Guvernanţii estimează o creştere economică de peste 1% în acest an, însă administratorii fondurilor de pensii private preferă să privească rezervaţi prognozele şi să mizeze pe prudenţialitate.

Şi în 2010, fondurile de pensii au înregistrat randamente care au sfidat criză. Marius Popescu, directorul general ING Pensii, ne-a vorbit despre cum au performat fondurile private şi ce îi aşteaptă pe participanţi şi administratori în 2011.

EVZ:Cât de profitabilă a fost piaţa pensiilor private pentru participanţi în 2010? Dar pentru pentru administratori? Marius Popescu: Expertiza administratorilor şi strategia diversificată de investiţii adoptată au făcut ca fondurile private de pensii să înregistreze randamente investiţionale superioare pentru participanţi, chiar ţi pe parcursul perioadei mai dificile pe care au traversat-o pieţele financiare în ultimii doi ani. Astfel, în cursul anului 2010, performanţa medie pentru toate fondurile private obligatorii a fost de 15,1%, respectiv de 11,5% pentru fondurile facultative, depăţind în aceste condiţii atât randamentul mediu oferit de depozitele în lei în aceeaşi perioadă, cât şi inflaţia.

Investiţiile realizate de societăţile de administrare pentru startul sistemului de pensii private şi finanţarea activităţii în primii ani, precum şi cheltuielile operaţionale pentru menţinerea activităţii la standarde ridicate, reprezintă cheltuieli care pot fi amortizate doar într-o perioadă mai lungă de timp – aproape 10 ani, în condiţiile actuale. Este însă extrem de important de înţeles faptul că, potrivit legislaţiei sistemului de pensii private din România, banii fondurilor de pensii (care aparţin exclusiv clienţilor) şi banii administratorilor sunt complet separaţi, atât fizic, cât şi juridic şi contabil.

Cu alte cuvinte, eventualele pierderi contabile înregistrate de administratori nu afectează în niciun fel profitul obţinut de fondurile de pensii, în beneficiul clienţilor.

Ce valoare procentuală ar trebui să aibă contribuţia la Pilonul II pentru ca participanţii să poată miza pe venituri suficiente la retragerea din activitate? Aşa cum ştiţi, administratorii de fonduri de pensii nu au voie prin lege să facă previziuni legate de cuantumul pensiei viitoare. Cred însă că există câteva aspecte care trebuie menţionate.

În prezent, 10,5% din venitul oricărui angajat se duce la sistemul de pensii de stat (la care se adaugă contribuţia angajatorului, de 20,8%), iar pentru angajaţii care au până în 35 de ani un procent din aceasta contribuţie este direcţionat, în mod obligatoriu, către un fond de pensii privat.

Pentru cei care au peste 35 de ani, dar nu mai mult de 45, aderarea la Pilonul 2 este opţională. Acestea sunt cele două componente obligatorii din care se va constitui, la momentul retragerii din activitate, pensia actualilor contributori, comparativ cu banii plătiţi la pensia de stat (care se duc la actualii pensionari), cei de la pensia obligatorie se strâng într-un cont personal şi se întorc la participant la vârsta pensionării.

Din păcate, înghetarea contribuţiilor virate catre Pilonul 2 la niveluri inferioare celor stabilite prin calendarul iniţial – şi ele foarte reduse, prin comparaţie cu cele practicate în alte state europene – a redus volumul banilor care au intrat în sistem în ultimii ani, iar acest lucru nu este în avantajul contributorilor. Tocmai de aceea, este important ca pe viitor sistemul privat nu doar să fie alimentat cu contribuţii conform calendarului iniţial ci, în măsura posibilului, să ne gândim şi la o eventuală creştere a lor. Spre exemplu, în ţări precum Danemarca sau Cipru nivelul contribuţiei pentru Pilonul II depăşeşte 10%.

