, iar asupra "Necruţătorului" a plouat cu patru premii: cel mai bun film, regie, actor în rol secundar şi montaj. Paradoxal, de câte ori Academia americană de film a răsplătit westernul, acesta - în pofida acţiunii presupuse de gen - era unul crepuscular, paseist în sens pasiv şi invocând revenirea la valorile tradiţionale, vezi cazul filmului oscarizat "Cel care dansează cu lupii". Nu întâmplător, este singurul western care devansează "Adevăratul curaj" la încasări.
Or, şi "Adevăratul curaj", şi "Winter’s Bone" presupun schimbări radicale de perspectivă. În primul rând, sunt proactive: cel mai fragil membru al unei familii este cel care răzbună şi sfârşeşte prin a o salva şi face asta trecând prin încercări crunte. În filmul fraţilor Coen, întoarcerea în trecut nu are pic de nostalgie sau de îndemn la valori tradiţionale. Vorba lui Josh Brolin, e menit să mai scuture americanii de lene şi răsfăţ.
Iar dacă analizezi performanţa la box-office a "Adevăratului curaj", greu de imaginat pentru un western, constaţi că publicul e pregătit pentru o schimbare radicală de perspectivă asupra genului, inclusiv o diluare a testosteronului specific. Succesul pe care l-a avut "Winter’s Bone" în circuitul festivalier şi palmaresul său impresionant spune că în acest caz publicul larg şi specialiştii cad de acord. Academia americană de film rămâne surdă. Preferă o rescriere a istoriei britanice - e drept, în parametrii permişi de un film de ficţiune - în locul rescrierii unui gen cinematografic pe care şi l-a apropriat.
- Hailee Steinfeld: "Se fac prea puţine westernuri"
Recomandările noastre