În al doilea rând, trebuie înţeles corect faptul că Pilonul II – care nu presupune un efort financiar suplimentar pentru participanţi, contribuţiile reprezentând, aşa cum am menţionat, o cotă din cele realizate în sistemul public – este menit să ofere o sursă suplimentară de venituri la pensie, si nu să înlocuiască total alte surse de venituri. Mai precis, sistemul public de pensii este cel care trebuie să asigure un nivel minim de venit la pensionare.

Astăzi, pensia de stat reprezintă aproximativ 40% din ultimul salariu, insă se estimează ca în viitor acest procent va scădea semnificativ.

În ceea ce priveşte Pilonul II, cele mai multe estimări arată că, în condiţiile actuale, acesta ar suplimenta venitul de la pensie cu circa 10-15% din ultimul salariu.

Nu în ultimul rând, este important de menţionat faptul că, pentru cei care vor să aibă o pensie mai mare decât cea obţinuta prin contribuţia la Pilonul I şi Pilonul II, pilonul facultativ oferă libertatea de a economisi în condiţii reglementate atât cât consideră că este necesar şi suficient pentru a-şi asigura la vârsta retragerii din activitate un nivel mai ridicat de trai.

Ce impact va avea asupra activităţii fondurilor de pensii atragerea de noi participanţi, prin intrarea în sistem a cadrelor militare şi a poliţiştilor? În condiţiile unei contribuţii de 3% asumată deja de Executiv şi a extinderii bazei de participanţi din sistemul public de pensii şi, implicit, din Pilonul II prin includerea unor categorii noi de participanţi (angajaţii din sistemul de apărare: MAI, SPP, SRI etc), estimăm ca la finele anului 2011 volumul activelor nete administrate de fondurile private obligatorii va ajunge la aproximativ 6,4 miliarde de lei. 

Pentru 2011 se estimează o creştere economică de 1,5%. Cum se va reflecta aceasta în evoluţia sistemului privat de pensii? Intrările în sistemul de pensii private obligatorii sunt influenţate, în principal, de trei factori: nivelul contribuţiilor ca procent din salariul brut, nivelul salariilor la care este aplicat acest procent şi numărul de participanţi. Dacă, pe de o parte, nivelul contribuţiilor este stabilit prin lege, numărul de participanţi şi creşterea salariilor sunt, într-adevar, influenţate de evoluţia economiei. Mai precis, “repornirea motoarelor” economiei ar duce, treptat, la scăderea somajului, la crearea de noi locuri de munca si intensificarea activităţilor companiilor, şi în acelaşi timp, la o creştere a veniturilor salariaţilor.

Totuşi, ne asteptăm ca, în pofida estimărilor de 1,5% în viziunea FMI, şi anul 2011 să fie unul mai dificil pentru Romania. În acest sens, prognoza ING Bank în privinţa creşterii PIB este de 0,2% iar cea privind creşterea nominală medie a salariilor - de 2,7%. În acelaşi timp, deşi credem că somajul se va îmbunătăţi, nu ne aşteptăm la evoluţii spectaculoase. Ca atare, creşterea nivelului contribuţiilor la fondurile de pensii nu va veni în 2011 din aceste variabile, ci mai degrabă din majorarea procentului contribuţiei de la 2,5% la 3%. Este îmbucurător faptul că Guvernul a confirmat importanţa asigurării stabilităţii sistemului privat şi sprijină reforma pensiilor în aceste momente grele pentru economie, prin creşterea procentului de contribuţie în 2011. 

Care sunt zonele pe care le vizaţi în ceea ce priveşte politica de investiţii pe 2011? Politica de investiţii urmăreşte în primul rând identificarea combinaţiei optime între risc şi randament prin adaptarea permanentă la condiţiile economice. Conform prospectului şi legislaţiei, fondurile de risc mediu trebuie să investească cel puţin 65% în instrumente cu risc scăzut, astfel încât titlurile de stat vor constitui, în mod evident, aproximativ două treimi din investiţii. Pe lângă acest element necesar siguranţei capitalului participanţilor, investiţiile în acţiuni sunt absolut necesare, ca mijloc eficient de a optimiza raportul între risc şi randament, in condiţiile în care orizontul de timp al investiţiilor este lung şi foarte lung.

Mediul economic global va fi pozitiv pentru acţiuni în 2011, având în vedere accelerarea creşterii economice externe, lichiditatea abundentă şi, mai recent, stimulul fiscal din Statele Unite. Chiar dacă în regiune şi în Romania există în continuare riscuri specifice, suntem optimişti în privinţa acestei clase de active.

Câte fonduri de pensii vor evolua pe piaţa românească la finele lui 2011, atât pe Pilonul II, cât şi pe Pilonul III? Creşterea gradului de concentrare ar putea dăuna intereselor participanţilor? La sfarşitul lunii decembrie, pe piata românească erau active 9 fonduri de pensii administrate privat şi 13 fonduri de pensii facultative, după ce, în primii trei ani de existenţă a sistemului, pe aceste pieţe au avut loc mai multe fuziuni si achizitii. Mai ales in primii ani de funcţionare a sistemului, mişcarea de concentrare şi consolidare este una naturală, de „sedimentare”.

În opinia noastră, numărul actual de administratori şi fonduri active pe cele două segmente de piaţă reprezintă un optim, asigurând un nivel adecvat de stimulare a concurenţei şi performanţei investiţionale.

Gradul de concentrare în funcţie de numărul de participanţi pentru primele 3 fonduri de pensii obligatorii administrate privat a fost în decembrie 2010 de 71%, potrivit CSSPP,– un nivel relativ similar celui întâlnit pe alte pieţe din regiune ca, de exemplu, în Polonia. Nu cred ca, în condiţiile actuale, putem vorbi despre o perspectivă de creştere semnificativă a gradului de concentrare pe piaţa românească – „regulile jocului” şi caracteristicile sistemului asigurând un nivel optim de competiţie şi o paletă largă de opţiuni pentru participanţi.

În plus, posibilitatea acestora de a opta pentru transferul între fonduri, dacă apreciază că acest lucru este în beneficiul lor, este un drept garantat prin lege, care contribuie la creşterea nivelului de competiţie între administratori.

Guvernul din Ungaria a “confiscat” sistemul privat de pensii. Există voci care susţin aplicarea unei măsuri similare şi în România. Ce consecinţe ar avea o asemenea decizie asupra veniturilor din pensie a participanţilor la Pilonul II? Sistemul de pensii de stat din România se confruntă cu dificultăţi serioase – în 2010 deficitul bugetului de pensii fiind de 50% din venituri, o cifră mare – iar presiunile puse de îmbătrânirea populaţiei şi reducerea populaţiei active vor acutiza, în viitor, problemele. În aceste condiţii, paşii făcuţi deja în direcţia asigurării unui viitor mai bun, prin introducerea sistemului privat, sunt extrem de importanţi, însă este vital ca eforturile să nu se oprească aici şi să fie încurajată o dezvoltare mai accelerată a componentei private.

Orice decizie impotriva acestei evoluţii – cu atât mai mult o hotărâre similară celei de la Budapesta – ar afecta grav interesele celor 5 milioane de salariaţi cărora le-a fost garantat dreptul de a-şi putea planifica un venit suplimentar la pensie în condiţii reglementate, transparente şi de siguranţa deplină.

Mai mult, recenta decizie a Consiliului Miniştrilor de Finanţe din UE, conform careia Comisia Europeana va lua in calcul impactul bugetar al sistemelor de pensii private de tip Pilon II în analiza calitativă a structurii deficitelor bugetare din statele care au aplicat astfel de reforme, este de natură să duca la evitarea unor situaţii similare celei din Ungaria, descurajând statele să priveasca Pilonul II ca pe o sursă potenţială de reducere a cheltuielilor bugetare